Ferește-te de desfrânare!

5¹Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea

și pleacă urechea la învăţătura mea,

²ca să fii cu chibzuinţă

și buzele tale să aibă

³Căci

și cerul gurii ei este mai lunecos

⁴dar

ascuţită

⁵Picioarele

pașii ei dau în Locuinţa morţilor.

⁶Așa că ea nu poate găsi calea vieţii,

rătăcește în căile ei și nu știe unde merge.

⁷Și acum, fiule, ascultă-mă

și nu te abate de la cuvintele gurii mele:

⁸depărtează-te de drumul care duce la ea

și nu te apropia de ușa casei ei,

⁹ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta

și unui om fără milă anii tăi,

¹⁰ca nu cumva niște străini să se sature de averea ta

și tu să te trudești pentru casa altuia,

¹¹ca nu cumva să gemi, la urmă,

când carnea și trupul ţi se vor istovi

¹²și să zici: „Cum am putut eu să urăsc

și cum a dispreţuit inima

¹³Cum am putut să n-ascult glasul învăţătorilor mei

și să nu iau aminte la cei ce mă învăţau?

¹⁴Cât pe ce să mă nenorocesc de tot

în mijlocul poporului și adunării!”

¹⁵Bea apă din fântâna ta

și din izvoarele puţului tău!

¹⁶Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară?

Și să-ţi curgă râurile pe pieţele de obște?

¹⁷Lasă-le să fie numai pentru tine,

și nu pentru străinii de lângă tine.

¹⁸Izvorul tău să fie binecuvântat

și bucură-te de nevasta

¹⁹Cerboaică

fii îmbătat tot timpul de drăgălășiile ei,

fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!

²⁰Și pentru ce, fiule, ai fi îndrăgostit de o

și ai îmbrăţișa sânul unei necunoscute?

²¹Căci

și El vede toate cărările lui.

²²Cel rău este prins în înseși

și este apucat de legăturile păcatului lui.

²³El va muri din lipsă de înfrânare

se va poticni din prea multa lui nebunie.

Asupra chezășiei

6¹Fiule, dacă

dacă te-ai prins pentru altul,

²dacă ești legat prin făgăduinţa gurii tale,

dacă ești prins de cuvintele gurii tale,

³fă totuși lucrul acesta, fiule: dezleagă-te,

căci ai căzut în mâna aproapelui tău!

De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pământ și stăruiește de el!

⁴Nu da

nici aţipire pleoapelor tale!

⁵Scapă din mâna lui cum scapă căprioara din mâna vânătorului

și ca pasărea din mâna păsărarului!…

Ferește-te de lenevie

⁶Du-te

uită-te cu băgare de seamă la căile ei și înţelepţește-te!

⁷Ea n-are nici căpetenie,

nici priveghetor, nici stăpân,

⁸totuși își pregătește hrana vara

și strânge de-ale mâncării în timpul secerișului.

⁹Până când

Când te vei scula din somnul tău?

¹⁰Să mai dormi puţin, să mai aţipești puţin,

să mai încrucișezi puţin mâinile ca să dormi!…

¹¹Și sărăcia

și lipsa, ca un om înarmat.

Ferește-te de răutate

¹²Omul de nimic, omul nelegiuit,

umblă cu neadevărul în gură,

¹³clipește

și face semne cu degetele.

¹⁴Răutatea este în inima lui, urzește

și stârnește

¹⁵De aceea, nimicirea îi va veni pe neașteptate;

va fi zdrobit

¹⁶Șase lucruri urăște Domnul

și chiar șapte Îi sunt urâte:

¹⁷ochii

mâinile

¹⁸inima

picioarele

¹⁹martorul

și cel ce stârnește

Ferește-te de preacurvie

²⁰Fiule

și nu lepăda învăţătura mamei tale:

²¹leagă-le

atârnă-le de gât!

²²Ele te vor însoţi

te vor

și îţi vor vorbi la deșteptare.

²³Căci

iar îndemnul și mustrarea sunt calea vieţii.

²⁴Ele te vor feri

de limba ademenitoare a celei străine.

²⁵N-o

și nu te lăsa ademenit de pleoapele ei!

²⁶Căci pentru

și

²⁷Poate cineva să ia foc în sân

fără să i se aprindă hainele?

²⁸Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinși

fără să-i ardă picioarele?

²⁹Tot așa este și cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său:

oricine se atinge de ea nu va rămâne nepedepsit.

³⁰Hoţul nu este urgisit când fură

ca să-și potolească foamea, căci îi este foame.

³¹Și, dacă este prins, trebuie să dea înapoi înșeptit

să dea chiar tot ce are în casă.

³²Dar cel ce preacurvește cu o femeie este

singur își pierde viaţa cine face așa.

³³Nu va avea decât rană și rușine

și ocara nu i se va șterge.

³⁴Căci gelozia înfurie pe un bărbat,

și n-are milă în ziua răzbunării;

³⁵nu se uită la niciun preţ de răscumpărare

și nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar.

Ispita preacurviei și urmările ei

7¹Fiule, păstrează cuvintele mele și ţine

²Ţine

păzește învăţăturile

³Leagă-le

scrie-le pe tăbliţa inimii tale!

⁴Zi înţelepciunii: „Tu ești sora mea!”

Și numește priceperea prietena ta,

⁵ca

de străina care întrebuinţează cuvinte ademenitoare.

⁶Stăteam la fereastra casei mele

și mă uitam prin zăbrele.

⁷Am zărit printre cei neîncercaţi,

am văzut printre tineri

pe un băiat fără minte

⁸Trecea pe uliţă, la colţul unde stătea una din aceste străine,

și a apucat pe calea care ducea spre locuinţa ei.

⁹Era în

în noaptea neagră și întunecoasă.

¹⁰Și iată că i-a alergat înainte o femeie

îmbrăcată ca o curvă și cu inima șireată.

¹¹Era bună

picioarele

¹²când în uliţă, când în pieţe,

pe la toate colţurile stătea la pândă.

¹³Ea l-a îmbrăţișat și l-a sărutat

și, cu o faţă fără rușine, i-a zis:

¹⁴„Eram datoare cu o jertfă de mulţumire,

azi mi-am împlinit juruinţele.

¹⁵De aceea ţi-am ieșit înainte,

să te caut, și te-am și găsit.

¹⁶Mi-am împodobit patul cu învelitori,

cu așternut de pânzeturi

¹⁷mi-am stropit așternutul

cu smirnă, aloe și scorţișoară.

¹⁸Vino, să ne îmbătăm de dragoste până dimineaţă,

să ne desfătăm cu dezmierdări!

¹⁹Căci bărbatul meu nu este acasă,

a plecat într-o călătorie lungă,

²⁰a luat cu el sacul cu bani

și nu se va întoarce acasă decât la luna nouă.”

²¹Tot vorbindu-i

și l-a atras cu

²²Deodată, a început să meargă după ea,

ca boul care se duce la măcelărie,

ca un cerb care aleargă spre cursă,

²³ca pasărea

fără să știe că o va costa viaţa,

până ce săgeata îi străpunge ficatul.

²⁴Și acum, fiilor, ascultaţi-mă

și luaţi aminte la cuvintele gurii mele!

²⁵Să nu ţi se abată inima spre calea unei asemenea femei,

nu te rătăci pe cărările ei.

²⁶Căci ea a făcut să cadă multe jertfe

și

²⁷Casa

drumul care coboară spre locașurile morţii.