PSALMUL 102
O rugăciune a unui nenorocit,
când este doborât de întristare
și își varsă plângerea înaintea Domnului
1021Doamne, ascultă-mi rugăciunea
și s-ajungă
strigătul meu până la Tine!
2Nu-mi
69:17
ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu!
Pleacă-Ţi
88:2
urechea spre mine când strig!
Ascultă-mă degrabă!
3Căci
zilele mele pier ca fumul
și oasele
îmi ard ca un tăciune.
4Inima îmi este lovită și mi se usucă
întocmai ca iarba;
până și pâinea uit să mi-o mănânc.
5Așa de mari îmi sunt gemetele,
că mi se lipesc oasele
de carne.
6Semăn
cu pelicanul
din pustie,
sunt ca o cucuvea din dărâmături;
7nu mai pot dormi
și sunt
ca pasărea singuratică
pe un acoperiș.
8În fiecare zi mă batjocoresc vrăjmașii mei
și potrivnicii mei jură
pe
mine în mânia lor.
9Mănânc ţărână în loc de pâine
și îmi amestec lacrimile cu băutura
80:5
10din pricina mâniei și urgiei Tale,
căci Tu m-ai
ridicat și m-ai aruncat departe.
11Zilele mele sunt ca
144:4Ecl. 6:12
o umbră gata să treacă
și mă usuc ca iarba.
12Dar
Tu, Doamne, Tu împărăţești pe vecie
și pomenirea
Ta ţine din neam în neam.
13Tu Te vei scula și vei avea milă
de Sion;
căci este vremea
să te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el.
14Căci robii Tăi iubesc pietrele
Sionului
și le e milă de ţărâna lui.
15Atunci se vor teme
neamurile de Numele Domnului
și toţi împăraţii pământului de slava Ta.
16Da, Domnul va zidi iarăși Sionul
și Se va arăta în
slava Sa.
17El ia aminte la
2:8
rugăciunea nevoiașului
și nu-i nesocotește rugăciunea.
18Să se scrie
lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni,
și poporul
care se va naște să laude pe Domnul!
19Căci El privește
33:13,14
din înălţimea sfinţeniei Lui;
Domnul privește din ceruri pe pământ,
20ca
să audă gemetele prinșilor de război
și să izbăvească pe cei ce sunt pe moarte;
21pentru ca ei să vestească
în Sion Numele Domnului
și laudele lui în Ierusalim,
22când se vor strânge toate popoarele
și toate împărăţiile ca să slujească Domnului.
23El mi-a frânt puterea în drum
și mi-a scurtat
zilele.
24Eu zic
: „Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele,
Tu, ai cărui ani
ţin veșnic!”
25Tu ai întemeiat în
2:1Evr. 1:10
vechime pământul
și cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
26Ele
51:6
65:17
66:22Rom. 8:202 Pet. 3:7,10-12
vor pieri, dar Tu
vei rămâne;
toate se vor învechi ca o haină;
le vei schimba ca pe un veșmânt și se vor schimba.
27Dar Tu
rămâi Același
și anii Tăi nu se vor sfârși.
28Fiii
robilor Tăi își vor locui ţara
și sămânţa lor va rămâne înaintea Ta.