241Nu pizmui
73:3
pe oamenii cei răi
și nu
dori să fii cu ei;
2căci
inima lor se gândește la prăpăd
și buzele lor vorbesc nelegiuiri.
3Prin înţelepciune se înalţă o casă
și prin pricepere se întărește;
4prin știinţă se umplu cămările ei
de toate bunătăţile de preţ și plăcute.
5Un om
înţelept este plin de putere
și cel priceput își oţelește vlaga.
6Căci
prin măsuri chibzuite câștigi bătălia,
și prin marele număr al sfetnicilor ai biruinţa.
7Înţelepciunea este prea
înaltă pentru cel nebun:
el nu va deschide gura la judecată.
8Cine se
gândește să facă rău
se cheamă un om plin de răutate.
9Gândul celui nebun nu este decât păcat
și batjocoritorul este o scârbă pentru oameni.
10Dacă slăbești în ziua necazului,
mică îţi este puterea.
11Izbăvește
pe cei târâţi la moarte
și scapă pe cei ce sunt aproape să fie înjunghiaţi.
12Dacă zici: „Ah! n-am știut…”,
crezi că nu vede Cel ce
cântărește inimile
și Cel ce veghează asupra sufletului tău?
Și nu va răsplăti El fiecăruia după
22:12
faptele lui?
13Fiule, mănâncă
miere, căci este bună,
și fagurele de miere este dulce pentru cerul gurii tale!
14Tot
119:103
așa și înţelepciunea este bună pentru sufletul tău:
dacă o vei găsi, ai un viitor
și nu ţi se va tăia nădejdea.
15Nu
întinde curse, nelegiuitule, la locuinţa celui neprihănit
și nu-i tulbura odihna!
16Căci
37:24Mica 7:8
cel neprihănit de șapte ori cade și se ridică,
dar
8:14Apoc. 18:21
cei răi se prăbușesc în nenorocire.
17Nu
te bucura de căderea vrăjmașului tău
și să nu ţi se veselească inima când se poticnește el,
18ca nu cumva Domnul să vadă, să nu-I placă
și să-Și întoarcă mânia de la el!
19Nu
73:3
te mânia din pricina celor ce fac rău
și nu pizmui pe cei răi!
20Căci
cel ce face răul n-are niciun viitor
și lumina
21:1720:20
celor răi se stinge.
21Fiule, teme-te
de Domnul și de împăratul
și să nu te amesteci cu cei neastâmpăraţi!
22Căci deodată le va veni pieirea.
Și cine poate ști sfârșitul amândurora?
23Iată ce mai spun înţelepţii:
„Nu
16:1928:21Ioan 7:24
este bine să ai în vedere faţa oamenilor în judecăţi.”
24Pe cine
zice celui rău: „Tu ești bun!”
îl blestemă popoarele și-l urăsc neamurile.
25Dar celor ce judecă drept le merge bine
și o mare binecuvântare vine peste ei.
26Un răspuns bun este
ca un sărut pe buze.
27Vezi-ţi
întâi de treburi afară,
îngrijește de lucrul câmpului,
și apoi apucă-te să-ţi zidești casa!
28Nu
vorbi în chip ușuratic împotriva aproapelui tău;
ori ai vrea să înșeli cu buzele tale?
29Nu
zice: „Cum mi-a făcut el, așa am să-i fac și eu,
îi voi răsplăti după faptele lui!”
30Am trecut pe lângă ogorul unui leneș
și pe lângă via unui om fără minte.
31Și era
numai spini, acoperit de mărăcini,
și zidul de piatră era prăbușit.
32M-am uitat bine și cu luare aminte
și am tras învăţătură din ce am văzut.
33„Să mai dorm puţin
, să mai aţipesc puţin,
să mai încrucișez mâinile puţin, ca să mă odihnesc…”
34Și sărăcia vine peste tine pe neașteptate,
ca un hoţ, și lipsa, ca un om înarmat.
251Iată încă
vreo câteva din pildele lui Solomon, strânse de oamenii lui Ezechia, împăratul lui Iuda.
2Slava
lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor,
dar slava împăraţilor stă în cercetarea
lucrurilor.
3Înălţimea cerurilor, adâncimea pământului
și inima împăraţilor sunt nepătrunse.
4Scoate
zgura din argint
și argintarul va face din el un vas ales!
5Scoate
și pe cel rău dinaintea împăratului
și scaunul lui de domnie
se va întări prin neprihănire.
6Nu te făli înaintea împăratului
și nu lua locul celor mari;
7căci
este mai bine să ţi se zică: „Suie-te mai sus!”
decât să fii coborât înaintea voievodului
pe care ţi-l văd ochii.
8Nu
te grăbi să te iei la ceartă,
ca nu cumva, la urmă, să nu știi ce să faci
când te va lua la ocări aproapele tău.
9Apără-ţi
18:15
pricina împotriva aproapelui tău,
dar nu da pe faţă taina altuia,
10ca nu cumva, aflând-o cineva, să te umple de rușine
și să-ţi iasă nume rău, care să nu se mai șteargă!
11Un cuvânt spus la vremea potrivită
este ca niște mere
de aur într-un coșuleţ de argint.
12Ca o verigă de aur și o podoabă de aur curat,
așa este înţeleptul care mustră pentru o ureche ascultătoare.
13Ca
răcoreala zăpezii pe vremea secerișului,
așa este un sol credincios pentru cel ce-l trimite:
el înviorează sufletul stăpânului său.
14Ca norii
și vântul fără ploaie,
așa este un om care
se laudă pe nedrept cu dărniciile lui.
15Prin
răbdare se înduplecă un voievod
și o limbă dulce poate zdrobi oase.
16Dacă
dai peste miere, nu mânca decât atât cât îţi ajunge,
ca să nu ţi se scârbească și s-o verși din gură.
17Calcă rar în casa aproapelui tău,
ca să nu se sature de tine și să te urască.
18Ca un buzdugan, ca o sabie și ca o săgeată ascuţită,
așa este un om care
120:3,4
face o mărturisire mincinoasă împotriva aproapelui său.
19Ca un dinte stricat și ca un picior care șchioapătă,
așa este încrederea într-un stricat la ziua necazului.
20Ca unul care își scoate haina pe o zi rece sau varsă oţet pe silitră,
așa este cine cântă cântece unei inimi în nenorocire.
21Dacă
este flămând vrăjmașul tău, dă-i pâine să mănânce,
dacă-i este sete, dă-i apă să bea!
22Căci
, făcând așa, aduni cărbuni aprinși pe capul lui,
și
Domnul îţi va răsplăti.
23Vântul
de miazănoapte aduce ploaia
și limba
clevetitoare aduce o faţă mâhnită.
24Mai
bine să locuiești într-un colţ pe acoperiș
decât să locuiești într-o casă mare cu o nevastă gâlcevitoare.
25Ca apa proaspătă pentru un om obosit,
așa este o veste bună venită dintr-o ţară depărtată.
26Ca o fântână tulbure și ca un izvor stricat,
așa este cel neprihănit care se clatină înaintea celui rău.
27Nu
este bine să mănânci multă miere:
tot așa, nu este o cinste să
alergi după slava ta însuţi.
28Omul care
nu este stăpân pe sine
este ca o cetate surpată și fără ziduri.
261Cum nu se potrivesc zăpada vara și
ploaia în timpul secerișului,
așa nu se potrivește slava pentru un nebun.
2Cum sare vrabia încoace și încolo și cum zboară rândunica,
așa nu nimerește blestemul
neîntemeiat.
3Biciul
este pentru cal, frâul, pentru măgar
și nuiaua, pentru spinarea nebunilor.
4Nu răspunde nebunului după nebunia lui,
ca să nu semeni și tu cu el.
5Răspunde
21:24-27
însă nebunului după nebunia lui,
ca să nu se creadă înţelept.
6Cel ce trimite o solie printr-un nebun
își taie singur picioarele și bea nedreptatea.
7Cum sunt picioarele ologului,
așa este și o vorbă înţeleaptă în gura unor nebuni.
8Cum ai pune o piatră în praștie,
așa este când dai mărire unui nebun.
9Ca un spin care vine în mâna unui om beat,
așa este o vorbă înţeleaptă în gura nebunilor.
10Ca un arcaș care rănește pe toată lumea,
așa este cel ce tocmește pe nebuni și pe întâii veniţi.
11Cum
se întoarce câinele la ce a vărsat,
așa se întoarce nebunul
la nebunia lui.
12Dacă vezi
un om care se crede înţelept,
poţi să ai mai multă nădejde pentru un nebun decât pentru el.
13Leneșul
zice: „Afară este un leu,
pe uliţe este un leu!”
14Cum se învârtește ușa pe ţâţânile ei,
așa se învârtește leneșul
în patul lui.
15Leneșul își vâră mâna în blid
și-i vine greu s-o ducă iarăși la gură.
16Leneșul se crede mai înţelept
decât șapte oameni care răspund cu judecată.
17Un trecător care se amestecă într-o ceartă care nu-l privește
este ca unul care apucă un câine de urechi.
18Ca nebunul care aruncă
săgeţi aprinse și ucigătoare,
19așa este omul care înșală pe aproapele său
și apoi zice: „Am
vrut doar să glumesc!”
20Când nu mai sunt lemne, focul se stinge;
și când nu
mai este niciun clevetitor, cearta se potolește.
21După cum
cărbunele face jăratic și lemnul, foc,
tot așa și omul gâlcevitor aprinde cearta.
22Cuvintele
clevetitorului sunt ca niște prăjituri,
alunecă până în fundul măruntaielor.
23Ca zgura de argint pusă pe un ciob de pământ,
așa sunt buzele aprinse și o inimă rea.
24Cel ce urăște se preface cu buzele lui
și înăuntrul lui pregătește înșelăciunea.
25Când
îţi vorbește cu glas dulce, nu-l crede,
căci șapte urâciuni sunt în inima lui.
26Chiar dacă-și ascunde ura în prefăcătorie,
totuși răutatea lui se va descoperi în adunare.
27Cine
9:15
10:2
57:6Ecl. 10:8
sapă groapa altuia cade el în ea
și piatra se întoarce peste cel ce o prăvălește.
28Limba mincinoasă urăște pe cei pe care-i doboară ea
și gura lingușitoare pregătește pieirea.