Așezarea candelelor
81Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2„Vorbește lui Aaron și spune-i: ‘Când vei așeza
40:25
candelele în sfeșnic, cele șapte candele vor trebui să lumineze în partea dinainte a sfeșnicului.’” 3Aaron a făcut așa; a așezat candelele în partea dinainte a sfeșnicului, cum poruncise lui Moise Domnul. 4Sfeșnicul
era de aur bătut; atât piciorul, cât și florile lui erau de aur
bătut. Moise făcuse sfeșnicul după
chipul pe care i-l arătase Domnul.
Închinarea leviţilor
5Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 6„Ia pe leviţi din mijlocul copiilor lui Israel și curăţește-i. 7Iată cum să-i curăţești: Stropește-i
cu apă ispășitoare, să lase
să treacă briciul peste tot trupul lor, să-și spele hainele și să se curăţească. 8Să ia apoi un viţel, cu darul
de mâncare obișnuit, făcut din floare de făină frământată cu untdelemn, și să mai iei un alt viţel pentru jertfa de ispășire. 9Să apropii
40:12
pe leviţi înaintea cortului întâlnirii și să strângi
toată adunarea copiilor lui Israel. 10Să apropii pe leviţi înaintea Domnului, și copiii lui Israel să-și pună
mâinile pe leviţi. 11Aaron să legene pe leviţi într-o parte și într-alta înaintea Domnului, ca un dar legănat din partea copiilor lui Israel, și să fie închinaţi astfel în slujba Domnului. 12Leviţii
să-și pună mâinile pe capul viţeilor și să aduci unul ca jertfă de ispășire și altul ca ardere-de-tot, ca să faci ispășire pentru leviţi. 13Să pui pe leviţi în picioare înaintea lui Aaron și înaintea fiilor lui și să-i legeni într-o parte și într-alta, ca un dar legănat Domnului. 14Așa să desparţi pe leviţi din mijlocul copiilor lui Israel, și leviţii vor fi ai
Mei. 15După aceea, leviţii să vină să facă slujba în cortul întâlnirii. Astfel să-i curăţești și să-i legeni
într-o parte și într-alta, ca un dar legănat. 16Căci ei Îmi sunt daţi cu totul din mijlocul copiilor lui Israel: Eu i-am luat pentru Mine în locul
întâilor născuţi, din toţi întâii născuţi ai copiilor lui Israel. 17Căci orice întâi născut al copiilor lui Israel este al Meu
, atât din oameni, cât și din dobitoace; Mie Mi i-am închinat în ziua când am lovit pe toţi întâii născuţi în ţara Egiptului. 18Și Eu am luat pe leviţi în locul tuturor întâilor născuţi ai copiilor lui Israel. 19Am dat
pe leviţi în totul lui Aaron și fiilor lui, din mijlocul copiilor lui Israel, ca să facă slujbă pentru copiii lui Israel în cortul întâlnirii, să facă ispășire pentru copiii lui Israel, și astfel copiii lui Israel să nu fie loviţi cu nicio
urgie când se vor apropia de Sfântul Locaș.” 20Moise, Aaron și toată adunarea copiilor lui Israel au făcut cu leviţii tot ce poruncise lui Moise Domnul despre leviţi; așa au făcut copiii lui Israel cu ei. 21Leviţii
s-au curăţit și și-au spălat hainele. Aaron
i-a legănat într-o parte și într-alta, ca un dar legănat înaintea Domnului, și a făcut ispășire pentru ei, ca să-i curăţească. 22După aceea
, leviţii au venit să-și facă slujba în cortul întâlnirii, în faţa lui Aaron și a fiilor lui. Întocmai cum poruncise
lui Moise Domnul cu privire la leviţi, așa s-a făcut cu ei.
Timpul cât trebuie să slujească leviţii
23Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 24„Iată legea privitoare la leviţi. De la vârsta de douăzeci
și cinci de ani în sus, orice levit va intra în slujba cortului întâlnirii ca să îndeplinească o slujbă acolo. 25De la vârsta de cincizeci de ani încolo, să iasă din slujbă și să nu mai slujească. 26Va putea să ajute pe fraţii lui în cortul întâlnirii, să păzească
ce le este dat în grijă, dar să nu mai facă slujbă. Așa să faci cu leviţii în ce privește slujbele lor.”
Paștele în pustia Sinai
91Domnul a vorbit lui Moise în pustia Sinai, în luna întâi a anului al doilea după ieșirea lor din ţara Egiptului. Și a zis: 2„Copiii lui Israel să prăznuiască Paștele
la vremea hotărâtă. 3Să le prăznuiţi la vremea hotărâtă, în a paisprezecea zi a lunii acesteia, seara9:3 Evreiește: între cele două seri.; să le prăznuiţi după toate legile și după toate poruncile privitoare la ele.” 4Moise a vorbit copiilor lui Israel să prăznuiască Paștele. 5Și au
prăznuit Paștele în a paisprezecea zi a lunii întâi, seara, în pustia Sinai; copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul. 6S-a întâmplat că niște oameni, fiind necuraţi
din pricină că se atinseseră de un mort, nu puteau prăznui Paștele în ziua aceea. Ei s-au
înfăţișat în aceeași zi înaintea lui Moise și înaintea lui Aaron. 7Și oamenii aceia au zis lui Moise: „Noi suntem necuraţi din pricina unui mort. De ce să fim nevoiţi să nu ne aducem la vremea hotărâtă darul cuvenit Domnului în mijlocul copiilor lui Israel?” 8Moise le-a răspuns: „Așteptaţi
să văd ce vă poruncește Domnul.” 9Și Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 10„Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: ‘Dacă cineva dintre voi sau dintre urmașii voștri este necurat din pricina unui mort sau este într-o călătorie lungă, totuși să prăznuiască Paștele în cinstea Domnului. 11Și să le prăznuiască în luna a doua
, în ziua a paisprezecea, seara; să le mănânce
cu azimi și ierburi amare. 12Să nu lase din
ele nimic până a doua zi dimineaţa și să nu frângă
niciun os din ele. Să le prăznuiască după toate
poruncile privitoare la Paște. 13Dacă cineva nu este necurat, nici nu este în călătorie, și totuși nu prăznuiește Paștele, sufletul acela să fie nimicit
din poporul lui, pentru că n-a adus
darul cuvenit Domnului la vremea hotărâtă, omul acela să-și ia
pedeapsa pentru păcatul lui. 14Dacă un străin care locuiește între voi prăznuiește Paștele Domnului, să se ţină de legile și poruncile privitoare la Paște. Aceeași
lege să fie între voi, pentru străin, ca și pentru băștinaș.’”
Norul
15În ziua
când a fost așezat cortul, norul a acoperit locașul cortului întâlnirii și, de seara
40:38
până dimineaţa, deasupra cortului era ca înfăţișarea unui foc. 16Totdeauna era așa: ziua, norul acoperea cortul, iar noaptea avea înfăţișarea unui foc. 17Când se
ridica norul de pe cort, porneau și copiii lui Israel; și acolo unde se oprea norul, tăbărau și copiii lui Israel. 18Copiii lui Israel porneau după porunca Domnului și tăbărau după porunca Domnului; tăbărau atâta vreme
cât rămânea norul deasupra cortului. 19Când norul rămânea mai multă vreme deasupra cortului, copiii lui Israel ascultau
de porunca Domnului și nu porneau. 20Când norul rămânea mai puţine zile deasupra cortului, ei tăbărau după porunca Domnului și porneau după porunca Domnului. 21Dacă norul se oprea de seara până dimineaţa și se ridica dimineaţa, atunci porneau și ei. Dacă norul se ridica după o zi și o noapte, atunci porneau și ei. 22Dacă norul se oprea deasupra cortului două zile sau o lună sau un an, copiii lui
Israel rămâneau tăbărâţi și nu porneau; și când se ridica, porneau și ei. 23Tăbărau după porunca Domnului și porneau după porunca Domnului; ascultau
de porunca Domnului, de porunca Domnului dată prin Moise.
Trâmbiţele de argint
101Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2„Fă-ţi două trâmbiţe de argint; să le faci de argint bătut. Ele să-ţi slujească pentru chemarea
adunării și pentru pornirea taberelor. 3Când se va suna
cu ele, toată adunarea să se strângă la tine, la ușa cortului întâlnirii. 4Când se va suna numai cu o trâmbiţă, să se strângă la tine căpeteniile, mai-marii
peste miile lui Israel. 5Când veţi suna cu vâlvă, să pornească cei ce tăbărăsc
la răsărit; 6când veţi suna a doua oară cu vâlvă, să pornească cei ce tăbărăsc
la miazăzi; pentru plecarea lor, să se sune cu vâlvă. 7Când va fi vorba de strângerea adunării, să sunaţi
, dar să nu
sunaţi cu vâlvă. 8Din trâmbiţe
să sune fiii lui Aaron, preoţii. Aceasta să fie o lege veșnică pentru voi și pentru urmașii voștri. 9Când veţi merge
la război, în ţara voastră, împotriva vrăjmașului
4:3
6:9
10:8,121 Sam. 10:18Ps. 106:42
care va lupta împotriva voastră, să sunaţi cu vâlvă din trâmbiţe, și Domnul Dumnezeul vostru Își va aduce aminte
de voi și veţi fi izbăviţi de vrăjmașii voștri. 10În zilele
voastre de bucurie, la sărbătorile voastre și la lunile noi ale voastre, să sunaţi din trâmbiţe, când vă veţi aduce arderile-de-tot și jertfele de mulţumire, și ele vor face ca Dumnezeul vostru să-Și aducă
aminte de voi. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.”
Plecarea din Sinai
11În ziua a douăzecea a lunii a doua a anului al doilea, s-a ridicat
norul de pe cortul întâlnirii. 12Și copiii lui Israel au pornit
din pustia Sinai
după taberele lor. Norul s-a oprit în pustia
Paran. 13Această cea dintâi plecare au făcut-o după porunca
Domnului dată prin Moise. 14Întâi
a pornit steagul taberei fiilor lui Iuda, împreună cu oștirile lui. Peste oștirea lui Iuda era mai-mare Nahșon
, fiul lui Aminadab; 15peste oștirea seminţiei fiilor lui Isahar era Netaneel, fiul lui Ţuar; 16peste oștirea seminţiei fiilor lui Zabulon era Eliab, fiul lui Helon. 17Când a fost desfăcut cortul
, au pornit întâi fiii lui Gherșon și fiii lui Merari, ducând
cortul. 18Apoi a pornit steagul
taberei lui Ruben, împreună cu oștirile lui. Peste oștirea lui Ruben era mai-mare Eliţur, fiul lui Ședeur; 19peste oștirea seminţiei fiilor lui Simeon era Șelumiel, fiul lui Ţurișadai; 20peste oștirea seminţiei fiilor lui Gad era Eliasaf, fiul lui Deuel. 21Apoi au pornit chehatiţii, ducând Sfântul
Locaș; până la venirea lor ceilalţi întinseseră cortul. 22Apoi a pornit steagul
taberei fiilor lui Efraim, împreună cu oștirile lui. Peste oștirea lui Efraim era mai-mare Elișama, fiul lui Amihud; 23peste oștirea seminţiei fiilor lui Manase era Gamliel, fiul lui Pedahţur; 24peste oștirea seminţiei fiilor lui Beniamin era Abidan, fiul lui Ghideoni. 25Apoi a pornit steagul
taberei fiilor lui Dan, împreună cu oștirile lui: ei erau coada tuturor taberelor. Peste oștirea lui Dan era mai-mare Ahiezer, fiul lui Amișadai; 26peste oștirea seminţiei fiilor lui Așer era Paguiel, fiul lui Ocran; 27peste oștirea seminţiei fiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan. 28Acesta
a fost șirul în care au pornit copiii lui Israel, după oștirile lor; așa au plecat.
Moise și socrul său
29Moise a zis lui Hobab, fiul lui Reuel
, Madianitul, socrul lui Moise: „Noi plecăm spre locul despre care Domnul a zis: ‘Eu vi-l
voi da.’ Vino cu noi, și îţi vom face
4:11
bine, căci Domnul
6:7,8
a făgăduit că va face bine lui Israel.” 30Hobab i-a răspuns: „Nu pot să merg, ci mă voi duce în ţara mea și în locul meu de naștere.” 31Și Moise a zis: „Nu ne părăsi, te rog, fiindcă tu cunoști locurile unde putem să tăbărâm în pustie, deci tu să ne fii
călăuză. 32Și dacă vii cu noi, te vom face să te bucuri de binele
pe care ni-l va face Domnul.” 33Ei au plecat de la muntele
Domnului și au mers trei zile; chivotul legământului Domnului a pornit înaintea lor
și a făcut un drum de trei zile, ca să le caute un loc de odihnă. 34Norul
Domnului era deasupra lor în timpul zilei, când porneau din tabără. 35Când pornea chivotul, Moise zicea: „Scoală-Te
132:8
, Doamne, ca să se împrăștie vrăjmașii Tăi și să fugă dinaintea Feţei Tale cei ce Te urăsc!” 36Iar când îl așezau, zicea: „Întoarce-Te, Doamne, la zecile de mii ale miilor lui Israel!”
