261Cum nu se potrivesc zăpada vara și
ploaia în timpul secerișului,
așa nu se potrivește slava pentru un nebun.
2Cum sare vrabia încoace și încolo și cum zboară rândunica,
așa nu nimerește blestemul
neîntemeiat.
3Biciul
este pentru cal, frâul, pentru măgar
și nuiaua, pentru spinarea nebunilor.
4Nu răspunde nebunului după nebunia lui,
ca să nu semeni și tu cu el.
5Răspunde
21:24-27
însă nebunului după nebunia lui,
ca să nu se creadă înţelept.
6Cel ce trimite o solie printr-un nebun
își taie singur picioarele și bea nedreptatea.
7Cum sunt picioarele ologului,
așa este și o vorbă înţeleaptă în gura unor nebuni.
8Cum ai pune o piatră în praștie,
așa este când dai mărire unui nebun.
9Ca un spin care vine în mâna unui om beat,
așa este o vorbă înţeleaptă în gura nebunilor.
10Ca un arcaș care rănește pe toată lumea,
așa este cel ce tocmește pe nebuni și pe întâii veniţi.
11Cum
se întoarce câinele la ce a vărsat,
așa se întoarce nebunul
la nebunia lui.
12Dacă vezi
un om care se crede înţelept,
poţi să ai mai multă nădejde pentru un nebun decât pentru el.
13Leneșul
zice: „Afară este un leu,
pe uliţe este un leu!”
14Cum se învârtește ușa pe ţâţânile ei,
așa se învârtește leneșul
în patul lui.
15Leneșul își vâră mâna în blid
și-i vine greu s-o ducă iarăși la gură.
16Leneșul se crede mai înţelept
decât șapte oameni care răspund cu judecată.
17Un trecător care se amestecă într-o ceartă care nu-l privește
este ca unul care apucă un câine de urechi.
18Ca nebunul care aruncă
săgeţi aprinse și ucigătoare,
19așa este omul care înșală pe aproapele său
și apoi zice: „Am
vrut doar să glumesc!”
20Când nu mai sunt lemne, focul se stinge;
și când nu
mai este niciun clevetitor, cearta se potolește.
21După cum
cărbunele face jăratic și lemnul, foc,
tot așa și omul gâlcevitor aprinde cearta.
22Cuvintele
clevetitorului sunt ca niște prăjituri,
alunecă până în fundul măruntaielor.
23Ca zgura de argint pusă pe un ciob de pământ,
așa sunt buzele aprinse și o inimă rea.
24Cel ce urăște se preface cu buzele lui
și înăuntrul lui pregătește înșelăciunea.
25Când
îţi vorbește cu glas dulce, nu-l crede,
căci șapte urâciuni sunt în inima lui.
26Chiar dacă-și ascunde ura în prefăcătorie,
totuși răutatea lui se va descoperi în adunare.
27Cine
9:15
10:2
57:6Ecl. 10:8
sapă groapa altuia cade el în ea
și piatra se întoarce peste cel ce o prăvălește.
28Limba mincinoasă urăște pe cei pe care-i doboară ea
și gura lingușitoare pregătește pieirea.
271Nu
te făli cu ziua de mâine,
căci nu știi ce poate aduce o zi!
2Să te laude altul
, nu gura ta,
un străin, nu buzele tale!
3Piatra este grea și nisipul este greu,
dar supărarea pe care o pricinuiește nebunul este mai grea decât amândouă.
4Furia este fără milă și mânia, năvalnică,
dar cine
poate sta împotriva geloziei?
5Mai bine o mustrare
pe faţă
decât o prietenie ascunsă.
6Rănile
făcute de un prieten dovedesc credincioșia lui,
dar sărutările unui vrăjmaș sunt mincinoase.
7Sătulul calcă în picioare fagurele de miere,
dar pentru cel
flămând toate amărăciunile sunt dulci.
8Ca pasărea plecată din cuibul ei,
așa este omul plecat din locul său.
9Cum înveselesc untdelemnul și tămâia inima,
așa de dulci sunt sfaturile pline de dragoste ale unui prieten.
10Nu părăsi pe prietenul tău și pe prietenul tatălui tău,
dar nu intra în casa fratelui tău în ziua necazului tău:
mai
bine un vecin aproape decât un frate departe.
11Fiule
, fii înţelept și înveselește-mi inima,
și
atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocorește!
12Omul chibzuit
vede răul și se ascunde,
dar proștii merg spre el și sunt pedepsiţi.
13Ia-i
haina, căci s-a pus chezaș pentru altul,
ia-l zălog în locul unei străine!
14Binecuvântarea aproapelui cu glas tare dis-de-dimineaţă
este privită ca un blestem.
15O
streașină, care picură necurmat într-o zi de ploaie,
și o nevastă gâlcevitoare sunt tot una.
16Cine o oprește parcă oprește vântul
și parcă ţine untdelemnul în mâna dreaptă.
17După cum fierul ascute fierul,
tot așa și omul aţâţă mânia altui om.
18Cine
îngrijește de un smochin va mânca din rodul lui
și cine-și păzește stăpânul va fi preţuit.
19Cum răspunde în apă faţa la faţă,
așa răspunde inima omului inimii omului.
20După cum Locuinţa morţilor
și adâncul nu se pot sătura,
tot așa nici ochii
6:7
omului nu se pot sătura.
21Ce este tigaia
pentru lămurirea argintului și cuptorul pentru lămurirea aurului,
aceea este bunul nume pentru un om.
22Pe nebun, chiar
dacă l-ai pisa cu pisălogul în piuă, în mijlocul grăunţelor,
nebunia tot n-ar ieși din el.
23Îngrijește bine de oile tale
și ia seama la turmele tale!
24Căci nicio bogăţie nu ţine veșnic
și nici cununa nu rămâne pe vecie.
25După ce se ridică fânul
, se arată verdeaţa nouă,
și ierburile de pe munţi sunt strânse.
26Mieii sunt pentru îmbrăcăminte
și ţapii, pentru plata ogorului;
27laptele caprelor ţi-ajunge pentru hrana ta, a casei tale
și pentru întreţinerea slujnicelor tale.
281Cel rău
fuge fără să fie urmărit,
dar cel neprihănit îndrăznește ca un leu tânăr.
2Când este răscoală într-o ţară, sunt mulţi capi,
dar cu un om priceput și încercat, domnia dăinuiește.
3Un om
sărac care apasă pe cei obijduiţi
este ca o rupere de nori care aduce lipsă de pâine.
4Cei ce
49:18Rom. 1:32
părăsesc legea laudă pe cel rău,
dar
14:4Efes. 5:11
cei ce păzesc legea se mânie pe el.
5Oamenii
dedaţi la rău nu înţeleg ce este drept,
dar cei ce
caută pe Domnul înţeleg totul.
6Mai
mult preţuiește săracul care umblă în neprihănirea lui
decât bogatul care umblă pe căi sucite.
7Cel ce
păzește legea este un fiu priceput,
dar cel ce
umblă cu cei desfrânaţi face rușine tatălui său.
8Cine
își înmulţește avuţiile prin dobândă și camătă
le strânge pentru cel ce are milă de săraci.
9Dacă cineva își întoarce urechea ca să n-asculte legea,
chiar
109:7
și rugăciunea lui este o scârbă.
10Cine
rătăcește pe oamenii fără prihană pe calea cea rea
cade în groapa pe care a săpat-o,
dar
oamenii fără prihană moștenesc fericirea.
11Omul bogat se crede înţelept,
dar săracul care este priceput îl cercetează.
12Când
biruiesc cei neprihăniţi, este o mare slavă,
dar când se înalţă cei răi, fiecare se ascunde.
13Cine
își ascunde fărădelegile nu propășește,
dar cine le mărturisește și se lasă de ele capătă îndurare.
14Ferice de omul care
se teme necontenit,
dar
11:20
cel ce-și împietrește inima cade în nenorocire.
15Ca un leu
care răcnește și ca un urs flămând,
așa este
cel rău care stăpânește peste un popor sărac.
16Un voievod fără pricepere își înmulţește faptele de asuprire,
dar cel ce urăște lăcomia își lungește zilele.
17Un om
al cărui cuget este încărcat cu sângele altuia
fuge până la groapă: nimeni să nu-l oprească.
18Cine
umblă în neprihănire găsește mântuirea,
dar cine
umblă pe două căi strâmbe cade într-o groapă.
19Cine
își lucrează câmpul are belșug de pâine,
dar cine aleargă după lucruri de nimic are belșug de sărăcie.
20Un om credincios este năpădit de binecuvântări,
dar
cel ce vrea să se îmbogăţească repede nu rămâne nepedepsit.
21Nu este bine să
cauţi la faţa oamenilor;
chiar pentru
o bucată de pâine poate un om să se dedea la păcat.
22Un om
pizmaș se grăbește să se îmbogăţească,
și nu știe că lipsa va veni peste el.
23Cine
mustră pe alţii găsește mai multă bunăvoinţă pe urmă
decât cel cu limba lingușitoare.
24Cine fură pe tatăl său și pe mama sa și zice că nu este un păcat
este tovarăș
cu nimicitorul.
25Cel lacom
stârnește certuri,
dar
cel ce se încrede în Domnul este săturat din belșug.
26Cine se încrede în inima lui este un nebun,
dar cine umblă în înţelepciune va fi mântuit.
27Cine
dă săracului nu duce lipsă,
dar cine închide ochii este încărcat cu blesteme.
28Când
se înalţă cei răi, fiecare
se ascunde,
dar când pier ei, cei buni se înmulţesc.
