PSALMUL 102
O rugăciune a unui nenorocit,
când este doborât de întristare
și își varsă plângerea înaintea Domnului
1021Doamne, ascultă-mi rugăciunea
și s-ajungă
strigătul meu până la Tine!
2Nu-mi
69:17
ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu!
Pleacă-Ţi
88:2
urechea spre mine când strig!
Ascultă-mă degrabă!
3Căci
zilele mele pier ca fumul
și oasele
îmi ard ca un tăciune.
4Inima îmi este lovită și mi se usucă
întocmai ca iarba;
până și pâinea uit să mi-o mănânc.
5Așa de mari îmi sunt gemetele,
că mi se lipesc oasele
de carne.
6Semăn
cu pelicanul
din pustie,
sunt ca o cucuvea din dărâmături;
7nu mai pot dormi
și sunt
ca pasărea singuratică
pe un acoperiș.
8În fiecare zi mă batjocoresc vrăjmașii mei
și potrivnicii mei jură
pe
mine în mânia lor.
9Mănânc ţărână în loc de pâine
și îmi amestec lacrimile cu băutura
80:5
10din pricina mâniei și urgiei Tale,
căci Tu m-ai
ridicat și m-ai aruncat departe.
11Zilele mele sunt ca
144:4Ecl. 6:12
o umbră gata să treacă
și mă usuc ca iarba.
12Dar
Tu, Doamne, Tu împărăţești pe vecie
și pomenirea
Ta ţine din neam în neam.
13Tu Te vei scula și vei avea milă
de Sion;
căci este vremea
să te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el.
14Căci robii Tăi iubesc pietrele
Sionului
și le e milă de ţărâna lui.
15Atunci se vor teme
neamurile de Numele Domnului
și toţi împăraţii pământului de slava Ta.
16Da, Domnul va zidi iarăși Sionul
și Se va arăta în
slava Sa.
17El ia aminte la
2:8
rugăciunea nevoiașului
și nu-i nesocotește rugăciunea.
18Să se scrie
lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni,
și poporul
care se va naște să laude pe Domnul!
19Căci El privește
33:13,14
din înălţimea sfinţeniei Lui;
Domnul privește din ceruri pe pământ,
20ca
să audă gemetele prinșilor de război
și să izbăvească pe cei ce sunt pe moarte;
21pentru ca ei să vestească
în Sion Numele Domnului
și laudele lui în Ierusalim,
22când se vor strânge toate popoarele
și toate împărăţiile ca să slujească Domnului.
23El mi-a frânt puterea în drum
și mi-a scurtat
zilele.
24Eu zic
: „Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele,
Tu, ai cărui ani
ţin veșnic!”
25Tu ai întemeiat în
2:1Evr. 1:10
vechime pământul
și cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
26Ele
51:6
65:17
66:22Rom. 8:202 Pet. 3:7,10-12
vor pieri, dar Tu
vei rămâne;
toate se vor învechi ca o haină;
le vei schimba ca pe un veșmânt și se vor schimba.
27Dar Tu
rămâi Același
și anii Tăi nu se vor sfârși.
28Fiii
robilor Tăi își vor locui ţara
și sămânţa lor va rămâne înaintea Ta.
PSALMUL 103
Un psalm al lui David
1031Binecuvântează, suflete, pe
Domnul
și tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!
2Binecuvântează, suflete, pe Domnul
și nu uita niciuna din binefacerile Lui!
3El
îţi iartă toate fărădelegile tale,
El îţi vindecă
toate bolile tale,
4El îţi izbăvește
56:13
viaţa din groapă,
El te încununează
cu bunătate și îndurare;
5El îţi satură de bunătăţi bătrâneţea
și te face să
întinerești iarăși ca vulturul.
6Domnul face dreptate
și judecată tuturor celor asupriţi.
7El Și-a arătat
căile Sale lui Moise
și lucrările Sale copiilor lui Israel.
8Domnul este îndurător
și milostiv,
îndelung răbdător și bogat în bunătate.
9El nu
Se ceartă fără încetare
și nu ţine mânia pe vecie.
10Nu ne face după
păcatele noastre,
nu ne pedepsește după fărădelegile noastre,
11ci
, cât sunt de sus cerurile faţă de pământ,
atât este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El;
12cât de departe este răsăritul de apus,
atât de mult depărtează
El fărădelegile noastre de la noi.
13Cum
se îndură un tată de copiii lui,
așa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El.
14Căci El știe din ce suntem făcuţi;
Își aduce
aminte că suntem ţărână
.
15Omul – zilele
lui sunt ca iarba,
și înflorește ca
floarea de pe câmp!
16Când trece un vânt peste ea, nu mai este
și locul
20:9
pe care-l cuprindea n-o mai cunoaște.
17Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El
și îndurarea Lui, pentru
copiii copiilor lor,
18pentru
cei ce păzesc legământul Lui
și își aduc aminte de poruncile Lui ca să le împlinească.
19Domnul Și-a așezat scaunul de domnie
în ceruri
și domnia
Lui stăpânește peste tot.
20Binecuvântaţi
pe Domnul, îngerii Lui,
care sunteţi tari în putere, care împliniţi
poruncile Lui
și care ascultaţi de glasul cuvântului Lui!
21Binecuvântaţi
pe Domnul, toate oștirile Lui,
robii
Lui, care faceţi voia Lui!
22Binecuvântaţi
pe Domnul, toate lucrările Lui,
în toate locurile stăpânirii Lui!
Binecuvântează
, suflete, pe Domnul!
PSALMUL 104
1041Binecuvântează, suflete, pe
Domnul!
Doamne Dumnezeule, Tu ești nemărginit de mare!
Tu
ești îmbrăcat cu strălucire și măreţie!
2Te
învelești cu lumina ca și cu o manta; întinzi
45:12
cerurile ca un cort.
3Cu
apele Îţi întocmești vârful locuinţei Tale;
din
nori Îţi faci carul
și
umbli pe aripile vântului.
4Din vânturi Îţi faci
soli
și din flăcări
6:17
de foc, slujitori.
5Tu ai așezat
38:4,6Ps. 24:2
136:6Ecl. 1:4
pământul pe temeliile lui
și niciodată nu se va clătina.
6Tu îl acoperiseși cu
adâncul cum l-ai acoperi cu o haină;
apele stăteau pe munţi,
7dar, la ameninţarea Ta, au fugit
,
la glasul tunetului Tău, au luat-o la fugă,
8suindu-se pe munţi
și coborându-se în văi,
până la locul
pe care li-l hotărâseși Tu.
9Le-ai pus o margine
pe care nu trebuie s-o treacă,
pentru ca să
nu se mai întoarcă să acopere pământul.
10Tu faci să ţâșnească izvoarele în văi
și ele curg printre munţi.
11Tu adăpi la ele toate fiarele câmpului;
în ele își potolesc setea măgarii sălbatici.
12Păsările cerului locuiesc pe marginile lor
și fac să le răsune glasul printre ramuri.
13Din locașul Tău cel înalt Tu
uzi munţii
și se satură
pământul de rodul
14:22
lucrărilor Tale.
14Tu
3:18
9:3Ps. 147:8
faci să crească iarba pentru vite
și verdeţuri pentru nevoile omului,
ca pământul să dea hrană
147:9
:
15vin
, care înveselește inima omului,
untdelemn, care-i înfrumuseţează faţa,
și pâine, care-i întărește inima.
16Se udă copacii Domnului,
cedrii din Liban, pe care
i-a sădit El.
17În ei își fac păsările cuiburi,
iar cocostârcul își are locuinţa în chiparoși;
18munţii cei înalţi sunt pentru ţapii sălbatici,
iar stâncile sunt adăpost pentru iepuri
.
19El a făcut
luna ca să arate vremurile;
soarele știe
când trebuie să apună.
20Tu aduci
întunericul și se face noapte:
atunci toate fiarele pădurilor se pun în mișcare,
21puii
de lei mugesc după pradă
și își cer hrana de la Dumnezeu.
22Când răsare soarele, ele fug înapoi
și se culcă în vizuinile lor.
23Dar omul iese la lucrul
său
și la munca lui până seara.
24Cât
de multe sunt lucrările Tale, Doamne!
Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune
și pământul este plin de făpturile Tale.
25Iată marea cea întinsă și mare:
în ea se mișcă nenumărate vieţuitoare
mici și mari.
26Acolo, pe ea, umblă corăbiile
și în ea este leviatanul
acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.
27Toate
145:15
147:9
aceste vieţuitoare Te așteaptă,
ca să le dai hrana la vreme.
28Le-o dai Tu, ele o primesc;
Îţi deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătăţile Tale.
29Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură;
le iei
Tu suflarea, ele mor
și se întorc în ţărâna lor.
30Îţi trimiţi
Tu suflarea: ele sunt zidite
și înnoiești astfel faţa pământului.
31În veci să ţină slava Domnului!
Să Se
bucure Domnul de lucrările Lui!
32El privește pământul, și pământul se
cutremură;
atinge
munţii, și ei fumegă.
33Voi
146:2
cânta Domnului cât voi trăi,
voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi.
34Fie plăcute Lui cuvintele mele!
Mă bucur de Domnul.
35Să piară
păcătoșii de pe pământ
și cei răi să nu mai fie!
Binecuvântează
, suflete, pe Domnul!
Lăudaţi pe Domnul!
