17¹Mai bine o bucată

decât o casă plină de cărnuri cu ceartă!

²Un argat cu minte stăpânește peste fiul

și va împărţi moștenirea cu fraţii lui.

³Tigaia

dar Cel ce încearcă inimile este Domnul.

⁴Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită

și mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.

⁵Cine

cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.

⁶Copiii copiilor sunt cununa

și părinţii sunt slava copiilor lor.

⁷Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun;

cu cât mai puţin cuvintele mincinoase, în gura unui om de viţă aleasă!

⁸Darurile par o

oriîncotro se întorc, izbândesc.

⁹Cine

dar

¹⁰O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput

decât o sută de lovituri pe cel nebun.

¹¹Cel rău nu caută decât răscoală,

dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.

¹²Mai

decât un nebun în timpul nebuniei lui.

¹³Celui ce întoarce

nu-i va părăsi răul casa.

¹⁴Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape;

de aceea, curmă

¹⁵Cel

sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului.

¹⁶La ce slujește argintul în mâna nebunului?

Să cumpere înţelepciunea?… Dar

¹⁷Prietenul

și în nenorocire ajunge ca un frate.

¹⁸Omul

se pune chezaș pentru aproapele său.

¹⁹Cine iubește certurile iubește păcatul

și cine-și

²⁰Cel cu inimă prefăcută nu găsește fericirea

și cel cu limba

²¹Cine

și tatăl unui nebun nu poate să se bucure.

²²O inimă

dar un

²³Cel rău primește daruri pe ascuns

ca să sucească

²⁴Înţelepciunea

dar ochii nebunului o caută la capătul pământului.

²⁵Un fiu nebun aduce necaz

și amărăciune celei ce l-a născut.

²⁶Nu este bine să osândești

nici să lovești pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor.

²⁷Cine

și cine are duhul potolit este un om priceput.

²⁸Chiar

și de priceput dacă și-ar ţine gura.

18¹Cel ursuz caută ce-i place lui,

se supără de orice lucru bun.

²Nebunului nu-i este de învăţătură,

ci vrea să arate ce știe el.

³Când vine cel rău, vine și dispreţul

și, odată cu rușinea, vine și ocara.

⁴Cuvintele gurii unui om sunt ca niște ape

izvorul înţelepciunii este ca un șuvoi

⁵Nu

ca să nedreptăţești pe cel neprihănit la judecată.

⁶Vorbele nebunului aduc ceartă

și gura lui înjură până stârnește lovituri.

⁷Gura

și buzele îi sunt o cursă pentru suflet.

⁸Cuvintele

alunecă până în fundul măruntaielor.

⁹Cine se lenevește în lucrul lui

este frate

¹⁰Numele Domnului este un turn

cel neprihănit fuge în el și stă la adăpost.

¹¹Averea

în închipuirea lui, ea este un zid înalt.

¹²Înainte

dar smerenia merge înaintea slavei.

¹³Cine răspunde fără

face o prostie și își trage rușinea.

¹⁴Duhul omului îl sprijină la boală.

Dar duhul doborât de întristare, cine-l va ridica?

¹⁵O inimă pricepută dobândește știinţa

și urechea celor înţelepţi caută știinţa.

¹⁶Darurile

și-i deschid intrarea înaintea celor mari.

¹⁷Cel care vorbește întâi în pricina lui pare că are dreptate,

dar vine celălalt și-l ia la cercetare.

¹⁸Sorţul pune capăt neînţelegerilor

și hotărăște între cei puternici.

¹⁹Fraţii nedreptăţiţi sunt mai greu de câștigat decât o cetate întărită

și certurile lor sunt tot așa de greu de înlăturat ca zăvoarele unei case împărătești.

²⁰Din rodul

din venitul buzelor lui se satură.

²¹Moartea

oricine o iubește îi va mânca roadele.

²²Cine

este un har pe care-l capătă de la Domnul.

²³Săracul vorbește rugându-se,

dar bogatul răspunde cu

²⁴Cine își face mulţi prieteni îi face spre nenorocirea lui,

dar

19¹Mai mult preţuiește

decât un bogat cu buze stricate și nebun.

²Lipsa de știinţă este o pagubă pentru cineva

și cine aleargă neghiobește înainte o nimerește rău.

³Nebunia omului îi sucește calea

și apoi cârtește împotriva Domnului cu inima

⁴Bogăţia

dar săracul este părăsit de prietenul lui.

⁵Martorul

și cel ce spune minciuni nu va scăpa.

⁶Omul darnic are mulţi

și toţi

⁷Toţi

cu cât mai mult se

El se îndreaptă spre ei cu vorbe rugătoare, dar ei se fac nevăzuţi.

⁸Cine capătă înţelepciune își iubește sufletul;

cine păstrează priceperea găsește

⁹Martorul

și cel ce spune minciuni va pieri.

¹⁰Unui nebun nu-i șade bine să trăiască în desfătări,

cu atât mai puţin unui rob

¹¹Înţelepciunea

și

¹²Mânia împăratului este ca

și bunăvoinţa lui este ca roua pe iarbă.

¹³Un fiu

și

¹⁴Casa

dar o

¹⁵Lenea

și sufletul molatic suferă

¹⁶Cine

cine nu veghează asupra căii sale va muri.

¹⁷Cine

și El îi va răsplăti binefacerea.

¹⁸Pedepsește-ţi

dar nu dori să-l omori!

¹⁹Cel pe care-l apucă mânia trebuie să-și ia pedeapsa;

căci, dacă-l scoţi din ea, va trebui să mai faci o dată lucrul acesta.

²⁰Ascultă sfaturile și primește învăţătura,

ca să

²¹Omul face multe

dar hotărârea Domnului, aceea se împlinește.

²²Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui;

și mai mult preţuiește un sărac decât un mincinos.

²³Frica

și cel ce o are petrece noaptea sătul,

fără să fie cercetat de nenorocire.

²⁴Leneșul

și n-o duce înapoi la gură.

²⁵Lovește

mustră

²⁶Cine jefuiește pe tatăl său și izgonește pe mama sa

este un fiu

²⁷Încetează, fiule, să mai asculţi învăţătura,

dacă ea te depărtează de învăţăturile înţelepte.

²⁸Un martor stricat își bate joc de dreptate

și gura

²⁹Pedepsele sunt pregătite pentru batjocoritori

și loviturile