4¹Ascultaţi, fiilor

și luaţi aminte ca să pricepeţi,

²căci eu vă dau sfaturi bune:

nu lepădaţi învăţătura mea!

³Căci, când eram încă fiu la tatăl meu

și fiu gingaș

⁴el

„Păstrează bine în inima ta cuvintele mele,

păzește

⁵Dobândește

nu uita cuvintele gurii mele și nu te abate de la ele!

⁶N-o părăsi, și ea te va păzi;

iubește-o

⁷Iată

dobândește înţelepciunea

și, cu tot ce ai, dobândește priceperea.

⁸Înalţ-o

ea va fi slava ta dacă o vei îmbrăţișa.

⁹Ea îţi va pune pe cap o cunună plăcută

te va împodobi cu o strălucită cunună împărătească.”

¹⁰Ascultă, fiule, primește cuvintele mele

și anii

¹¹Eu îţi arăt calea înţelepciunii,

te povăţuiesc pe cărările neprihănirii.

¹²Când vei umbla, pasul nu-ţi

și, când vei alerga

¹³Ţine învăţătura, n-o lăsa din mână;

păstreaz-o, căci ea este viaţa ta!

¹⁴Nu

și nu umbla pe calea celor nelegiuiţi!

¹⁵Ferește-te de ea, nu trece pe ea;

ocolește-o și treci înainte!

¹⁶Căci

le piere somnul dacă nu fac pe cineva să cadă;

¹⁷căci ei mănâncă pâine nelegiuită

și beau vin stors cu sila.

¹⁸Dar

a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei.

¹⁹Calea celor răi este ca întunericul

ei nu văd de ce se vor poticni.

²⁰Fiule, ia aminte la cuvintele mele,

pleacă-ţi urechea la vorbele mele!

²¹Să

păstrează-le

²²Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc

și sănătate

²³Păzește-ţi inima mai mult decât orice,

căci din ea ies izvoarele vieţii!

²⁴Izgonește neadevărul din gura ta

și depărtează viclenia de pe buzele tale!

²⁵Ochii tăi să privească drept

și pleoapele tale să caute drept înaintea ta!

²⁶Cărarea pe care mergi să fie netedă

și toate căile tale să fie hotărâte:

²⁷nu te

și ferește-te

Ferește-te de desfrânare!

5¹Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea

și pleacă urechea la învăţătura mea,

²ca să fii cu chibzuinţă

și buzele tale să aibă

³Căci

și cerul gurii ei este mai lunecos

⁴dar

ascuţită

⁵Picioarele

pașii ei dau în Locuinţa morţilor.

⁶Așa că ea nu poate găsi calea vieţii,

rătăcește în căile ei și nu știe unde merge.

⁷Și acum, fiule, ascultă-mă

și nu te abate de la cuvintele gurii mele:

⁸depărtează-te de drumul care duce la ea

și nu te apropia de ușa casei ei,

⁹ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta

și unui om fără milă anii tăi,

¹⁰ca nu cumva niște străini să se sature de averea ta

și tu să te trudești pentru casa altuia,

¹¹ca nu cumva să gemi, la urmă,

când carnea și trupul ţi se vor istovi

¹²și să zici: „Cum am putut eu să urăsc

și cum a dispreţuit inima

¹³Cum am putut să n-ascult glasul învăţătorilor mei

și să nu iau aminte la cei ce mă învăţau?

¹⁴Cât pe ce să mă nenorocesc de tot

în mijlocul poporului și adunării!”

¹⁵Bea apă din fântâna ta

și din izvoarele puţului tău!

¹⁶Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară?

Și să-ţi curgă râurile pe pieţele de obște?

¹⁷Lasă-le să fie numai pentru tine,

și nu pentru străinii de lângă tine.

¹⁸Izvorul tău să fie binecuvântat

și bucură-te de nevasta

¹⁹Cerboaică

fii îmbătat tot timpul de drăgălășiile ei,

fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!

²⁰Și pentru ce, fiule, ai fi îndrăgostit de o

și ai îmbrăţișa sânul unei necunoscute?

²¹Căci

și El vede toate cărările lui.

²²Cel rău este prins în înseși

și este apucat de legăturile păcatului lui.

²³El va muri din lipsă de înfrânare

se va poticni din prea multa lui nebunie.

Asupra chezășiei

6¹Fiule, dacă

dacă te-ai prins pentru altul,

²dacă ești legat prin făgăduinţa gurii tale,

dacă ești prins de cuvintele gurii tale,

³fă totuși lucrul acesta, fiule: dezleagă-te,

căci ai căzut în mâna aproapelui tău!

De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pământ și stăruiește de el!

⁴Nu da

nici aţipire pleoapelor tale!

⁵Scapă din mâna lui cum scapă căprioara din mâna vânătorului

și ca pasărea din mâna păsărarului!…

Ferește-te de lenevie

⁶Du-te

uită-te cu băgare de seamă la căile ei și înţelepţește-te!

⁷Ea n-are nici căpetenie,

nici priveghetor, nici stăpân,

⁸totuși își pregătește hrana vara

și strânge de-ale mâncării în timpul secerișului.

⁹Până când

Când te vei scula din somnul tău?

¹⁰Să mai dormi puţin, să mai aţipești puţin,

să mai încrucișezi puţin mâinile ca să dormi!…

¹¹Și sărăcia

și lipsa, ca un om înarmat.

Ferește-te de răutate

¹²Omul de nimic, omul nelegiuit,

umblă cu neadevărul în gură,

¹³clipește

și face semne cu degetele.

¹⁴Răutatea este în inima lui, urzește

și stârnește

¹⁵De aceea, nimicirea îi va veni pe neașteptate;

va fi zdrobit

¹⁶Șase lucruri urăște Domnul

și chiar șapte Îi sunt urâte:

¹⁷ochii

mâinile

¹⁸inima

picioarele

¹⁹martorul

și cel ce stârnește

Ferește-te de preacurvie

²⁰Fiule

și nu lepăda învăţătura mamei tale:

²¹leagă-le

atârnă-le de gât!

²²Ele te vor însoţi

te vor

și îţi vor vorbi la deșteptare.

²³Căci

iar îndemnul și mustrarea sunt calea vieţii.

²⁴Ele te vor feri

de limba ademenitoare a celei străine.

²⁵N-o

și nu te lăsa ademenit de pleoapele ei!

²⁶Căci pentru

și

²⁷Poate cineva să ia foc în sân

fără să i se aprindă hainele?

²⁸Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinși

fără să-i ardă picioarele?

²⁹Tot așa este și cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său:

oricine se atinge de ea nu va rămâne nepedepsit.

³⁰Hoţul nu este urgisit când fură

ca să-și potolească foamea, căci îi este foame.

³¹Și, dacă este prins, trebuie să dea înapoi înșeptit

să dea chiar tot ce are în casă.

³²Dar cel ce preacurvește cu o femeie este

singur își pierde viaţa cine face așa.

³³Nu va avea decât rană și rușine

și ocara nu i se va șterge.

³⁴Căci gelozia înfurie pe un bărbat,

și n-are milă în ziua răzbunării;

³⁵nu se uită la niciun preţ de răscumpărare

și nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar.