Strigarea înţelepciunii

8¹Nu strigă înţelepciunea

și nu-și înalţă priceperea glasul?

²Ea se așază sus, pe înălţimi,

afară pe drum, la răspântii,

³și strigă lângă porţi, la intrarea cetăţii,

la intrarea porţilor:

⁴„Oamenilor, către voi strig

și spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.

⁵Învăţaţi-vă minte, proștilor,

și înţelepţiţi-vă, nebunilor!

⁶Ascultaţi, căci am lucruri

și buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept!

⁷Căci gura mea vestește adevărul

și buzele mele urăsc minciuna!

⁸Toate cuvintele gurii mele sunt drepte,

n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele.

⁹Toate sunt lămurite pentru cel priceput

și drepte pentru cei ce au găsit știinţa.

¹⁰Primiţi mai degrabă învăţăturile mele decât argintul

și mai degrabă știinţa decât aurul scump.

¹¹Căci

și niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.

¹²Eu, înţelepciunea, am ca locuinţă mintea

și pot născoci cele mai chibzuite planuri.

¹³Frica

trufia și mândria

și gura

¹⁴De la mine vin sfatul și izbânda,

eu sunt priceperea, a mea

¹⁵Prin

și dau voievozii porunci drepte.

¹⁶Prin mine cârmuiesc dregătorii

și mai-marii, toţi judecătorii pământului.

¹⁷Eu

și cei

¹⁸Cu mine sunt bogăţia

avuţiile trainice și dreptatea.

¹⁹Rodul

și venitul meu întrece argintul cel mai ales.

²⁰Eu umblu pe calea nevinovăţiei,

pe mijlocul cărărilor neprihănirii,

²¹ca să dau o adevărată moștenire celor ce mă iubesc

și să le umplu vistieriile.

Obârșia înţelepciunii

²²Domnul

înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.

²³Eu am fost așezată din

înainte de a fi pământul.

²⁴Am fost născută când încă nu erau adâncuri,

nici izvoare încărcate cu ape;

²⁵am fost născută înainte

înainte de a fi dealurile,

²⁶când nu erau încă nici pământul, nici câmpiile,

nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.

²⁷Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă;

când a tras o zare pe faţa adâncului,

²⁸când a pironit norii sus

și când au ţâșnit cu putere izvoarele adâncului,

²⁹când

ca apele să nu treacă peste porunca Lui,

când a pus temeliile

³⁰eu eram

și în toate zilele eram desfătarea

jucând neîncetat înaintea Lui,

³¹jucând pe rotocolul pământului Său

și găsindu-mi plăcerea

³²Și acum, fiilor, ascultaţi-mă,

căci ferice

³³Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi,

și nu lepădaţi sfatul meu!

³⁴Ferice

care veghează zilnic la porţile mele

și păzește pragul ușii mele!

³⁵Căci cel ce mă găsește, găsește viaţa

și capătă bunăvoinţa

³⁶Dar cel ce păcătuiește împotriva mea își vatămă

toţi cei ce mă urăsc pe mine iubesc moartea.”

Strigarea prietenoasă a înţelepciunii

9¹Înţelepciunea și-a zidit

și-a tăiat cei șapte stâlpi,

²și-a înjunghiat

și-a pus masa,

³și-a trimis

de pe

⁴„Cine

Celor lipsiţi de pricepere le zice:

⁵„Veniţi

și beţi din vinul pe care l-am amestecat!

⁶Lăsaţi prostia și veţi trăi

și umblaţi pe calea priceperii!”

⁷Cel ce mustră pe un batjocoritor își trage dispreţ

și cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocara.

⁸Nu

mustră

⁹Dă înţeleptului, și se va face și mai înţelept;

învaţă pe cel neprihănit, și

¹⁰Începutul

și știinţa sfinţilor este priceperea.

¹¹Prin

și ţi se vor mări anii vieţii tale.

¹²Dacă

dacă ești batjocoritor, tu singur vei suferi.

Îndemn împotriva ademenirii nebuniei

¹³Nebunia este o femeie

proastă și care nu știe nimic.

¹⁴Ea șade totuși la ușa casei sale,

pe un scaun, pe înălţimile

¹⁵ca să strige la trecătorii

care merg pe calea cea dreaptă:

¹⁶„Cine

Iar celui fără minte îi zice:

¹⁷„Apele furate sunt dulci

și pâinea luată pe ascuns este plăcută!”

¹⁸El nu știe că acolo sunt morţii

și că oaspeţii ei sunt în văile Locuinţei morţilor.

Binecuvântarea dreptăţii, blestemul păcatului

10¹Pildele lui Solomon.

Un fiu

dar un fiu nebun este mâhnirea mamei sale.

²Comorile câștigate pe nedrept nu

dar

³Domnul

dar îndepărtează pofta celor răi.

⁴Cine lucrează cu o mână

dar mâna

⁵Cine strânge vara este un om chibzuit,

cine doarme în timpul seceratului este un om

⁶Pe capul celui neprihănit sunt binecuvântări,

dar gura

⁷Pomenirea

dar numele celor răi putrezește.

⁸Cine are o inimă înţeleaptă primește învăţăturile,

dar

⁹Cine

dar cine apucă pe căi strâmbe se dă singur de gol.

¹⁰Cine

și

¹¹Gura

dar gura

¹²Ura stârnește certuri,

dar dragostea

¹³Pe buzele omului priceput se află înţelepciunea,

dar nuiaua

¹⁴Înţelepţii păstrează știinţa,

dar gura

¹⁵Averea

dar prăpădirea celor nenorociţi este sărăcia lor.

¹⁶Cel neprihănit își întrebuinţează câștigul pentru viaţă,

iar cel rău își întrebuinţează venitul pentru păcat.

¹⁷Cine își aduce aminte de certare apucă pe calea vieţii,

dar cel ce uită mustrarea apucă pe căi greșite.

¹⁸Cine ascunde ura are buze mincinoase,

și cine

¹⁹Cine vorbește

dar cel

²⁰Limba celui neprihănit este argint ales;

inima celor răi este puţin lucru.

²¹Buzele celui neprihănit înviorează pe mulţi oameni,

dar nebunii mor fiindcă n-au judecată.

²²Binecuvântarea

și El nu lasă să fie urmată de niciun necaz.

²³Pentru cel nebun este

dar pentru cel înţelept este o plăcere să lucreze cu pricepere.

²⁴Celui rău, de

dar celor neprihăniţi

²⁵Cum trece vârtejul, așa

dar cel

²⁶Cum este oţetul pentru dinţi și fumul pentru ochi,

așa este leneșul pentru cel ce-l trimite.

²⁷Frica

dar anii

²⁸Așteptarea

dar

²⁹Calea Domnului este un zid de apărare pentru cel nevinovat,

dar este o topenie pentru cei ce fac răul.

³⁰Cel neprihănit

dar cei răi nu vor locui în ţară.

³¹Gura

dar limba stricată va fi nimicită.

³²Buzele celui neprihănit știu să vorbească lucruri plăcute,

dar gura celor răi spune răutăţi.