15¹Un răspuns

dar o vorbă

²Limba înţelepţilor dă știinţă plăcută,

dar gura

³Ochii Domnului sunt în

ei văd pe cei răi și pe cei buni.

⁴Limba dulce este un pom de viaţă,

dar limba stricată zdrobește sufletul.

⁵Nesocotitul

dar

⁶În casa celui neprihănit este mare belșug,

dar în câștigurile celui rău este tulburare.

⁷Buzele înţelepţilor seamănă știinţa,

dar inima celor nesocotiţi este stricată.

⁸Jertfa

dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută.

⁹Calea celui rău este urâtă Domnului,

dar El iubește pe cel ce umblă

¹⁰Cine părăsește cărarea este aspru

și cine

¹¹Locuinţa morţilor

cu cât mai mult inimile

¹²Batjocoritorului

de aceea nu se duce la cei înţelepţi.

¹³O inimă

dar, când

¹⁴Inima celor pricepuţi caută știinţa,

dar gura nesocotiţilor găsește plăcere în nebunie.

¹⁵Toate zilele celui nenorocit sunt rele,

dar

¹⁶Mai

decât o mare bogăţie cu tulburare!

¹⁷Mai

decât un bou îngrășat și ură.

¹⁸Un om

dar cine este încet la mânie potolește neînţelegerile.

¹⁹Drumul

dar cărarea celor fără prihană este netezită.

²⁰Un fiu

dar un om nesocotit dispreţuiește pe mama sa.

²¹Nebunia

dar

²²Planurile nu izbutesc când

dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici.

²³Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui.

Și ce bună este o

²⁴Pentru cel înţelept, cărarea

ca să-l abată de la Locuinţa morţilor, care este jos.

²⁵Domnul surpă casa

dar întărește hotarele

²⁶Gândurile

dar

²⁷Cel

dar cel ce urăște mita va trăi.

²⁸Inima celui neprihănit se gândește

dar gura celor răi împroașcă răutăţi.

²⁹Domnul Se depărtează

dar ascultă rugăciunea

³⁰O privire prietenoasă înveselește inima,

o veste bună întărește oasele.

³¹Urechea

locuiește în mijlocul înţelepţilor.

³²Cel ce leapădă certarea își dispreţuiește sufletul,

dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere.

³³Frica

și smerenia merge înaintea

16¹Planurile

dar

²Toate căile omului sunt curate în

dar Cel ce cercetează duhurile este Domnul

³Încredinţează-ţi lucrările

și îţi vor izbuti planurile.

⁴Domnul

chiar

⁵Orice inimă trufașă este o scârbă

hotărât

⁶Prin

și prin frica

⁷Când sunt plăcute Domnului căile cuiva,

îi face prieteni chiar și pe vrăjmașii lui.

⁸Mai

decât mari venituri cu strâmbătate.

⁹Inima

dar

¹⁰Hotărâri dumnezeiești sunt pe buzele împăratului,

gura lui nu trebuie să facă greșeli când judecă.

¹¹Cântarul

toate greutăţile de cântărit sunt lucrarea Lui.

¹²Împăraţilor le este scârbă să facă rău,

căci prin

¹³Buzele

și ei iubesc pe cel ce vorbește cu neprihănire.

¹⁴Mânia

dar un om înţelept trebuie s-o potolească.

¹⁵Seninătatea feţei împăratului este viaţa

și bunăvoinţa

¹⁶Cu cât mai mult face câștigarea

Cu cât este mai de dorit câștigarea priceperii decât a argintului!

¹⁷Calea oamenilor fără prihană este să se ferească de rău;

acela își păzește sufletul, care veghează asupra căii sale.

¹⁸Mândria

și trufia merge înaintea căderii.

¹⁹Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi

decât să împarţi prada cu cei mândri.

²⁰Cine cugetă la Cuvântul Domnului găsește fericirea

și cine se încrede

²¹Cine are o inimă înţeleaptă este numit priceput,

dar dulceaţa buzelor mărește știinţa.

²²Înţelepciunea

dar pedeapsa nebunilor este nebunia lor.

²³Cine are o inimă

și mereu se văd învăţături noi pe buzele lui.

²⁴Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere:

dulci pentru suflet și sănătoase pentru oase.

²⁵Multe căi

dar la urmă duc la moarte.

²⁶Cine

căci foamea lui îl îndeamnă la lucru.

²⁷Omul stricat pregătește nenorocirea

și pe buzele lui este ca un foc aprins.

²⁸Omul

și pârâtorul

²⁹Omul asupritor amăgește

și-l duce pe o cale care nu este bună.

³⁰Cine închide ochii ca să se dedea la gânduri stricate,

cine-și mușcă buzele, a și săvârșit răul.

³¹Perii

ea se găsește pe calea neprihănirii.

³²Cel

și cine este stăpân pe sine preţuiește mai mult decât cine cucerește cetăţi.

³³Se aruncă sorţul în poala hainei,

dar orice hotărâre vine de la Domnul.

17¹Mai bine o bucată

decât o casă plină de cărnuri cu ceartă!

²Un argat cu minte stăpânește peste fiul

și va împărţi moștenirea cu fraţii lui.

³Tigaia

dar Cel ce încearcă inimile este Domnul.

⁴Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită

și mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.

⁵Cine

cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.

⁶Copiii copiilor sunt cununa

și părinţii sunt slava copiilor lor.

⁷Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun;

cu cât mai puţin cuvintele mincinoase, în gura unui om de viţă aleasă!

⁸Darurile par o

oriîncotro se întorc, izbândesc.

⁹Cine

dar

¹⁰O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput

decât o sută de lovituri pe cel nebun.

¹¹Cel rău nu caută decât răscoală,

dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.

¹²Mai

decât un nebun în timpul nebuniei lui.

¹³Celui ce întoarce

nu-i va părăsi răul casa.

¹⁴Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape;

de aceea, curmă

¹⁵Cel

sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului.

¹⁶La ce slujește argintul în mâna nebunului?

Să cumpere înţelepciunea?… Dar

¹⁷Prietenul

și în nenorocire ajunge ca un frate.

¹⁸Omul

se pune chezaș pentru aproapele său.

¹⁹Cine iubește certurile iubește păcatul

și cine-și

²⁰Cel cu inimă prefăcută nu găsește fericirea

și cel cu limba

²¹Cine

și tatăl unui nebun nu poate să se bucure.

²²O inimă

dar un

²³Cel rău primește daruri pe ascuns

ca să sucească

²⁴Înţelepciunea

dar ochii nebunului o caută la capătul pământului.

²⁵Un fiu nebun aduce necaz

și amărăciune celei ce l-a născut.

²⁶Nu este bine să osândești

nici să lovești pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor.

²⁷Cine

și cine are duhul potolit este un om priceput.

²⁸Chiar

și de priceput dacă și-ar ţine gura.