23¹Dacă stai la masă la unul din cei mari,

ia seama ce ai dinainte:

²pune-ţi un cuţit în gât,

dacă ești prea lacom.

³Nu pofti mâncărurile lui alese,

căci sunt o hrană înșelătoare!

⁴Nu

nu-ţi pune

⁵Abia ţi-ai aruncat ochii spre ea, și nu mai este;

căci bogăţia își face aripi

și, ca vulturul, își ia zborul spre ceruri.

⁶Nu

și nu pofti mâncărurile lui alese,

⁷căci el este ca unul care își face socotelile în suflet!

„Mănâncă și bea”, îţi

dar inima lui nu este cu tine.

⁸Bucata pe care ai mâncat-o o vei vărsa

și cuvintele plăcute pe care le vei spune sunt pierdute.

⁹Nu vorbi la

căci el nesocotește cuvintele tale înţelepte!

¹⁰Nu

și nu intra în ogorul orfanilor,

¹¹căci

El le va apăra pricina împotriva ta.

¹²Deschide-ţi inima la învăţătură

și urechile la cuvintele știinţei!

¹³Nu

căci, dacă-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri!

¹⁴Lovindu-l cu nuiaua,

îi

¹⁵Fiule, dacă-ţi

inima mea se va bucura;

¹⁶și lăuntrul meu se va veseli

când buzele tale vor spune ce este bine.

¹⁷Să nu-ţi pizmuiască inima

ci

¹⁸căci

și nu ţi se va tăia nădejdea.

¹⁹Ascultă, fiule, și fii înţelept;

îndreaptă-ţi

²⁰Nu

nici printre cei ce se îmbuibă cu carne!

²¹Căci beţivul și cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc,

și aţipirea te face să porţi

²²Ascultă

și nu nesocoti pe mamă-ta când a îmbătrânit.

²³Cumpără

înţelepciunea, învăţătura și priceperea.

²⁴Tatăl

și cel ce dă naștere unui înţelept se bucură.

²⁵Să se bucure tatăl tău și mama ta,

să se veselească cea care te-a născut.

²⁶Fiule, dă-Mi inima ta

și să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele!

²⁷Căci

și străina, o fântână strâmtă.

²⁸Ea

și mărește între oameni numărul celor stricaţi.

²⁹Ale

Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină?

Ai cui sunt ochii

³⁰Ale celor ce

și se duc să golească paharul cu vin amestecat.

³¹Nu te uita la vin

și face mărgăritare în pahar;

el alunecă ușor,

³²dar pe urmă ca un șarpe mușcă

și înţeapă ca un basilisc.

³³Ochii ţi se vor uita după femeile altora

și inima îţi va vorbi prostii.

³⁴Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării,

ca un om culcat pe vârful unui catarg.

³⁵„M-a lovit

M-a bătut…, dar nu

Când

24¹Nu pizmui

și nu

²căci

și buzele lor vorbesc nelegiuiri.

³Prin înţelepciune se înalţă o casă

și prin pricepere se întărește;

⁴prin știinţă se umplu cămările ei

de toate bunătăţile de preţ și plăcute.

⁵Un om

și cel priceput își oţelește vlaga.

⁶Căci

și prin marele număr al sfetnicilor ai biruinţa.

⁷Înţelepciunea este prea

el nu va deschide gura la judecată.

⁸Cine se

se cheamă un om plin de răutate.

⁹Gândul celui nebun nu este decât păcat

și batjocoritorul este o scârbă pentru oameni.

¹⁰Dacă slăbești în ziua necazului,

mică îţi este puterea.

¹¹Izbăvește

și scapă pe cei ce sunt aproape să fie înjunghiaţi.

¹²Dacă zici: „Ah! n-am știut…”,

crezi că nu vede Cel ce

și Cel ce veghează asupra sufletului tău?

Și nu va răsplăti El fiecăruia după

¹³Fiule, mănâncă

și fagurele de miere este dulce pentru cerul gurii tale!

¹⁴Tot

dacă o vei găsi, ai un viitor

și nu ţi se va tăia nădejdea.

¹⁵Nu

și nu-i tulbura odihna!

¹⁶Căci

dar

¹⁷Nu

și să nu ţi se veselească inima când se poticnește el,

¹⁸ca nu cumva Domnul să vadă, să nu-I placă

și să-Și întoarcă mânia de la el!

¹⁹Nu

și nu pizmui pe cei răi!

²⁰Căci

și lumina

²¹Fiule, teme-te

și să nu te amesteci cu cei neastâmpăraţi!

²²Căci deodată le va veni pieirea.

Și cine poate ști sfârșitul amândurora?

²³Iată ce mai spun înţelepţii:

„Nu

²⁴Pe cine

îl blestemă popoarele și-l urăsc neamurile.

²⁵Dar celor ce judecă drept le merge bine

și o mare binecuvântare vine peste ei.

²⁶Un răspuns bun este

ca un sărut pe buze.

²⁷Vezi-ţi

îngrijește de lucrul câmpului,

și apoi apucă-te să-ţi zidești casa!

²⁸Nu

ori ai vrea să înșeli cu buzele tale?

²⁹Nu

îi voi răsplăti după faptele lui!”

³⁰Am trecut pe lângă ogorul unui leneș

și pe lângă via unui om fără minte.

³¹Și era

și zidul de piatră era prăbușit.

³²M-am uitat bine și cu luare aminte

și am tras învăţătură din ce am văzut.

³³„Să mai dorm puţin

să mai încrucișez mâinile puţin, ca să mă odihnesc…”

³⁴Și sărăcia vine peste tine pe neașteptate,

ca un hoţ, și lipsa, ca un om înarmat.

25¹Iată încă

²Slava

dar slava împăraţilor stă în cercetarea

³Înălţimea cerurilor, adâncimea pământului

și inima împăraţilor sunt nepătrunse.

⁴Scoate

și argintarul va face din el un vas ales!

⁵Scoate

și scaunul lui de domnie

⁶Nu te făli înaintea împăratului

și nu lua locul celor mari;

⁷căci

decât să fii coborât înaintea voievodului

pe care ţi-l văd ochii.

⁸Nu

ca nu cumva, la urmă, să nu știi ce să faci

când te va lua la ocări aproapele tău.

⁹Apără-ţi

dar nu da pe faţă taina altuia,

¹⁰ca nu cumva, aflând-o cineva, să te umple de rușine

și să-ţi iasă nume rău, care să nu se mai șteargă!

¹¹Un cuvânt spus la vremea potrivită

este ca niște mere

¹²Ca o verigă de aur și o podoabă de aur curat,

așa este înţeleptul care mustră pentru o ureche ascultătoare.

¹³Ca

așa este un sol credincios pentru cel ce-l trimite:

el înviorează sufletul stăpânului său.

¹⁴Ca norii

așa este un om care

¹⁵Prin

și o limbă dulce poate zdrobi oase.

¹⁶Dacă

ca să nu ţi se scârbească și s-o verși din gură.

¹⁷Calcă rar în casa aproapelui tău,

ca să nu se sature de tine și să te urască.

¹⁸Ca un buzdugan, ca o sabie și ca o săgeată ascuţită,

așa este un om care

¹⁹Ca un dinte stricat și ca un picior care șchioapătă,

așa este încrederea într-un stricat la ziua necazului.

²⁰Ca unul care își scoate haina pe o zi rece sau varsă oţet pe silitră,

așa este cine cântă cântece unei inimi în nenorocire.

²¹Dacă

dacă-i este sete, dă-i apă să bea!

²²Căci

și

²³Vântul

și limba

²⁴Mai

decât să locuiești într-o casă mare cu o nevastă gâlcevitoare.

²⁵Ca apa proaspătă pentru un om obosit,

așa este o veste bună venită dintr-o ţară depărtată.

²⁶Ca o fântână tulbure și ca un izvor stricat,

așa este cel neprihănit care se clatină înaintea celui rău.

²⁷Nu

tot așa, nu este o cinste să

²⁸Omul care

este ca o cetate surpată și fără ziduri.