151Un răspuns
blând potolește mânia,
dar o vorbă
aspră aţâţă mânia.
2Limba înţelepţilor dă știinţă plăcută,
dar gura
nesocotiţilor împroașcă nebunie.
3Ochii Domnului sunt în
32:19Evr. 4:13
orice loc,
ei văd pe cei răi și pe cei buni.
4Limba dulce este un pom de viaţă,
dar limba stricată zdrobește sufletul.
5Nesocotitul
dispreţuiește învăţătura tatălui său,
dar
cine ia seama la mustrare ajunge înţelept.
6În casa celui neprihănit este mare belșug,
dar în câștigurile celui rău este tulburare.
7Buzele înţelepţilor seamănă știinţa,
dar inima celor nesocotiţi este stricată.
8Jertfa
celor răi este o scârbă înaintea Domnului,
dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută.
9Calea celui rău este urâtă Domnului,
dar El iubește pe cel ce umblă
după neprihănire.
10Cine părăsește cărarea este aspru
pedepsit,
și cine
urăște mustrarea va muri.
11Locuinţa morţilor
și adâncul sunt cunoscute Domnului,
cu cât mai mult inimile
44:21Ioan 2:24,25
21:17Fapte 1:24
oamenilor!
12Batjocoritorului
nu-i place să fie mustrat,
de aceea nu se duce la cei înţelepţi.
13O inimă
veselă înseninează faţa,
dar, când
inima este tristă, duhul este mâhnit.
14Inima celor pricepuţi caută știinţa,
dar gura nesocotiţilor găsește plăcere în nebunie.
15Toate zilele celui nenorocit sunt rele,
dar
cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat.
16Mai
bine puţin cu frică de Domnul
decât o mare bogăţie cu tulburare!
17Mai
bine un prânz de verdeţuri și dragoste
decât un bou îngrășat și ură.
18Un om
iute la mânie stârnește certuri,
dar cine este încet la mânie potolește neînţelegerile.
19Drumul
leneșului este ca un hăţiș de spini,
dar cărarea celor fără prihană este netezită.
20Un fiu
înţelept este bucuria tatălui său,
dar un om nesocotit dispreţuiește pe mama sa.
21Nebunia
este o bucurie pentru cel fără minte,
dar
un om priceput merge pe drumul cel drept.
22Planurile nu izbutesc când
lipsește o adunare care să chibzuiască,
dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici.
23Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui.
Și ce bună este o
vorbă spusă la vreme potrivită!
24Pentru cel înţelept, cărarea
vieţii duce în sus,
ca să-l abată de la Locuinţa morţilor, care este jos.
25Domnul surpă casa
celor mândri,
dar întărește hotarele
146:9
văduvei.
26Gândurile
rele sunt urâte Domnului,
dar
cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui.
27Cel
lacom de câștig își tulbură casa,
dar cel ce urăște mita va trăi.
28Inima celui neprihănit se gândește
ce să răspundă,
dar gura celor răi împroașcă răutăţi.
29Domnul Se depărtează
34:16
de cei răi,
dar ascultă rugăciunea
celor neprihăniţi.
30O privire prietenoasă înveselește inima,
o veste bună întărește oasele.
31Urechea
care ia aminte la învăţăturile care duc la viaţă
locuiește în mijlocul înţelepţilor.
32Cel ce leapădă certarea își dispreţuiește sufletul,
dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere.
33Frica
de Domnul este școala înţelepciunii
și smerenia merge înaintea
slavei.
161Planurile
pe care le face inima atârnă de om,
dar
răspunsul pe care-l dă gura vine de la Domnul.
2Toate căile omului sunt curate în
ochii lui,
dar Cel ce cercetează duhurile este Domnul
.
3Încredinţează-ţi lucrările
55:22Mat. 6:25Luca 12:22Filip. 4:61 Pet. 5:7
în mâna Domnului,
și îţi vor izbuti planurile.
4Domnul
a făcut toate pentru o ţintă,
chiar
și pe cel rău pentru ziua nenorocirii.
5Orice inimă trufașă este o scârbă
înaintea Domnului:
hotărât
, ea nu va rămâne nepedepsită.
6Prin
dragoste și credincioșie, omul ispășește nelegiuirea,
și prin frica
de Domnul, se abate de la rău.
7Când sunt plăcute Domnului căile cuiva,
îi face prieteni chiar și pe vrăjmașii lui.
8Mai
bine puţin cu dreptate
decât mari venituri cu strâmbătate.
9Inima
omului se gândește pe ce cale să meargă,
dar
Domnul îi îndreaptă pașii.
10Hotărâri dumnezeiești sunt pe buzele împăratului,
gura lui nu trebuie să facă greșeli când judecă.
11Cântarul
și cumpăna dreaptă vin de la Domnul;
toate greutăţile de cântărit sunt lucrarea Lui.
12Împăraţilor le este scârbă să facă rău,
căci prin
neprihănire se întărește un scaun de domnie.
13Buzele
neprihănite sunt plăcute împăraţilor,
și ei iubesc pe cel ce vorbește cu neprihănire.
14Mânia
împăratului este un vestitor al morţii,
dar un om înţelept trebuie s-o potolească.
15Seninătatea feţei împăratului este viaţa
și bunăvoinţa
lui este ca
o ploaie de primăvară.
16Cu cât mai mult face câștigarea
înţelepciunii decât a aurului!
Cu cât este mai de dorit câștigarea priceperii decât a argintului!
17Calea oamenilor fără prihană este să se ferească de rău;
acela își păzește sufletul, care veghează asupra căii sale.
18Mândria
merge înaintea pieirii
și trufia merge înaintea căderii.
19Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi
decât să împarţi prada cu cei mândri.
20Cine cugetă la Cuvântul Domnului găsește fericirea
și cine se încrede
34:8
125:1Is. 30:18Ier. 17:7
în Domnul este fericit.
21Cine are o inimă înţeleaptă este numit priceput,
dar dulceaţa buzelor mărește știinţa.
22Înţelepciunea
este un izvor de viaţă pentru cine o are,
dar pedeapsa nebunilor este nebunia lor.
23Cine are o inimă
înţeleaptă își arată înţelepciunea când vorbește
și mereu se văd învăţături noi pe buzele lui.
24Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere:
dulci pentru suflet și sănătoase pentru oase.
25Multe căi
i se par bune omului,
dar la urmă duc la moarte.
26Cine
muncește, pentru el muncește,
căci foamea lui îl îndeamnă la lucru.
27Omul stricat pregătește nenorocirea
și pe buzele lui este ca un foc aprins.
28Omul
neastâmpărat stârnește certuri
și pârâtorul
dezbină pe cei mai buni prieteni.
29Omul asupritor amăgește
pe aproapele său
și-l duce pe o cale care nu este bună.
30Cine închide ochii ca să se dedea la gânduri stricate,
cine-și mușcă buzele, a și săvârșit răul.
31Perii
albi sunt o cunună de cinste,
ea se găsește pe calea neprihănirii.
32Cel
încet la mânie preţuiește mai mult decât un viteaz
și cine este stăpân pe sine preţuiește mai mult decât cine cucerește cetăţi.
33Se aruncă sorţul în poala hainei,
dar orice hotărâre vine de la Domnul.
171Mai bine o bucată
de pâine uscată cu pace
decât o casă plină de cărnuri cu ceartă!
2Un argat cu minte stăpânește peste fiul
care face rușine
și va împărţi moștenirea cu fraţii lui.
3Tigaia
lămurește argintul și cuptorul lămurește aurul,
dar Cel ce încearcă inimile este Domnul.
4Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită
și mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.
5Cine
își bate joc de sărac își bate joc de Cel ce l-a făcut;
cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.
6Copiii copiilor sunt cununa
128:3
bătrânilor
și părinţii sunt slava copiilor lor.
7Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun;
cu cât mai puţin cuvintele mincinoase, în gura unui om de viţă aleasă!
8Darurile par o
piatră scumpă în ochii celor ce le primesc:
oriîncotro se întorc, izbândesc.
9Cine
acoperă o greșeală caută dragostea,
dar
cine o pomenește mereu în vorbirile lui dezbină pe prieteni.
10O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput
decât o sută de lovituri pe cel nebun.
11Cel rău nu caută decât răscoală,
dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.
12Mai
bine să întâlnești o ursoaică jefuită de puii ei
decât un nebun în timpul nebuniei lui.
13Celui ce întoarce
rău pentru bine
nu-i va părăsi răul casa.
14Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape;
de aceea, curmă
cearta înainte de a se înteţi.
15Cel
ce iartă pe vinovat și cel ce osândește pe cel nevinovat
sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului.
16La ce slujește argintul în mâna nebunului?
Să cumpere înţelepciunea?… Dar
n-are minte!
17Prietenul
adevărat iubește oricând
și în nenorocire ajunge ca un frate.
18Omul
fără minte dă chezășie,
se pune chezaș pentru aproapele său.
19Cine iubește certurile iubește păcatul
și cine-și
zidește poarta prea înaltă își caută pieirea.
20Cel cu inimă prefăcută nu găsește fericirea
și cel cu limba
stricată cade în nenorocire.
21Cine
dă naștere unui nebun va avea întristare
și tatăl unui nebun nu poate să se bucure.
22O inimă
veselă este un bun leac,
dar un
duh mâhnit usucă oasele.
23Cel rău primește daruri pe ascuns
ca să sucească
și căile dreptăţii.
24Înţelepciunea
este în faţa omului priceput,
dar ochii nebunului o caută la capătul pământului.
25Un fiu nebun aduce necaz
tatălui său
și amărăciune celei ce l-a născut.
26Nu este bine să osândești
pe cel neprihănit la o gloabă,
nici să lovești pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor.
27Cine
își înfrânează vorbele cunoaște știinţa
și cine are duhul potolit este un om priceput.
28Chiar
și un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea
și de priceput dacă și-ar ţine gura.