51Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea
și pleacă urechea la învăţătura mea,
2ca să fii cu chibzuinţă
și buzele tale să aibă
cunoștinţă.
3Căci
buzele femeii străine strecoară miere
și cerul gurii ei este mai lunecos
decât untdelemnul,
4dar
la urmă este amară ca pelinul,
ascuţită
ca o sabie cu două tăișuri.
5Picioarele
ei coboară la moarte,
pașii ei dau în Locuinţa morţilor.
6Așa că ea nu poate găsi calea vieţii,
rătăcește în căile ei și nu știe unde merge.
7Și acum, fiule, ascultă-mă
și nu te abate de la cuvintele gurii mele:
8depărtează-te de drumul care duce la ea
și nu te apropia de ușa casei ei,
9ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta
și unui om fără milă anii tăi,
10ca nu cumva niște străini să se sature de averea ta
și tu să te trudești pentru casa altuia,
11ca nu cumva să gemi, la urmă,
când carnea și trupul ţi se vor istovi
12și să zici: „Cum am putut eu să urăsc
certarea
și cum a dispreţuit inima
mea mustrarea?
13Cum am putut să n-ascult glasul învăţătorilor mei
și să nu iau aminte la cei ce mă învăţau?
14Cât pe ce să mă nenorocesc de tot
în mijlocul poporului și adunării!”
15Bea apă din fântâna ta
și din izvoarele puţului tău!
16Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară?
Și să-ţi curgă râurile pe pieţele de obște?
17Lasă-le să fie numai pentru tine,
și nu pentru străinii de lângă tine.
18Izvorul tău să fie binecuvântat
și bucură-te de nevasta
tinereţii tale!
19Cerboaică
4:5
7:3
iubită, căprioară plăcută:
fii îmbătat tot timpul de drăgălășiile ei,
fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!
20Și pentru ce, fiule, ai fi îndrăgostit de o
străină
și ai îmbrăţișa sânul unei necunoscute?
21Căci
34:21Ier. 16:17
32:19Osea 7:2Evr. 4:13
căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului
și El vede toate cărările lui.
22Cel rău este prins în înseși
nelegiuirile lui
și este apucat de legăturile păcatului lui.
23El va muri din lipsă de înfrânare
36:12
,
se va poticni din prea multa lui nebunie.
61Fiule, dacă
te-ai pus chezaș pentru aproapele tău,
dacă te-ai prins pentru altul,
2dacă ești legat prin făgăduinţa gurii tale,
dacă ești prins de cuvintele gurii tale,
3fă totuși lucrul acesta, fiule: dezleagă-te,
căci ai căzut în mâna aproapelui tău!
De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pământ și stăruiește de el!
4Nu da
somn ochilor tăi,
nici aţipire pleoapelor tale!
5Scapă din mâna lui cum scapă căprioara din mâna vânătorului
și ca pasărea din mâna păsărarului!…
6Du-te
la furnică, leneșule;
uită-te cu băgare de seamă la căile ei și înţelepţește-te!
7Ea n-are nici căpetenie,
nici priveghetor, nici stăpân,
8totuși își pregătește hrana vara
și strânge de-ale mâncării în timpul secerișului.
9Până când
vei sta culcat, leneșule?
Când te vei scula din somnul tău?
10Să mai dormi puţin, să mai aţipești puţin,
să mai încrucișezi puţin mâinile ca să dormi!…
11Și sărăcia
vine peste tine ca un hoţ
și lipsa, ca un om înarmat.
12Omul de nimic, omul nelegiuit,
umblă cu neadevărul în gură,
13clipește
din ochi, dă din picior
și face semne cu degetele.
14Răutatea este în inima lui, urzește
lucruri rele întruna
și stârnește
certuri.
15De aceea, nimicirea îi va veni pe neașteptate;
va fi zdrobit
deodată și fără leac
.
16Șase lucruri urăște Domnul
și chiar șapte Îi sunt urâte:
17ochii
101:5
trufași, limba
mincinoasă,
mâinile
care varsă sânge nevinovat,
18inima
care urzește planuri nelegiuite,
picioarele
care aleargă repede la rău,
19martorul
mincinos, care spune minciuni,
și cel ce stârnește
certuri între fraţi.
20Fiule
, păzește sfaturile tatălui tău
și nu lepăda învăţătura mamei tale:
21leagă-le
necurmat la inimă,
atârnă-le de gât!
22Ele te vor însoţi
în mersul tău,
te vor
păzi în pat
și îţi vor vorbi la deșteptare.
23Căci
119:105
sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină,
iar îndemnul și mustrarea sunt calea vieţii.
24Ele te vor feri
de femeia stricată,
de limba ademenitoare a celei străine.
25N-o
pofti în inima ta pentru frumuseţea ei
și nu te lăsa ademenit de pleoapele ei!
26Căci pentru
o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămâne decât cu o bucată de pâine,
și
femeia măritată întinde
o cursă unui suflet scump.
27Poate cineva să ia foc în sân
fără să i se aprindă hainele?
28Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinși
fără să-i ardă picioarele?
29Tot așa este și cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său:
oricine se atinge de ea nu va rămâne nepedepsit.
30Hoţul nu este urgisit când fură
ca să-și potolească foamea, căci îi este foame.
31Și, dacă este prins, trebuie să dea înapoi înșeptit
,
să dea chiar tot ce are în casă.
32Dar cel ce preacurvește cu o femeie este
un om fără minte;
singur își pierde viaţa cine face așa.
33Nu va avea decât rană și rușine
și ocara nu i se va șterge.
34Căci gelozia înfurie pe un bărbat,
și n-are milă în ziua răzbunării;
35nu se uită la niciun preţ de răscumpărare
și nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar.
71Fiule, păstrează cuvintele mele și ţine
la tine sfaturile mele!
2Ţine
sfaturile mele și vei trăi;
păzește învăţăturile
mele ca lumina ochilor!
3Leagă-le
11:186:21
la degete,
scrie-le pe tăbliţa inimii tale!
4Zi înţelepciunii: „Tu ești sora mea!”
Și numește priceperea prietena ta,
5ca
să te ferească de nevasta altuia,
de străina care întrebuinţează cuvinte ademenitoare.
6Stăteam la fereastra casei mele
și mă uitam prin zăbrele.
7Am zărit printre cei neîncercaţi,
am văzut printre tineri
pe un băiat fără minte
.
8Trecea pe uliţă, la colţul unde stătea una din aceste străine,
și a apucat pe calea care ducea spre locuinţa ei.
9Era în
amurg, seara,
în noaptea neagră și întunecoasă.
10Și iată că i-a alergat înainte o femeie
îmbrăcată ca o curvă și cu inima șireată.
11Era bună
de gură și fără astâmpăr;
picioarele
nu-i puteau sta acasă:
12când în uliţă, când în pieţe,
pe la toate colţurile stătea la pândă.
13Ea l-a îmbrăţișat și l-a sărutat
și, cu o faţă fără rușine, i-a zis:
14„Eram datoare cu o jertfă de mulţumire,
azi mi-am împlinit juruinţele.
15De aceea ţi-am ieșit înainte,
să te caut, și te-am și găsit.
16Mi-am împodobit patul cu învelitori,
cu așternut de pânzeturi
din Egipt;
17mi-am stropit așternutul
cu smirnă, aloe și scorţișoară.
18Vino, să ne îmbătăm de dragoste până dimineaţă,
să ne desfătăm cu dezmierdări!
19Căci bărbatul meu nu este acasă,
a plecat într-o călătorie lungă,
20a luat cu el sacul cu bani
și nu se va întoarce acasă decât la luna nouă.”
21Tot vorbindu-i
, ea l-a ademenit
și l-a atras cu
buzele ei ademenitoare.
22Deodată, a început să meargă după ea,
ca boul care se duce la măcelărie,
ca un cerb care aleargă spre cursă,
23ca pasărea
care dă buzna în laţ,
fără să știe că o va costa viaţa,
până ce săgeata îi străpunge ficatul.
24Și acum, fiilor, ascultaţi-mă
și luaţi aminte la cuvintele gurii mele!
25Să nu ţi se abată inima spre calea unei asemenea femei,
nu te rătăci pe cărările ei.
26Căci ea a făcut să cadă multe jertfe
și
mulţi sunt cei pe care i-a ucis ea.
27Casa
ei este drumul spre Locuinţa morţilor,
drumul care coboară spre locașurile morţii.