Strigarea înţelepciunii
81Nu strigă înţelepciunea
și nu-și înalţă priceperea glasul?
2Ea se așază sus, pe înălţimi,
afară pe drum, la răspântii,
3și strigă lângă porţi, la intrarea cetăţii,
la intrarea porţilor:
4„Oamenilor, către voi strig
și spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.
5Învăţaţi-vă minte, proștilor,
și înţelepţiţi-vă, nebunilor!
6Ascultaţi, căci am lucruri
mari de spus
și buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept!
7Căci gura mea vestește adevărul
și buzele mele urăsc minciuna!
8Toate cuvintele gurii mele sunt drepte,
n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele.
9Toate sunt lămurite pentru cel priceput
și drepte pentru cei ce au găsit știinţa.
10Primiţi mai degrabă învăţăturile mele decât argintul
și mai degrabă știinţa decât aurul scump.
11Căci
119:1274:5,7
înţelepciunea preţuiește mai mult decât mărgăritarele
și niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.
12Eu, înţelepciunea, am ca locuinţă mintea
și pot născoci cele mai chibzuite planuri.
13Frica
de Domnul este urârea răului;
trufia și mândria
, purtarea rea
și gura
mincinoasă – iată ce urăsc eu.
14De la mine vin sfatul și izbânda,
eu sunt priceperea, a mea
este puterea.
15Prin
mine împărăţesc împăraţii
și dau voievozii porunci drepte.
16Prin mine cârmuiesc dregătorii
și mai-marii, toţi judecătorii pământului.
17Eu
iubesc pe cei ce mă iubesc,
și cei
ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc.
18Cu mine sunt bogăţia
și slava,
avuţiile trainice și dreptatea.
19Rodul
meu este mai bun decât aurul cel mai curat
și venitul meu întrece argintul cel mai ales.
20Eu umblu pe calea nevinovăţiei,
pe mijlocul cărărilor neprihănirii,
21ca să dau o adevărată moștenire celor ce mă iubesc
și să le umplu vistieriile.
Obârșia înţelepciunii
22Domnul
m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui,
înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
23Eu am fost așezată din
veșnicie, înainte de orice început,
înainte de a fi pământul.
24Am fost născută când încă nu erau adâncuri,
nici izvoare încărcate cu ape;
25am fost născută înainte
de întărirea munţilor,
înainte de a fi dealurile,
26când nu erau încă nici pământul, nici câmpiile,
nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.
27Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă;
când a tras o zare pe faţa adâncului,
28când a pironit norii sus
și când au ţâșnit cu putere izvoarele adâncului,
29când
104:9Ier. 5:22
a pus un hotar mării,
ca apele să nu treacă peste porunca Lui,
când a pus temeliile
pământului,
30eu eram
meșterul Lui, la lucru lângă El,
și în toate zilele eram desfătarea
Lui,
jucând neîncetat înaintea Lui,
31jucând pe rotocolul pământului Său
și găsindu-mi plăcerea
în fiii oamenilor.
32Și acum, fiilor, ascultaţi-mă,
căci ferice
128:1,2Luca 11:28
de cei ce păzesc căile mele!
33Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi,
și nu lepădaţi sfatul meu!
34Ferice
de omul care m-ascultă,
care veghează zilnic la porţile mele
și păzește pragul ușii mele!
35Căci cel ce mă găsește, găsește viaţa
și capătă bunăvoinţa
Domnului.
36Dar cel ce păcătuiește împotriva mea își vatămă
sufletul său;
toţi cei ce mă urăsc pe mine iubesc moartea.”