24¹Nu pizmui

și nu

²căci

și buzele lor vorbesc nelegiuiri.

³Prin înţelepciune se înalţă o casă

și prin pricepere se întărește;

⁴prin știinţă se umplu cămările ei

de toate bunătăţile de preţ și plăcute.

⁵Un om

și cel priceput își oţelește vlaga.

⁶Căci

și prin marele număr al sfetnicilor ai biruinţa.

⁷Înţelepciunea este prea

el nu va deschide gura la judecată.

⁸Cine se

se cheamă un om plin de răutate.

⁹Gândul celui nebun nu este decât păcat

și batjocoritorul este o scârbă pentru oameni.

¹⁰Dacă slăbești în ziua necazului,

mică îţi este puterea.

¹¹Izbăvește

și scapă pe cei ce sunt aproape să fie înjunghiaţi.

¹²Dacă zici: „Ah! n-am știut…”,

crezi că nu vede Cel ce

și Cel ce veghează asupra sufletului tău?

Și nu va răsplăti El fiecăruia după

¹³Fiule, mănâncă

și fagurele de miere este dulce pentru cerul gurii tale!

¹⁴Tot

dacă o vei găsi, ai un viitor

și nu ţi se va tăia nădejdea.

¹⁵Nu

și nu-i tulbura odihna!

¹⁶Căci

dar

¹⁷Nu

și să nu ţi se veselească inima când se poticnește el,

¹⁸ca nu cumva Domnul să vadă, să nu-I placă

și să-Și întoarcă mânia de la el!

¹⁹Nu

și nu pizmui pe cei răi!

²⁰Căci

și lumina

²¹Fiule, teme-te

și să nu te amesteci cu cei neastâmpăraţi!

²²Căci deodată le va veni pieirea.

Și cine poate ști sfârșitul amândurora?

²³Iată ce mai spun înţelepţii:

„Nu

²⁴Pe cine

îl blestemă popoarele și-l urăsc neamurile.

²⁵Dar celor ce judecă drept le merge bine

și o mare binecuvântare vine peste ei.

²⁶Un răspuns bun este

ca un sărut pe buze.

²⁷Vezi-ţi

îngrijește de lucrul câmpului,

și apoi apucă-te să-ţi zidești casa!

²⁸Nu

ori ai vrea să înșeli cu buzele tale?

²⁹Nu

îi voi răsplăti după faptele lui!”

³⁰Am trecut pe lângă ogorul unui leneș

și pe lângă via unui om fără minte.

³¹Și era

și zidul de piatră era prăbușit.

³²M-am uitat bine și cu luare aminte

și am tras învăţătură din ce am văzut.

³³„Să mai dorm puţin

să mai încrucișez mâinile puţin, ca să mă odihnesc…”

³⁴Și sărăcia vine peste tine pe neașteptate,

ca un hoţ, și lipsa, ca un om înarmat.

25¹Iată încă

²Slava

dar slava împăraţilor stă în cercetarea

³Înălţimea cerurilor, adâncimea pământului

și inima împăraţilor sunt nepătrunse.

⁴Scoate

și argintarul va face din el un vas ales!

⁵Scoate

și scaunul lui de domnie

⁶Nu te făli înaintea împăratului

și nu lua locul celor mari;

⁷căci

decât să fii coborât înaintea voievodului

pe care ţi-l văd ochii.

⁸Nu

ca nu cumva, la urmă, să nu știi ce să faci

când te va lua la ocări aproapele tău.

⁹Apără-ţi

dar nu da pe faţă taina altuia,

¹⁰ca nu cumva, aflând-o cineva, să te umple de rușine

și să-ţi iasă nume rău, care să nu se mai șteargă!

¹¹Un cuvânt spus la vremea potrivită

este ca niște mere

¹²Ca o verigă de aur și o podoabă de aur curat,

așa este înţeleptul care mustră pentru o ureche ascultătoare.

¹³Ca

așa este un sol credincios pentru cel ce-l trimite:

el înviorează sufletul stăpânului său.

¹⁴Ca norii

așa este un om care

¹⁵Prin

și o limbă dulce poate zdrobi oase.

¹⁶Dacă

ca să nu ţi se scârbească și s-o verși din gură.

¹⁷Calcă rar în casa aproapelui tău,

ca să nu se sature de tine și să te urască.

¹⁸Ca un buzdugan, ca o sabie și ca o săgeată ascuţită,

așa este un om care

¹⁹Ca un dinte stricat și ca un picior care șchioapătă,

așa este încrederea într-un stricat la ziua necazului.

²⁰Ca unul care își scoate haina pe o zi rece sau varsă oţet pe silitră,

așa este cine cântă cântece unei inimi în nenorocire.

²¹Dacă

dacă-i este sete, dă-i apă să bea!

²²Căci

și

²³Vântul

și limba

²⁴Mai

decât să locuiești într-o casă mare cu o nevastă gâlcevitoare.

²⁵Ca apa proaspătă pentru un om obosit,

așa este o veste bună venită dintr-o ţară depărtată.

²⁶Ca o fântână tulbure și ca un izvor stricat,

așa este cel neprihănit care se clatină înaintea celui rău.

²⁷Nu

tot așa, nu este o cinste să

²⁸Omul care

este ca o cetate surpată și fără ziduri.

26¹Cum nu se potrivesc zăpada vara și

așa nu se potrivește slava pentru un nebun.

²Cum sare vrabia încoace și încolo și cum zboară rândunica,

așa nu nimerește blestemul

³Biciul

și nuiaua, pentru spinarea nebunilor.

⁴Nu răspunde nebunului după nebunia lui,

ca să nu semeni și tu cu el.

⁵Răspunde

ca să nu se creadă înţelept.

⁶Cel ce trimite o solie printr-un nebun

își taie singur picioarele și bea nedreptatea.

⁷Cum sunt picioarele ologului,

așa este și o vorbă înţeleaptă în gura unor nebuni.

⁸Cum ai pune o piatră în praștie,

așa este când dai mărire unui nebun.

⁹Ca un spin care vine în mâna unui om beat,

așa este o vorbă înţeleaptă în gura nebunilor.

¹⁰Ca un arcaș care rănește pe toată lumea,

așa este cel ce tocmește pe nebuni și pe întâii veniţi.

¹¹Cum

așa se întoarce nebunul

¹²Dacă vezi

poţi să ai mai multă nădejde pentru un nebun decât pentru el.

¹³Leneșul

pe uliţe este un leu!”

¹⁴Cum se învârtește ușa pe ţâţânile ei,

așa se învârtește leneșul

¹⁵Leneșul își vâră mâna în blid

și-i vine greu s-o ducă iarăși la gură.

¹⁶Leneșul se crede mai înţelept

decât șapte oameni care răspund cu judecată.

¹⁷Un trecător care se amestecă într-o ceartă care nu-l privește

este ca unul care apucă un câine de urechi.

¹⁸Ca nebunul care aruncă

săgeţi aprinse și ucigătoare,

¹⁹așa este omul care înșală pe aproapele său

și apoi zice: „Am

²⁰Când nu mai sunt lemne, focul se stinge;

și când nu

²¹După cum

tot așa și omul gâlcevitor aprinde cearta.

²²Cuvintele

alunecă până în fundul măruntaielor.

²³Ca zgura de argint pusă pe un ciob de pământ,

așa sunt buzele aprinse și o inimă rea.

²⁴Cel ce urăște se preface cu buzele lui

și înăuntrul lui pregătește înșelăciunea.

²⁵Când

căci șapte urâciuni sunt în inima lui.

²⁶Chiar dacă-și ascunde ura în prefăcătorie,

totuși răutatea lui se va descoperi în adunare.

²⁷Cine

și piatra se întoarce peste cel ce o prăvălește.

²⁸Limba mincinoasă urăște pe cei pe care-i doboară ea

și gura lingușitoare pregătește pieirea.