PSALMUL 104
1041Binecuvântează, suflete, pe
Domnul!
Doamne Dumnezeule, Tu ești nemărginit de mare!
Tu
ești îmbrăcat cu strălucire și măreţie!
2Te
învelești cu lumina ca și cu o manta; întinzi
45:12
cerurile ca un cort.
3Cu
apele Îţi întocmești vârful locuinţei Tale;
din
nori Îţi faci carul
și
umbli pe aripile vântului.
4Din vânturi Îţi faci
soli
și din flăcări
6:17
de foc, slujitori.
5Tu ai așezat
38:4,6Ps. 24:2
136:6Ecl. 1:4
pământul pe temeliile lui
și niciodată nu se va clătina.
6Tu îl acoperiseși cu
adâncul cum l-ai acoperi cu o haină;
apele stăteau pe munţi,
7dar, la ameninţarea Ta, au fugit
,
la glasul tunetului Tău, au luat-o la fugă,
8suindu-se pe munţi
și coborându-se în văi,
până la locul
pe care li-l hotărâseși Tu.
9Le-ai pus o margine
pe care nu trebuie s-o treacă,
pentru ca să
nu se mai întoarcă să acopere pământul.
10Tu faci să ţâșnească izvoarele în văi
și ele curg printre munţi.
11Tu adăpi la ele toate fiarele câmpului;
în ele își potolesc setea măgarii sălbatici.
12Păsările cerului locuiesc pe marginile lor
și fac să le răsune glasul printre ramuri.
13Din locașul Tău cel înalt Tu
uzi munţii
și se satură
pământul de rodul
14:22
lucrărilor Tale.
14Tu
3:18
9:3Ps. 147:8
faci să crească iarba pentru vite
și verdeţuri pentru nevoile omului,
ca pământul să dea hrană
147:9
:
15vin
, care înveselește inima omului,
untdelemn, care-i înfrumuseţează faţa,
și pâine, care-i întărește inima.
16Se udă copacii Domnului,
cedrii din Liban, pe care
i-a sădit El.
17În ei își fac păsările cuiburi,
iar cocostârcul își are locuinţa în chiparoși;
18munţii cei înalţi sunt pentru ţapii sălbatici,
iar stâncile sunt adăpost pentru iepuri
.
19El a făcut
luna ca să arate vremurile;
soarele știe
când trebuie să apună.
20Tu aduci
întunericul și se face noapte:
atunci toate fiarele pădurilor se pun în mișcare,
21puii
de lei mugesc după pradă
și își cer hrana de la Dumnezeu.
22Când răsare soarele, ele fug înapoi
și se culcă în vizuinile lor.
23Dar omul iese la lucrul
său
și la munca lui până seara.
24Cât
de multe sunt lucrările Tale, Doamne!
Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune
și pământul este plin de făpturile Tale.
25Iată marea cea întinsă și mare:
în ea se mișcă nenumărate vieţuitoare
mici și mari.
26Acolo, pe ea, umblă corăbiile
și în ea este leviatanul
acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.
27Toate
145:15
147:9
aceste vieţuitoare Te așteaptă,
ca să le dai hrana la vreme.
28Le-o dai Tu, ele o primesc;
Îţi deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătăţile Tale.
29Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură;
le iei
Tu suflarea, ele mor
și se întorc în ţărâna lor.
30Îţi trimiţi
Tu suflarea: ele sunt zidite
și înnoiești astfel faţa pământului.
31În veci să ţină slava Domnului!
Să Se
bucure Domnul de lucrările Lui!
32El privește pământul, și pământul se
cutremură;
atinge
munţii, și ei fumegă.
33Voi
146:2
cânta Domnului cât voi trăi,
voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi.
34Fie plăcute Lui cuvintele mele!
Mă bucur de Domnul.
35Să piară
păcătoșii de pe pământ
și cei răi să nu mai fie!
Binecuvântează
, suflete, pe Domnul!
Lăudaţi pe Domnul!