81Nu strigă înţelepciunea
și nu-și înalţă priceperea glasul?
2Ea se așază sus, pe înălţimi,
afară pe drum, la răspântii,
3și strigă lângă porţi, la intrarea cetăţii,
la intrarea porţilor:
4„Oamenilor, către voi strig
și spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.
5Învăţaţi-vă minte, proștilor,
și înţelepţiţi-vă, nebunilor!
6Ascultaţi, căci am lucruri
mari de spus
și buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept!
7Căci gura mea vestește adevărul
și buzele mele urăsc minciuna!
8Toate cuvintele gurii mele sunt drepte,
n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele.
9Toate sunt lămurite pentru cel priceput
și drepte pentru cei ce au găsit știinţa.
10Primiţi mai degrabă învăţăturile mele decât argintul
și mai degrabă știinţa decât aurul scump.
11Căci
119:1274:5,7
înţelepciunea preţuiește mai mult decât mărgăritarele
și niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.
12Eu, înţelepciunea, am ca locuinţă mintea
și pot născoci cele mai chibzuite planuri.
13Frica
de Domnul este urârea răului;
trufia și mândria
, purtarea rea
și gura
mincinoasă – iată ce urăsc eu.
14De la mine vin sfatul și izbânda,
eu sunt priceperea, a mea
este puterea.
15Prin
mine împărăţesc împăraţii
și dau voievozii porunci drepte.
16Prin mine cârmuiesc dregătorii
și mai-marii, toţi judecătorii pământului.
17Eu
iubesc pe cei ce mă iubesc,
și cei
ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc.
18Cu mine sunt bogăţia
și slava,
avuţiile trainice și dreptatea.
19Rodul
meu este mai bun decât aurul cel mai curat
și venitul meu întrece argintul cel mai ales.
20Eu umblu pe calea nevinovăţiei,
pe mijlocul cărărilor neprihănirii,
21ca să dau o adevărată moștenire celor ce mă iubesc
și să le umplu vistieriile.
22Domnul
m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui,
înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
23Eu am fost așezată din
veșnicie, înainte de orice început,
înainte de a fi pământul.
24Am fost născută când încă nu erau adâncuri,
nici izvoare încărcate cu ape;
25am fost născută înainte
de întărirea munţilor,
înainte de a fi dealurile,
26când nu erau încă nici pământul, nici câmpiile,
nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.
27Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă;
când a tras o zare pe faţa adâncului,
28când a pironit norii sus
și când au ţâșnit cu putere izvoarele adâncului,
29când
104:9Ier. 5:22
a pus un hotar mării,
ca apele să nu treacă peste porunca Lui,
când a pus temeliile
pământului,
30eu eram
meșterul Lui, la lucru lângă El,
și în toate zilele eram desfătarea
Lui,
jucând neîncetat înaintea Lui,
31jucând pe rotocolul pământului Său
și găsindu-mi plăcerea
în fiii oamenilor.
32Și acum, fiilor, ascultaţi-mă,
căci ferice
128:1,2Luca 11:28
de cei ce păzesc căile mele!
33Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi,
și nu lepădaţi sfatul meu!
34Ferice
de omul care m-ascultă,
care veghează zilnic la porţile mele
și păzește pragul ușii mele!
35Căci cel ce mă găsește, găsește viaţa
și capătă bunăvoinţa
Domnului.
36Dar cel ce păcătuiește împotriva mea își vatămă
sufletul său;
toţi cei ce mă urăsc pe mine iubesc moartea.”
91Înţelepciunea și-a zidit
casa,
și-a tăiat cei șapte stâlpi,
2și-a înjunghiat
vitele, și-a amestecat
vinul,
și-a pus masa,
3și-a trimis
slujnicele și
strigă
de pe
vârful înălţimilor cetăţii:
4„Cine
este prost să vină încoace!”
Celor lipsiţi de pricepere le zice:
5„Veniţi
de mâncaţi din pâinea mea
și beţi din vinul pe care l-am amestecat!
6Lăsaţi prostia și veţi trăi
și umblaţi pe calea priceperii!”
7Cel ce mustră pe un batjocoritor își trage dispreţ
și cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocara.
8Nu
mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască;
mustră
pe cel înţelept, și el te va iubi!
9Dă înţeleptului, și se va face și mai înţelept;
învaţă pe cel neprihănit, și
va învăţa și mai mult!
10Începutul
înţelepciunii este frica de Domnul
și știinţa sfinţilor este priceperea.
11Prin
mine ţi se vor înmulţi zilele
și ţi se vor mări anii vieţii tale.
12Dacă
ești înţelept, pentru tine ești înţelept;
dacă ești batjocoritor, tu singur vei suferi.
13Nebunia este o femeie
gălăgioasă,
proastă și care nu știe nimic.
14Ea șade totuși la ușa casei sale,
pe un scaun, pe înălţimile
cetăţii,
15ca să strige la trecătorii
care merg pe calea cea dreaptă:
16„Cine
este prost să vină aici!”
Iar celui fără minte îi zice:
17„Apele furate sunt dulci
și pâinea luată pe ascuns este plăcută!”
18El nu știe că acolo sunt morţii
și că oaspeţii ei sunt în văile Locuinţei morţilor.
101Pildele lui Solomon.
Un fiu
înţelept este bucuria tatălui,
dar un fiu nebun este mâhnirea mamei sale.
2Comorile câștigate pe nedrept nu
folosesc,
dar
neprihănirea izbăvește de la moarte.
3Domnul
34:9,10
37:25
nu lasă pe cel neprihănit să sufere de foame,
dar îndepărtează pofta celor răi.
4Cine lucrează cu o mână
leneșă sărăcește,
dar mâna
celor harnici îmbogăţește.
5Cine strânge vara este un om chibzuit,
cine doarme în timpul seceratului este un om
care face rușine.
6Pe capul celui neprihănit sunt binecuvântări,
dar gura
celor răi ascunde silnicie.
7Pomenirea
112:6Ecl. 8:10
celui neprihănit este binecuvântată,
dar numele celor răi putrezește.
8Cine are o inimă înţeleaptă primește învăţăturile,
dar
cine are o gură nesocotită se prăpădește singur.
9Cine
umblă fără prihană umblă fără teamă,
dar cine apucă pe căi strâmbe se dă singur de gol.
10Cine
clipește din ochi este o pricină de întristare
și
cine are o gură nesocotită se prăpădește singur.
11Gura
celui neprihănit este un izvor de viaţă,
dar gura
celor răi ascunde silnicie.
12Ura stârnește certuri,
dar dragostea
acoperă toate greșelile.
13Pe buzele omului priceput se află înţelepciunea,
dar nuiaua
este pentru spatele celui fără minte.
14Înţelepţii păstrează știinţa,
dar gura
nebunului este o pieire apropiată.
15Averea
este o cetate întărită pentru cel bogat,
dar prăpădirea celor nenorociţi este sărăcia lor.
16Cel neprihănit își întrebuinţează câștigul pentru viaţă,
iar cel rău își întrebuinţează venitul pentru păcat.
17Cine își aduce aminte de certare apucă pe calea vieţii,
dar cel ce uită mustrarea apucă pe căi greșite.
18Cine ascunde ura are buze mincinoase,
și cine
răspândește bârfelile este un nebun.
19Cine vorbește
mult nu se poate să nu păcătuiască,
dar cel
ce-și ţine buzele este un om chibzuit.
20Limba celui neprihănit este argint ales;
inima celor răi este puţin lucru.
21Buzele celui neprihănit înviorează pe mulţi oameni,
dar nebunii mor fiindcă n-au judecată.
22Binecuvântarea
26:12Ps. 37:22
Domnului îmbogăţește
și El nu lasă să fie urmată de niciun necaz.
23Pentru cel nebun este
o plăcere să facă răul,
dar pentru cel înţelept este o plăcere să lucreze cu pricepere.
24Celui rău, de
ce se teme, aceea i se întâmplă,
dar celor neprihăniţi
li se împlinește dorinţa.
25Cum trece vârtejul, așa
piere cel rău,
dar cel
16:18
neprihănit are temelii veșnice.
26Cum este oţetul pentru dinţi și fumul pentru ochi,
așa este leneșul pentru cel ce-l trimite.
27Frica
de Domnul lungește zilele,
dar anii
22:16Ps. 55:23Ecl. 7:17
celui rău sunt scurtaţi.
28Așteptarea
11:20Ps. 112:10
celor neprihăniţi nu va fi decât bucurie,
dar
37:20
nădejdea celor răi va pieri.
29Calea Domnului este un zid de apărare pentru cel nevinovat,
dar este o topenie pentru cei ce fac răul.
30Cel neprihănit
125:1
nu se va clătina niciodată,
dar cei răi nu vor locui în ţară.
31Gura
celui neprihănit scoate înţelepciune,
dar limba stricată va fi nimicită.
32Buzele celui neprihănit știu să vorbească lucruri plăcute,
dar gura celor răi spune răutăţi.