121Cine iubește certarea iubește știinţa,
dar cine urăște mustrarea este prost.
2Omul de bine
capătă bunăvoinţa Domnului,
dar Domnul osândește pe cel plin de răutate.
3Omul nu se întărește prin răutate,
dar rădăcina
celor neprihăniţi nu se va clătina.
4O femeie
cinstită este cununa bărbatului ei,
dar cea care-i face rușine este ca
putregaiul în oasele lui.
5Gândurile celor neprihăniţi nu sunt decât dreptate,
dar sfaturile celor răi nu sunt decât înșelăciune.
6Cuvintele
celor răi sunt niște curse ca să verse sânge,
dar
gura celor fără prihană îi izbăvește.
7Cei răi
sunt răsturnaţi și nu mai sunt,
dar casa celor neprihăniţi rămâne în picioare!
8Un om este preţuit după măsura priceperii lui,
dar
cel cu inima stricată este dispreţuit.
9Mai
bine să fii într-o stare smerită și să ai o slugă
decât
să faci pe fudulul și să n-ai ce mânca.
10Cel neprihănit se îndură de vite,
dar inima celui rău este fără milă.
11Cine-și
lucrează ogorul va avea belșug de pâine,
dar cine umblă după lucruri de nimic este
fără minte.
12Cel rău poftește prada celor nelegiuiţi,
dar rădăcina celor neprihăniţi rodește.
13În păcătuirea cu buzele este
o cursă primejdioasă,
dar
cel neprihănit scapă din bucluc.
14Prin rodul
gurii te saturi de bunătăţi,
și
fiecare primește după lucrul mâinilor lui.
15Calea nebunului este fără prihană în
ochii lui,
dar înţeleptul ascultă sfaturile.
16Nebunul
îndată își dă pe faţă mânia,
dar înţeleptul ascunde ocara.
17Cine
spune adevărul face o mărturisire dreaptă,
dar martorul mincinos vorbește înșelăciune.
18Cine vorbește
59:7
64:3
în chip ușuratic rănește ca străpungerea unei săbii,
dar
limba înţelepţilor aduce vindecare.
19Buza care spune adevărul este întărită pe vecie,
dar limba mincinoasă nu stă decât o clipă.
20Înșelătoria este în inima celor ce cugetă răul,
dar bucuria este pentru cei ce sfătuiesc la pace.
21Nicio nenorocire nu se întâmplă celui neprihănit,
dar cei răi sunt năpădiţi de rele.
22Buzele mincinoase sunt urâte
Domnului,
dar cei ce lucrează cu adevăr îi sunt plăcuţi.
23Omul
înţelept își ascunde știinţa,
dar inima nebunilor vestește nebunia.
24Mâna
celor harnici va stăpâni,
dar mâna leneșă va plăti bir.
25Neliniștea
din inima omului îl doboară,
dar o vorbă
bună îl înveselește.
26Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună,
dar calea celor răi îi duce în rătăcire.
27Leneșul nu-și frige vânatul,
dar comoara de preţ a unui om este munca.
28Pe cărarea neprihănirii este viaţa
și pe drumul însemnat de ea nu este moarte.
131Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său,
dar
batjocoritorul n-ascultă mustrarea.
2Prin rodul gurii
ai parte de bine,
dar cei stricaţi au parte de silnicie.
3Cine-și
păzește gura își păzește sufletul;
cine-și deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui.
4Leneșul
dorește mult, și totuși n-are nimic,
dar cei harnici se satură.
5Cel neprihănit urăște cuvintele mincinoase,
dar cel rău se face urât și se acoperă de rușine.
6Neprihănirea
păzește pe cel nevinovat,
dar răutatea aduce pierzarea păcătosului.
7Unul
face pe bogatul, și n-are nimic,
altul face pe săracul, și are totuși mari avuţii.
8Omul cu bogăţia lui își răscumpără viaţa,
dar săracul n-ascultă mustrarea.
9Lumina
21:17
celor neprihăniţi arde voioasă,
dar candela celor răi se stinge.
10Prin mândrie se aţâţă numai certuri,
dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile.
11Bogăţia
câștigată fără trudă scade,
dar ce se strânge încetul cu încetul crește.
12O nădejde amânată îmbolnăvește inima,
dar o dorinţă
împlinită este un pom de viaţă.
13Cine nesocotește
Cuvântul Domnului se pierde,
dar cine se teme de poruncă este răsplătit.
14Învăţătura
înţeleptului este un izvor de viaţă,
ca să abată pe om din cursele
morţii.
15O minte sănătoasă câștigă bunăvoinţă,
dar calea celor stricaţi este pietroasă.
16Orice
om chibzuit lucrează cu cunoștinţă,
dar nebunul își dă la iveală nebunia.
17Un sol rău cade în nenorocire,
dar un sol credincios
aduce tămăduire.
18Sărăcia și rușinea sunt partea celui ce leapădă certarea,
dar cel
ce ia seama la mustrare este pus în cinste.
19Împlinirea unei dorinţe
este dulce sufletului,
dar celor nebuni le este urât să se lase de rău.
20Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept,
dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău.
21Nenorocirea urmărește pe cei
ce păcătuiesc,
dar cei neprihăniţi vor fi răsplătiţi cu fericire.
22Omul de bine lasă moștenitori pe copiii copiilor săi,
dar bogăţiile
păcătosului sunt păstrate pentru cel neprihănit.
23Ogorul pe care-l desţelenește săracul dă o hrană
îmbelșugată,
dar mulţi pier din pricina nedreptăţii lor.
24Cine
cruţă nuiaua urăște pe fiul său,
dar cine-l iubește îl pedepsește îndată.
25Cel
37:3
neprihănit mănâncă până se satură,
dar pântecele celor răi duce lipsă.
141Femeia
înţeleaptă își zidește
casa,
iar femeia nebună o dărâmă cu înseși mâinile ei.
2Cine umblă cu neprihănire se teme de Domnul,
dar
cine apucă pe căi strâmbe Îl nesocotește.
3În gura nebunului este o nuia pentru mândria lui,
dar
pe înţelepţi îi păzesc buzele lor.
4Unde nu sunt boi, ieslea rămâne goală,
dar puterea boilor aduce belșug de roade.
5Un martor
23:112:17
14:25
credincios nu minte,
dar un martor mincinos spune minciuni.
6Batjocoritorul caută înţelepciunea și n-o găsește,
dar pentru omul priceput
știinţa este lucru ușor.
7Depărtează-te de nebun,
căci nu pe buzele lui vei găsi știinţa!
8Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă,
dar nebunia celor nesocotiţi îi înșală pe ei înșiși.
9Cei
nesocotiţi glumesc cu păcatul,
dar între cei fără prihană este bunăvoinţă.
10Inima își cunoaște necazurile
și niciun străin nu se poate amesteca în bucuria ei.
11Casa
celor răi va fi nimicită,
dar cortul celor fără prihană va înflori.
12Multe căi pot
părea bune omului,
dar la
urmă se văd că duc la moarte.
13De multe ori, chiar în mijlocul râsului inima poate fi mâhnită,
și bucuria poate sfârși
prin necaz.
14Cel cu inima rătăcită se satură
de căile lui
și omul de bine se satură și el de ce este în el.
15Omul lesne crezător crede orice vorbă,
dar omul chibzuit ia seama bine cum merge.
16Înţeleptul
se teme și se abate de la rău,
dar nesocotitul este îngâmfat și fără frică.
17Cine este iute la mânie face prostii,
și omul plin de răutate se face urât.
18Cei proști au parte de nebunie,
dar oamenii chibzuiţi sunt încununaţi cu știinţă.
19Cei răi se pleacă înaintea celor buni,
și cei nelegiuiţi, înaintea porţilor celui neprihănit.
20Săracul
este urât chiar și de prietenul său,
dar bogatul are foarte mulţi prieteni.
21Cine dispreţuiește pe aproapele său face un păcat,
dar
112:9
ferice de cine are milă de cei nenorociţi.
22În adevăr, cei ce gândesc răul se rătăcesc,
dar cei ce gândesc binele lucrează cu bunătate și credincioșie.
23Oriunde se muncește este și câștig,
dar oriunde numai se vorbește este lipsă.
24Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi,
dar cei nesocotiţi n-au altceva decât nebunie.
25Martorul
care spune adevărul scapă suflete,
dar cel înșelător spune minciuni.
26Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El
și copiii lui au un loc de adăpost la El.
27Frica
de Domnul este un izvor de viaţă,
ea ne ferește de cursele morţii.
28Mulţimea poporului este slava împăratului,
lipsa poporului este pieirea voievodului.
29Cine
este încet la mânie are multă pricepere,
dar cine se aprinde iute face multe prostii.
30O inimă liniștită este viaţa trupului,
dar pizma
este putrezirea
oaselor.
31Cine
asuprește pe sărac batjocorește pe Ziditorul
său,
dar cine are milă de cel lipsit cinstește pe Ziditorul său.
32Cel rău este doborât de răutatea lui,
dar cel neprihănit
19:26Ps. 23:4
37:372 Cor. 1:9
5:82 Tim. 4:18
chiar și la moarte trage nădejde.
33Înţelepciunea se odihnește într-o inimă pricepută,
dar în
mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol.
34Neprihănirea înalţă pe un popor,
dar păcatul este rușinea popoarelor.
35Un împărat are plăcere
de un slujitor chibzuit,
dar pe cel de ocară îl atinge mânia lui.
