231Dacă stai la masă la unul din cei mari,
ia seama ce ai dinainte:
2pune-ţi un cuţit în gât,
dacă ești prea lacom.
3Nu pofti mâncărurile lui alese,
căci sunt o hrană înșelătoare!
4Nu
te chinui ca să te îmbogăţești,
nu-ţi pune
priceperea în aceasta!
5Abia ţi-ai aruncat ochii spre ea, și nu mai este;
căci bogăţia își face aripi
și, ca vulturul, își ia zborul spre ceruri.
6Nu
mânca pâinea celui
pizmaș
și nu pofti mâncărurile lui alese,
7căci el este ca unul care își face socotelile în suflet!
„Mănâncă și bea”, îţi
va zice el,
dar inima lui nu este cu tine.
8Bucata pe care ai mâncat-o o vei vărsa
și cuvintele plăcute pe care le vei spune sunt pierdute.
9Nu vorbi la
urechea celui nebun,
căci el nesocotește cuvintele tale înţelepte!
10Nu
27:17
muta hotarul văduvei
și nu intra în ogorul orfanilor,
11căci
Răzbunătorul lor este puternic:
El le va apăra pricina împotriva ta.
12Deschide-ţi inima la învăţătură
și urechile la cuvintele știinţei!
13Nu
cruţa copilul de mustrare,
căci, dacă-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri!
14Lovindu-l cu nuiaua,
îi
scoţi sufletul din Locuinţa morţilor.
15Fiule, dacă-ţi
va fi inima înţeleaptă,
inima mea se va bucura;
16și lăuntrul meu se va veseli
când buzele tale vor spune ce este bine.
17Să nu-ţi pizmuiască inima
73:324:1
pe cei păcătoși,
ci
să aibă totdeauna frică de Domnul,
18căci
este o răsplată
și nu ţi se va tăia nădejdea.
19Ascultă, fiule, și fii înţelept;
îndreaptă-ţi
inima pe calea cea dreaptă!
20Nu
fi printre cei ce beau vin,
nici printre cei ce se îmbuibă cu carne!
21Căci beţivul și cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc,
și aţipirea te face să porţi
zdrenţe.
22Ascultă
pe tatăl tău, care te-a născut,
și nu nesocoti pe mamă-ta când a îmbătrânit.
23Cumpără
adevărul – și nu-l vinde –,
înţelepciunea, învăţătura și priceperea.
24Tatăl
celui neprihănit se veselește
și cel ce dă naștere unui înţelept se bucură.
25Să se bucure tatăl tău și mama ta,
să se veselească cea care te-a născut.
26Fiule, dă-Mi inima ta
și să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele!
27Căci
curva este o groapă adâncă
și străina, o fântână strâmtă.
28Ea
pândește ca un hoţ
și mărește între oameni numărul celor stricaţi.
29Ale
cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînţelegerile?
Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină?
Ai cui sunt ochii
roșii?
30Ale celor ce
întârzie la vin
și se duc să golească paharul cu vin amestecat.
31Nu te uita la vin
când curge roșu
și face mărgăritare în pahar;
el alunecă ușor,
32dar pe urmă ca un șarpe mușcă
și înţeapă ca un basilisc.
33Ochii ţi se vor uita după femeile altora
și inima îţi va vorbi prostii.
34Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării,
ca un om culcat pe vârful unui catarg.
35„M-a lovit
…, dar nu mă doare!…
M-a bătut…, dar nu
simt nimic!
Când
mă voi trezi? Mai vreau vin!”