251Iată încă
vreo câteva din pildele lui Solomon, strânse de oamenii lui Ezechia, împăratul lui Iuda.
2Slava
lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor,
dar slava împăraţilor stă în cercetarea
lucrurilor.
3Înălţimea cerurilor, adâncimea pământului
și inima împăraţilor sunt nepătrunse.
4Scoate
zgura din argint
și argintarul va face din el un vas ales!
5Scoate
și pe cel rău dinaintea împăratului
și scaunul lui de domnie
se va întări prin neprihănire.
6Nu te făli înaintea împăratului
și nu lua locul celor mari;
7căci
este mai bine să ţi se zică: „Suie-te mai sus!”
decât să fii coborât înaintea voievodului
pe care ţi-l văd ochii.
8Nu
te grăbi să te iei la ceartă,
ca nu cumva, la urmă, să nu știi ce să faci
când te va lua la ocări aproapele tău.
9Apără-ţi
18:15
pricina împotriva aproapelui tău,
dar nu da pe faţă taina altuia,
10ca nu cumva, aflând-o cineva, să te umple de rușine
și să-ţi iasă nume rău, care să nu se mai șteargă!
11Un cuvânt spus la vremea potrivită
este ca niște mere
de aur într-un coșuleţ de argint.
12Ca o verigă de aur și o podoabă de aur curat,
așa este înţeleptul care mustră pentru o ureche ascultătoare.
13Ca
răcoreala zăpezii pe vremea secerișului,
așa este un sol credincios pentru cel ce-l trimite:
el înviorează sufletul stăpânului său.
14Ca norii
și vântul fără ploaie,
așa este un om care
se laudă pe nedrept cu dărniciile lui.
15Prin
răbdare se înduplecă un voievod
și o limbă dulce poate zdrobi oase.
16Dacă
dai peste miere, nu mânca decât atât cât îţi ajunge,
ca să nu ţi se scârbească și s-o verși din gură.
17Calcă rar în casa aproapelui tău,
ca să nu se sature de tine și să te urască.
18Ca un buzdugan, ca o sabie și ca o săgeată ascuţită,
așa este un om care
120:3,4
face o mărturisire mincinoasă împotriva aproapelui său.
19Ca un dinte stricat și ca un picior care șchioapătă,
așa este încrederea într-un stricat la ziua necazului.
20Ca unul care își scoate haina pe o zi rece sau varsă oţet pe silitră,
așa este cine cântă cântece unei inimi în nenorocire.
21Dacă
este flămând vrăjmașul tău, dă-i pâine să mănânce,
dacă-i este sete, dă-i apă să bea!
22Căci
, făcând așa, aduni cărbuni aprinși pe capul lui,
și
Domnul îţi va răsplăti.
23Vântul
de miazănoapte aduce ploaia
și limba
clevetitoare aduce o faţă mâhnită.
24Mai
bine să locuiești într-un colţ pe acoperiș
decât să locuiești într-o casă mare cu o nevastă gâlcevitoare.
25Ca apa proaspătă pentru un om obosit,
așa este o veste bună venită dintr-o ţară depărtată.
26Ca o fântână tulbure și ca un izvor stricat,
așa este cel neprihănit care se clatină înaintea celui rău.
27Nu
este bine să mănânci multă miere:
tot așa, nu este o cinste să
alergi după slava ta însuţi.
28Omul care
nu este stăpân pe sine
este ca o cetate surpată și fără ziduri.
261Cum nu se potrivesc zăpada vara și
ploaia în timpul secerișului,
așa nu se potrivește slava pentru un nebun.
2Cum sare vrabia încoace și încolo și cum zboară rândunica,
așa nu nimerește blestemul
neîntemeiat.
3Biciul
este pentru cal, frâul, pentru măgar
și nuiaua, pentru spinarea nebunilor.
4Nu răspunde nebunului după nebunia lui,
ca să nu semeni și tu cu el.
5Răspunde
21:24-27
însă nebunului după nebunia lui,
ca să nu se creadă înţelept.
6Cel ce trimite o solie printr-un nebun
își taie singur picioarele și bea nedreptatea.
7Cum sunt picioarele ologului,
așa este și o vorbă înţeleaptă în gura unor nebuni.
8Cum ai pune o piatră în praștie,
așa este când dai mărire unui nebun.
9Ca un spin care vine în mâna unui om beat,
așa este o vorbă înţeleaptă în gura nebunilor.
10Ca un arcaș care rănește pe toată lumea,
așa este cel ce tocmește pe nebuni și pe întâii veniţi.
11Cum
se întoarce câinele la ce a vărsat,
așa se întoarce nebunul
la nebunia lui.
12Dacă vezi
un om care se crede înţelept,
poţi să ai mai multă nădejde pentru un nebun decât pentru el.
13Leneșul
zice: „Afară este un leu,
pe uliţe este un leu!”
14Cum se învârtește ușa pe ţâţânile ei,
așa se învârtește leneșul
în patul lui.
15Leneșul își vâră mâna în blid
și-i vine greu s-o ducă iarăși la gură.
16Leneșul se crede mai înţelept
decât șapte oameni care răspund cu judecată.
17Un trecător care se amestecă într-o ceartă care nu-l privește
este ca unul care apucă un câine de urechi.
18Ca nebunul care aruncă
săgeţi aprinse și ucigătoare,
19așa este omul care înșală pe aproapele său
și apoi zice: „Am
vrut doar să glumesc!”
20Când nu mai sunt lemne, focul se stinge;
și când nu
mai este niciun clevetitor, cearta se potolește.
21După cum
cărbunele face jăratic și lemnul, foc,
tot așa și omul gâlcevitor aprinde cearta.
22Cuvintele
clevetitorului sunt ca niște prăjituri,
alunecă până în fundul măruntaielor.
23Ca zgura de argint pusă pe un ciob de pământ,
așa sunt buzele aprinse și o inimă rea.
24Cel ce urăște se preface cu buzele lui
și înăuntrul lui pregătește înșelăciunea.
25Când
îţi vorbește cu glas dulce, nu-l crede,
căci șapte urâciuni sunt în inima lui.
26Chiar dacă-și ascunde ura în prefăcătorie,
totuși răutatea lui se va descoperi în adunare.
27Cine
9:15
10:2
57:6Ecl. 10:8
sapă groapa altuia cade el în ea
și piatra se întoarce peste cel ce o prăvălește.
28Limba mincinoasă urăște pe cei pe care-i doboară ea
și gura lingușitoare pregătește pieirea.
271Nu
te făli cu ziua de mâine,
căci nu știi ce poate aduce o zi!
2Să te laude altul
, nu gura ta,
un străin, nu buzele tale!
3Piatra este grea și nisipul este greu,
dar supărarea pe care o pricinuiește nebunul este mai grea decât amândouă.
4Furia este fără milă și mânia, năvalnică,
dar cine
poate sta împotriva geloziei?
5Mai bine o mustrare
pe faţă
decât o prietenie ascunsă.
6Rănile
făcute de un prieten dovedesc credincioșia lui,
dar sărutările unui vrăjmaș sunt mincinoase.
7Sătulul calcă în picioare fagurele de miere,
dar pentru cel
flămând toate amărăciunile sunt dulci.
8Ca pasărea plecată din cuibul ei,
așa este omul plecat din locul său.
9Cum înveselesc untdelemnul și tămâia inima,
așa de dulci sunt sfaturile pline de dragoste ale unui prieten.
10Nu părăsi pe prietenul tău și pe prietenul tatălui tău,
dar nu intra în casa fratelui tău în ziua necazului tău:
mai
bine un vecin aproape decât un frate departe.
11Fiule
, fii înţelept și înveselește-mi inima,
și
atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocorește!
12Omul chibzuit
vede răul și se ascunde,
dar proștii merg spre el și sunt pedepsiţi.
13Ia-i
haina, căci s-a pus chezaș pentru altul,
ia-l zălog în locul unei străine!
14Binecuvântarea aproapelui cu glas tare dis-de-dimineaţă
este privită ca un blestem.
15O
streașină, care picură necurmat într-o zi de ploaie,
și o nevastă gâlcevitoare sunt tot una.
16Cine o oprește parcă oprește vântul
și parcă ţine untdelemnul în mâna dreaptă.
17După cum fierul ascute fierul,
tot așa și omul aţâţă mânia altui om.
18Cine
îngrijește de un smochin va mânca din rodul lui
și cine-și păzește stăpânul va fi preţuit.
19Cum răspunde în apă faţa la faţă,
așa răspunde inima omului inimii omului.
20După cum Locuinţa morţilor
și adâncul nu se pot sătura,
tot așa nici ochii
6:7
omului nu se pot sătura.
21Ce este tigaia
pentru lămurirea argintului și cuptorul pentru lămurirea aurului,
aceea este bunul nume pentru un om.
22Pe nebun, chiar
dacă l-ai pisa cu pisălogul în piuă, în mijlocul grăunţelor,
nebunia tot n-ar ieși din el.
23Îngrijește bine de oile tale
și ia seama la turmele tale!
24Căci nicio bogăţie nu ţine veșnic
și nici cununa nu rămâne pe vecie.
25După ce se ridică fânul
, se arată verdeaţa nouă,
și ierburile de pe munţi sunt strânse.
26Mieii sunt pentru îmbrăcăminte
și ţapii, pentru plata ogorului;
27laptele caprelor ţi-ajunge pentru hrana ta, a casei tale
și pentru întreţinerea slujnicelor tale.
