18¹Cel ursuz caută ce-i place lui,

se supără de orice lucru bun.

²Nebunului nu-i este de învăţătură,

ci vrea să arate ce știe el.

³Când vine cel rău, vine și dispreţul

și, odată cu rușinea, vine și ocara.

⁴Cuvintele gurii unui om sunt ca niște ape

izvorul înţelepciunii este ca un șuvoi

⁵Nu

ca să nedreptăţești pe cel neprihănit la judecată.

⁶Vorbele nebunului aduc ceartă

și gura lui înjură până stârnește lovituri.

⁷Gura

și buzele îi sunt o cursă pentru suflet.

⁸Cuvintele

alunecă până în fundul măruntaielor.

⁹Cine se lenevește în lucrul lui

este frate

¹⁰Numele Domnului este un turn

cel neprihănit fuge în el și stă la adăpost.

¹¹Averea

în închipuirea lui, ea este un zid înalt.

¹²Înainte

dar smerenia merge înaintea slavei.

¹³Cine răspunde fără

face o prostie și își trage rușinea.

¹⁴Duhul omului îl sprijină la boală.

Dar duhul doborât de întristare, cine-l va ridica?

¹⁵O inimă pricepută dobândește știinţa

și urechea celor înţelepţi caută știinţa.

¹⁶Darurile

și-i deschid intrarea înaintea celor mari.

¹⁷Cel care vorbește întâi în pricina lui pare că are dreptate,

dar vine celălalt și-l ia la cercetare.

¹⁸Sorţul pune capăt neînţelegerilor

și hotărăște între cei puternici.

¹⁹Fraţii nedreptăţiţi sunt mai greu de câștigat decât o cetate întărită

și certurile lor sunt tot așa de greu de înlăturat ca zăvoarele unei case împărătești.

²⁰Din rodul

din venitul buzelor lui se satură.

²¹Moartea

oricine o iubește îi va mânca roadele.

²²Cine

este un har pe care-l capătă de la Domnul.

²³Săracul vorbește rugându-se,

dar bogatul răspunde cu

²⁴Cine își face mulţi prieteni îi face spre nenorocirea lui,

dar