71Fiule, păstrează cuvintele mele și ţine
la tine sfaturile mele!
2Ţine
sfaturile mele și vei trăi;
păzește învăţăturile
mele ca lumina ochilor!
3Leagă-le
11:186:21
la degete,
scrie-le pe tăbliţa inimii tale!
4Zi înţelepciunii: „Tu ești sora mea!”
Și numește priceperea prietena ta,
5ca
să te ferească de nevasta altuia,
de străina care întrebuinţează cuvinte ademenitoare.
6Stăteam la fereastra casei mele
și mă uitam prin zăbrele.
7Am zărit printre cei neîncercaţi,
am văzut printre tineri
pe un băiat fără minte
.
8Trecea pe uliţă, la colţul unde stătea una din aceste străine,
și a apucat pe calea care ducea spre locuinţa ei.
9Era în
amurg, seara,
în noaptea neagră și întunecoasă.
10Și iată că i-a alergat înainte o femeie
îmbrăcată ca o curvă și cu inima șireată.
11Era bună
de gură și fără astâmpăr;
picioarele
nu-i puteau sta acasă:
12când în uliţă, când în pieţe,
pe la toate colţurile stătea la pândă.
13Ea l-a îmbrăţișat și l-a sărutat
și, cu o faţă fără rușine, i-a zis:
14„Eram datoare cu o jertfă de mulţumire,
azi mi-am împlinit juruinţele.
15De aceea ţi-am ieșit înainte,
să te caut, și te-am și găsit.
16Mi-am împodobit patul cu învelitori,
cu așternut de pânzeturi
din Egipt;
17mi-am stropit așternutul
cu smirnă, aloe și scorţișoară.
18Vino, să ne îmbătăm de dragoste până dimineaţă,
să ne desfătăm cu dezmierdări!
19Căci bărbatul meu nu este acasă,
a plecat într-o călătorie lungă,
20a luat cu el sacul cu bani
și nu se va întoarce acasă decât la luna nouă.”
21Tot vorbindu-i
, ea l-a ademenit
și l-a atras cu
buzele ei ademenitoare.
22Deodată, a început să meargă după ea,
ca boul care se duce la măcelărie,
ca un cerb care aleargă spre cursă,
23ca pasărea
care dă buzna în laţ,
fără să știe că o va costa viaţa,
până ce săgeata îi străpunge ficatul.
24Și acum, fiilor, ascultaţi-mă
și luaţi aminte la cuvintele gurii mele!
25Să nu ţi se abată inima spre calea unei asemenea femei,
nu te rătăci pe cărările ei.
26Căci ea a făcut să cadă multe jertfe
și
mulţi sunt cei pe care i-a ucis ea.
27Casa
ei este drumul spre Locuinţa morţilor,
drumul care coboară spre locașurile morţii.
81Nu strigă înţelepciunea
și nu-și înalţă priceperea glasul?
2Ea se așază sus, pe înălţimi,
afară pe drum, la răspântii,
3și strigă lângă porţi, la intrarea cetăţii,
la intrarea porţilor:
4„Oamenilor, către voi strig
și spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.
5Învăţaţi-vă minte, proștilor,
și înţelepţiţi-vă, nebunilor!
6Ascultaţi, căci am lucruri
mari de spus
și buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept!
7Căci gura mea vestește adevărul
și buzele mele urăsc minciuna!
8Toate cuvintele gurii mele sunt drepte,
n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele.
9Toate sunt lămurite pentru cel priceput
și drepte pentru cei ce au găsit știinţa.
10Primiţi mai degrabă învăţăturile mele decât argintul
și mai degrabă știinţa decât aurul scump.
11Căci
119:1274:5,7
înţelepciunea preţuiește mai mult decât mărgăritarele
și niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.
12Eu, înţelepciunea, am ca locuinţă mintea
și pot născoci cele mai chibzuite planuri.
13Frica
de Domnul este urârea răului;
trufia și mândria
, purtarea rea
și gura
mincinoasă – iată ce urăsc eu.
14De la mine vin sfatul și izbânda,
eu sunt priceperea, a mea
este puterea.
15Prin
mine împărăţesc împăraţii
și dau voievozii porunci drepte.
16Prin mine cârmuiesc dregătorii
și mai-marii, toţi judecătorii pământului.
17Eu
iubesc pe cei ce mă iubesc,
și cei
ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc.
18Cu mine sunt bogăţia
și slava,
avuţiile trainice și dreptatea.
19Rodul
meu este mai bun decât aurul cel mai curat
și venitul meu întrece argintul cel mai ales.
20Eu umblu pe calea nevinovăţiei,
pe mijlocul cărărilor neprihănirii,
21ca să dau o adevărată moștenire celor ce mă iubesc
și să le umplu vistieriile.
22Domnul
m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui,
înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
23Eu am fost așezată din
veșnicie, înainte de orice început,
înainte de a fi pământul.
24Am fost născută când încă nu erau adâncuri,
nici izvoare încărcate cu ape;
25am fost născută înainte
de întărirea munţilor,
înainte de a fi dealurile,
26când nu erau încă nici pământul, nici câmpiile,
nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.
27Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă;
când a tras o zare pe faţa adâncului,
28când a pironit norii sus
și când au ţâșnit cu putere izvoarele adâncului,
29când
104:9Ier. 5:22
a pus un hotar mării,
ca apele să nu treacă peste porunca Lui,
când a pus temeliile
pământului,
30eu eram
meșterul Lui, la lucru lângă El,
și în toate zilele eram desfătarea
Lui,
jucând neîncetat înaintea Lui,
31jucând pe rotocolul pământului Său
și găsindu-mi plăcerea
în fiii oamenilor.
32Și acum, fiilor, ascultaţi-mă,
căci ferice
128:1,2Luca 11:28
de cei ce păzesc căile mele!
33Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi,
și nu lepădaţi sfatul meu!
34Ferice
de omul care m-ascultă,
care veghează zilnic la porţile mele
și păzește pragul ușii mele!
35Căci cel ce mă găsește, găsește viaţa
și capătă bunăvoinţa
Domnului.
36Dar cel ce păcătuiește împotriva mea își vatămă
sufletul său;
toţi cei ce mă urăsc pe mine iubesc moartea.”
91Înţelepciunea și-a zidit
casa,
și-a tăiat cei șapte stâlpi,
2și-a înjunghiat
vitele, și-a amestecat
vinul,
și-a pus masa,
3și-a trimis
slujnicele și
strigă
de pe
vârful înălţimilor cetăţii:
4„Cine
este prost să vină încoace!”
Celor lipsiţi de pricepere le zice:
5„Veniţi
de mâncaţi din pâinea mea
și beţi din vinul pe care l-am amestecat!
6Lăsaţi prostia și veţi trăi
și umblaţi pe calea priceperii!”
7Cel ce mustră pe un batjocoritor își trage dispreţ
și cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocara.
8Nu
mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască;
mustră
pe cel înţelept, și el te va iubi!
9Dă înţeleptului, și se va face și mai înţelept;
învaţă pe cel neprihănit, și
va învăţa și mai mult!
10Începutul
înţelepciunii este frica de Domnul
și știinţa sfinţilor este priceperea.
11Prin
mine ţi se vor înmulţi zilele
și ţi se vor mări anii vieţii tale.
12Dacă
ești înţelept, pentru tine ești înţelept;
dacă ești batjocoritor, tu singur vei suferi.
13Nebunia este o femeie
gălăgioasă,
proastă și care nu știe nimic.
14Ea șade totuși la ușa casei sale,
pe un scaun, pe înălţimile
cetăţii,
15ca să strige la trecătorii
care merg pe calea cea dreaptă:
16„Cine
este prost să vină aici!”
Iar celui fără minte îi zice:
17„Apele furate sunt dulci
și pâinea luată pe ascuns este plăcută!”
18El nu știe că acolo sunt morţii
și că oaspeţii ei sunt în văile Locuinţei morţilor.