Strigarea prietenoasă a înţelepciunii
91Înţelepciunea și-a zidit
casa,
și-a tăiat cei șapte stâlpi,
2și-a înjunghiat
vitele, și-a amestecat
vinul,
și-a pus masa,
3și-a trimis
slujnicele și
strigă
de pe
vârful înălţimilor cetăţii:
4„Cine
este prost să vină încoace!”
Celor lipsiţi de pricepere le zice:
5„Veniţi
de mâncaţi din pâinea mea
și beţi din vinul pe care l-am amestecat!
6Lăsaţi prostia și veţi trăi
și umblaţi pe calea priceperii!”
7Cel ce mustră pe un batjocoritor își trage dispreţ
și cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocara.
8Nu
mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască;
mustră
pe cel înţelept, și el te va iubi!
9Dă înţeleptului, și se va face și mai înţelept;
învaţă pe cel neprihănit, și
va învăţa și mai mult!
10Începutul
înţelepciunii este frica de Domnul
și știinţa sfinţilor este priceperea.
11Prin
mine ţi se vor înmulţi zilele
și ţi se vor mări anii vieţii tale.
12Dacă
ești înţelept, pentru tine ești înţelept;
dacă ești batjocoritor, tu singur vei suferi.
Îndemn împotriva ademenirii nebuniei
13Nebunia este o femeie
gălăgioasă,
proastă și care nu știe nimic.
14Ea șade totuși la ușa casei sale,
pe un scaun, pe înălţimile
cetăţii,
15ca să strige la trecătorii
care merg pe calea cea dreaptă:
16„Cine
este prost să vină aici!”
Iar celui fără minte îi zice:
17„Apele furate sunt dulci
și pâinea luată pe ascuns este plăcută!”
18El nu știe că acolo sunt morţii
și că oaspeţii ei sunt în văile Locuinţei morţilor.