13¹Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său,

dar

²Prin rodul gurii

dar cei stricaţi au parte de silnicie.

³Cine-și

cine-și deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui.

⁴Leneșul

dar cei harnici se satură.

⁵Cel neprihănit urăște cuvintele mincinoase,

dar cel rău se face urât și se acoperă de rușine.

⁶Neprihănirea

dar răutatea aduce pierzarea păcătosului.

⁷Unul

altul face pe săracul, și are totuși mari avuţii.

⁸Omul cu bogăţia lui își răscumpără viaţa,

dar săracul n-ascultă mustrarea.

⁹Lumina

dar candela celor răi se stinge.

¹⁰Prin mândrie se aţâţă numai certuri,

dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile.

¹¹Bogăţia

dar ce se strânge încetul cu încetul crește.

¹²O nădejde amânată îmbolnăvește inima,

dar o dorinţă

¹³Cine nesocotește

dar cine se teme de poruncă este răsplătit.

¹⁴Învăţătura

ca să abată pe om din cursele

¹⁵O minte sănătoasă câștigă bunăvoinţă,

dar calea celor stricaţi este pietroasă.

¹⁶Orice

dar nebunul își dă la iveală nebunia.

¹⁷Un sol rău cade în nenorocire,

dar un sol credincios

¹⁸Sărăcia și rușinea sunt partea celui ce leapădă certarea,

dar cel

¹⁹Împlinirea unei dorinţe

dar celor nebuni le este urât să se lase de rău.

²⁰Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept,

dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău.

²¹Nenorocirea urmărește pe cei

dar cei neprihăniţi vor fi răsplătiţi cu fericire.

²²Omul de bine lasă moștenitori pe copiii copiilor săi,

dar bogăţiile

²³Ogorul pe care-l desţelenește săracul dă o hrană

dar mulţi pier din pricina nedreptăţii lor.

²⁴Cine

dar cine-l iubește îl pedepsește îndată.

²⁵Cel

dar pântecele celor răi duce lipsă.