Ispita preacurviei și urmările ei

7¹Fiule, păstrează cuvintele mele și ţine

²Ţine

păzește învăţăturile

³Leagă-le

scrie-le pe tăbliţa inimii tale!

⁴Zi înţelepciunii: „Tu ești sora mea!”

Și numește priceperea prietena ta,

⁵ca

de străina care întrebuinţează cuvinte ademenitoare.

⁶Stăteam la fereastra casei mele

și mă uitam prin zăbrele.

⁷Am zărit printre cei neîncercaţi,

am văzut printre tineri

pe un băiat fără minte

⁸Trecea pe uliţă, la colţul unde stătea una din aceste străine,

și a apucat pe calea care ducea spre locuinţa ei.

⁹Era în

în noaptea neagră și întunecoasă.

¹⁰Și iată că i-a alergat înainte o femeie

îmbrăcată ca o curvă și cu inima șireată.

¹¹Era bună

picioarele

¹²când în uliţă, când în pieţe,

pe la toate colţurile stătea la pândă.

¹³Ea l-a îmbrăţișat și l-a sărutat

și, cu o faţă fără rușine, i-a zis:

¹⁴„Eram datoare cu o jertfă de mulţumire,

azi mi-am împlinit juruinţele.

¹⁵De aceea ţi-am ieșit înainte,

să te caut, și te-am și găsit.

¹⁶Mi-am împodobit patul cu învelitori,

cu așternut de pânzeturi

¹⁷mi-am stropit așternutul

cu smirnă, aloe și scorţișoară.

¹⁸Vino, să ne îmbătăm de dragoste până dimineaţă,

să ne desfătăm cu dezmierdări!

¹⁹Căci bărbatul meu nu este acasă,

a plecat într-o călătorie lungă,

²⁰a luat cu el sacul cu bani

și nu se va întoarce acasă decât la luna nouă.”

²¹Tot vorbindu-i

și l-a atras cu

²²Deodată, a început să meargă după ea,

ca boul care se duce la măcelărie,

ca un cerb care aleargă spre cursă,

²³ca pasărea

fără să știe că o va costa viaţa,

până ce săgeata îi străpunge ficatul.

²⁴Și acum, fiilor, ascultaţi-mă

și luaţi aminte la cuvintele gurii mele!

²⁵Să nu ţi se abată inima spre calea unei asemenea femei,

nu te rătăci pe cărările ei.

²⁶Căci ea a făcut să cadă multe jertfe

și

²⁷Casa

drumul care coboară spre locașurile morţii.

Strigarea înţelepciunii

8¹Nu strigă înţelepciunea

și nu-și înalţă priceperea glasul?

²Ea se așază sus, pe înălţimi,

afară pe drum, la răspântii,

³și strigă lângă porţi, la intrarea cetăţii,

la intrarea porţilor:

⁴„Oamenilor, către voi strig

și spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.

⁵Învăţaţi-vă minte, proștilor,

și înţelepţiţi-vă, nebunilor!

⁶Ascultaţi, căci am lucruri

și buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept!

⁷Căci gura mea vestește adevărul

și buzele mele urăsc minciuna!

⁸Toate cuvintele gurii mele sunt drepte,

n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele.

⁹Toate sunt lămurite pentru cel priceput

și drepte pentru cei ce au găsit știinţa.

¹⁰Primiţi mai degrabă învăţăturile mele decât argintul

și mai degrabă știinţa decât aurul scump.

¹¹Căci

și niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.

¹²Eu, înţelepciunea, am ca locuinţă mintea

și pot născoci cele mai chibzuite planuri.

¹³Frica

trufia și mândria

și gura

¹⁴De la mine vin sfatul și izbânda,

eu sunt priceperea, a mea

¹⁵Prin

și dau voievozii porunci drepte.

¹⁶Prin mine cârmuiesc dregătorii

și mai-marii, toţi judecătorii pământului.

¹⁷Eu

și cei

¹⁸Cu mine sunt bogăţia

avuţiile trainice și dreptatea.

¹⁹Rodul

și venitul meu întrece argintul cel mai ales.

²⁰Eu umblu pe calea nevinovăţiei,

pe mijlocul cărărilor neprihănirii,

²¹ca să dau o adevărată moștenire celor ce mă iubesc

și să le umplu vistieriile.

Obârșia înţelepciunii

²²Domnul

înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.

²³Eu am fost așezată din

înainte de a fi pământul.

²⁴Am fost născută când încă nu erau adâncuri,

nici izvoare încărcate cu ape;

²⁵am fost născută înainte

înainte de a fi dealurile,

²⁶când nu erau încă nici pământul, nici câmpiile,

nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.

²⁷Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă;

când a tras o zare pe faţa adâncului,

²⁸când a pironit norii sus

și când au ţâșnit cu putere izvoarele adâncului,

²⁹când

ca apele să nu treacă peste porunca Lui,

când a pus temeliile

³⁰eu eram

și în toate zilele eram desfătarea

jucând neîncetat înaintea Lui,

³¹jucând pe rotocolul pământului Său

și găsindu-mi plăcerea

³²Și acum, fiilor, ascultaţi-mă,

căci ferice

³³Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi,

și nu lepădaţi sfatul meu!

³⁴Ferice

care veghează zilnic la porţile mele

și păzește pragul ușii mele!

³⁵Căci cel ce mă găsește, găsește viaţa

și capătă bunăvoinţa

³⁶Dar cel ce păcătuiește împotriva mea își vatămă

toţi cei ce mă urăsc pe mine iubesc moartea.”

Strigarea prietenoasă a înţelepciunii

9¹Înţelepciunea și-a zidit

și-a tăiat cei șapte stâlpi,

²și-a înjunghiat

și-a pus masa,

³și-a trimis

de pe

⁴„Cine

Celor lipsiţi de pricepere le zice:

⁵„Veniţi

și beţi din vinul pe care l-am amestecat!

⁶Lăsaţi prostia și veţi trăi

și umblaţi pe calea priceperii!”

⁷Cel ce mustră pe un batjocoritor își trage dispreţ

și cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocara.

⁸Nu

mustră

⁹Dă înţeleptului, și se va face și mai înţelept;

învaţă pe cel neprihănit, și

¹⁰Începutul

și știinţa sfinţilor este priceperea.

¹¹Prin

și ţi se vor mări anii vieţii tale.

¹²Dacă

dacă ești batjocoritor, tu singur vei suferi.

Îndemn împotriva ademenirii nebuniei

¹³Nebunia este o femeie

proastă și care nu știe nimic.

¹⁴Ea șade totuși la ușa casei sale,

pe un scaun, pe înălţimile

¹⁵ca să strige la trecătorii

care merg pe calea cea dreaptă:

¹⁶„Cine

Iar celui fără minte îi zice:

¹⁷„Apele furate sunt dulci

și pâinea luată pe ascuns este plăcută!”

¹⁸El nu știe că acolo sunt morţii

și că oaspeţii ei sunt în văile Locuinţei morţilor.