Paștele în pustia Sinai
91Domnul a vorbit lui Moise în pustia Sinai, în luna întâi a anului al doilea după ieșirea lor din ţara Egiptului. Și a zis: 2„Copiii lui Israel să prăznuiască Paștele
la vremea hotărâtă. 3Să le prăznuiţi la vremea hotărâtă, în a paisprezecea zi a lunii acesteia, seara9:3 Evreiește: între cele două seri.; să le prăznuiţi după toate legile și după toate poruncile privitoare la ele.” 4Moise a vorbit copiilor lui Israel să prăznuiască Paștele. 5Și au
prăznuit Paștele în a paisprezecea zi a lunii întâi, seara, în pustia Sinai; copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul. 6S-a întâmplat că niște oameni, fiind necuraţi
din pricină că se atinseseră de un mort, nu puteau prăznui Paștele în ziua aceea. Ei s-au
înfăţișat în aceeași zi înaintea lui Moise și înaintea lui Aaron. 7Și oamenii aceia au zis lui Moise: „Noi suntem necuraţi din pricina unui mort. De ce să fim nevoiţi să nu ne aducem la vremea hotărâtă darul cuvenit Domnului în mijlocul copiilor lui Israel?” 8Moise le-a răspuns: „Așteptaţi
să văd ce vă poruncește Domnul.” 9Și Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 10„Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: ‘Dacă cineva dintre voi sau dintre urmașii voștri este necurat din pricina unui mort sau este într-o călătorie lungă, totuși să prăznuiască Paștele în cinstea Domnului. 11Și să le prăznuiască în luna a doua
, în ziua a paisprezecea, seara; să le mănânce
cu azimi și ierburi amare. 12Să nu lase din
ele nimic până a doua zi dimineaţa și să nu frângă
niciun os din ele. Să le prăznuiască după toate
poruncile privitoare la Paște. 13Dacă cineva nu este necurat, nici nu este în călătorie, și totuși nu prăznuiește Paștele, sufletul acela să fie nimicit
din poporul lui, pentru că n-a adus
darul cuvenit Domnului la vremea hotărâtă, omul acela să-și ia
pedeapsa pentru păcatul lui. 14Dacă un străin care locuiește între voi prăznuiește Paștele Domnului, să se ţină de legile și poruncile privitoare la Paște. Aceeași
lege să fie între voi, pentru străin, ca și pentru băștinaș.’”
Norul
15În ziua
când a fost așezat cortul, norul a acoperit locașul cortului întâlnirii și, de seara
40:38
până dimineaţa, deasupra cortului era ca înfăţișarea unui foc. 16Totdeauna era așa: ziua, norul acoperea cortul, iar noaptea avea înfăţișarea unui foc. 17Când se
ridica norul de pe cort, porneau și copiii lui Israel; și acolo unde se oprea norul, tăbărau și copiii lui Israel. 18Copiii lui Israel porneau după porunca Domnului și tăbărau după porunca Domnului; tăbărau atâta vreme
cât rămânea norul deasupra cortului. 19Când norul rămânea mai multă vreme deasupra cortului, copiii lui Israel ascultau
de porunca Domnului și nu porneau. 20Când norul rămânea mai puţine zile deasupra cortului, ei tăbărau după porunca Domnului și porneau după porunca Domnului. 21Dacă norul se oprea de seara până dimineaţa și se ridica dimineaţa, atunci porneau și ei. Dacă norul se ridica după o zi și o noapte, atunci porneau și ei. 22Dacă norul se oprea deasupra cortului două zile sau o lună sau un an, copiii lui
Israel rămâneau tăbărâţi și nu porneau; și când se ridica, porneau și ei. 23Tăbărau după porunca Domnului și porneau după porunca Domnului; ascultau
de porunca Domnului, de porunca Domnului dată prin Moise.