CARTEA A CINCEA
PSALMUL 107
1071„Lăudaţi
118:1
136:1
pe Domnul, căci este bun
,
căci în veac ţine îndurarea Lui!”
2Așa să zică cei răscumpăraţi de Domnul,
pe
care i-a izbăvit El din
31:8,10Ezec. 39:27,28
mâna vrăjmașului
3și pe care i-a strâns din toate ţările:
de la răsărit și de la apus,
de la miazănoapte și de la mare.
4Ei pribegeau prin pustie
, umblau
pe căi neumblate
și nu găseau nicio cetate unde să poată locui.
5Sufereau de foame și de sete;
le tânjea sufletul în ei.
6Atunci
, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
și El i-a izbăvit din necazurile lor;
7i-a călăuzit pe drumul
cel drept,
ca să ajungă într-o cetate de locuit.
8O, de ar lăuda
oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui
și pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
9Căci El a potolit
setea sufletului însetat
și a umplut de bunătăţi sufletul flămând.
10Cei ce ședeau
în întuneric și în umbra morţii
trăiau legaţi
în ticăloșie și în fiare,
11pentru că se
răzvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu,
pentru că nesocotiseră sfatul
119:24Luca 7:30Fapte 20:27
Celui Preaînalt.
12El le-a smerit inima prin suferinţă:
au căzut, și nimeni nu i-a
ajutat.
13Atunci
, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
și El i-a izbăvit din necazurile lor.
14I-a scos
146:7Fapte 12:7
din întuneric și din umbra morţii
și le-a rupt legăturile.
15O, de ar lăuda
oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui
și pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
16Căci El a sfărâmat
porţi de aramă
și a rupt zăvoare de fier.
17Nebunii, prin
purtarea lor vinovată
și prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociţi.
18Sufletul
lor se dezgustase de orice hrană
și erau lângă
88:3
porţile morţii.
19Atunci
, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
și El i-a izbăvit din necazurile lor;
20a trimis
Cuvântul Său și i-a tămăduit
103:3
,
și i-a
49:15
56:13
103:4
scăpat de groapă.
21O, de ar lăuda
oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui
și pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
22Să-I
116:17Evr. 13:15
aducă jertfe de mulţumire
și să
73:28
118:17
vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie.
23Cei ce se coborâseră pe mare în corăbii
și făceau negoţ pe apele cele mari,
24aceia au văzut lucrările Domnului
și minunile Lui în mijlocul adâncului.
25El a zis și
a pus să sufle furtuna,
care a ridicat valurile mării.
26Se suiau spre ceruri, se coborau în adânc;
sufletul
119:28Naum 2:10
le era pierdut în faţa primejdiei.
27Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat
și zadarnică le era toată iscusinţa.
28Atunci
, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
și El i-a izbăvit din necazurile lor.
29A oprit
furtuna, a adus liniștea
și valurile s-au potolit.
30Ei s-au bucurat că valurile s-au liniștit
și Domnul i-a dus în limanul dorit.
31O, de ar lăuda
oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui
și pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
32Să-L înalţe în
111:1
adunarea poporului
și să-L laude în adunarea bătrânilor!
33El preface
râurile în pustiu
și izvoarele de apă, în pământ uscat,
34ţara
14:3
19:25
roditoare, în ţară sărată,
din pricina răutăţii locuitorilor ei.
35Tot El preface
pustiul în iaz
și pământul uscat, în izvoare de ape.
36Așază acolo pe cei flămânzi,
și ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea;
37însămânţează ogoare, sădesc vii
și le culeg roadele.
38El
17:16,20
îi binecuvântează și se
înmulţesc nespus
și nu le împuţinează vitele.
39Dacă sunt împuţinaţi
și apăsaţi prin asuprire,
nenorocire și suferinţă,
40El
varsă dispreţul peste cei mari
și-i face să pribegească prin pustiuri fără drum,
41dar
ridică pe cel lipsit, izbăvește pe cel nevoiaș
și înmulţește
familiile ca pe niște turme.
42Oamenii
58:10
fără prihană văd lucrul acesta și se bucură,
și orice nelegiuire
își închide gura!
43Cine
este înţelept, să ia seama la aceste lucruri
și să fie cu luare aminte la bunătăţile Domnului.
PSALMUL 108
O cântare. Un psalm al lui David
1081Gata
îmi este inima să cânte, Dumnezeule!
Voi cânta, voi suna din instrumentele mele; aceasta este slava mea!
2Deșteptaţi-vă
, alăută și harpă!
Mă voi trezi în zori de zi.
3Te voi lăuda printre popoare, Doamne,
Te voi cânta printre neamuri.
4Căci mare este bunătatea Ta și se înalţă mai presus de ceruri,
iar credincioșia Ta până la nori.
5Înalţă-Te
peste ceruri, Dumnezeule,
și fie slava Ta peste tot pământul!
6Pentru ca
preaiubiţii Tăi să fie izbăviţi,
scapă-ne prin dreapta Ta și ascultă-ne!
7Dumnezeu a vorbit în sfinţenia Lui: „Voi birui,
voi împărţi Sihemul, voi măsura valea Sucot;
8al Meu este Galaadul, al Meu Manase;
Efraim este întăritura capului Meu
și Iuda
, toiagul Meu de cârmuire;
9Moab este ligheanul în care Mă spăl;
Îmi arunc încălţămintea asupra Edomului;
strig de bucurie asupra ţării filistenilor!”
10Cine
mă va duce în cetatea întărită?
Cine mă va duce la Edom?
11Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat
și care nu vrei să mai ieși, Dumnezeule, cu oștirile noastre?
12Dă-ne ajutor în necaz,
căci zadarnic este ajutorul omului.
13Cu
Dumnezeu vom face mari isprăvi;
El va zdrobi pe vrăjmașii noștri.
PSALMUL 109
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David
1091Dumnezeul laudei mele, nu
tăcea!
2Căci potrivnicii au deschis împotriva mea o gură rea și înșelătoare,
îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,
3mă înconjoară cu cuvântări pline de ură
și se războiesc cu mine fără
69:4Ioan 15:25
temei.
4Pe când eu îi iubesc, ei îmi sunt potrivnici,
dar eu alerg la rugăciune.
5Ei
38:20
îmi întorc rău pentru bine
și ură pentru dragostea mea.
6Pe vrăjmașul meu pune-l sub stăpânirea unui om rău
și un pârâș
să stea la dreapta lui!
7Când va fi judecat, să fie găsit vinovat
și rugăciunea
lui să treacă drept un păcat!
8Puţine să-i fie zilele la număr
și slujba să i-o ia altul
!
9Să-i rămână copiii orfani
și nevastă-sa văduvă!
10Copiii lui să umble fără niciun căpătâi și să cerșească,
să-și caute pâinea departe de locuinţa lor dărâmată!
11Cel ce l-a împrumutat
18:9
să-i pună mâna pe tot ce are
și străinii să-i jefuiască rodul muncii lui!
12Nimeni să nu mai ţină la el
și nimeni să n-aibă milă de orfanii lui!
13Urmașii lui să fie nimiciţi
și să li se stingă numele
în neamul următor!
14Nelegiuirea
părinţilor săi să rămână ca aducere aminte înaintea Domnului
și să nu se
șteargă păcatul mamei lui!
15Domnul să-i aibă totdeauna înaintea ochilor,
ca să le șteargă
pomenirea de pe pământ,
16pentru că nu și-a adus aminte să facă îndurare,
pentru că a prigonit pe cel nenorocit și pe cel lipsit,
până acolo încât să omoare pe omul cu inima zdrobită
!
17Îi plăcea
blestemul: să cadă asupra lui!
Nu-i plăcea binecuvântarea: să se depărteze de el!
18Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui,
îi pătrunde
ca apa înăuntrul lui,
ca untdelemnul în oase!
19De aceea, să-i slujească de veșmânt ca să se acopere,
de cingătoare cu care să fie totdeauna încins!
20Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmașilor mei
și a celor ce vorbesc cu răutate de mine!
21Iar Tu, Doamne Dumnezeule,
lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău,
căci mare este bunătatea Ta; izbăvește-mă!
22Sunt nenorocit și lipsit
și îmi e rănită inima înăuntrul meu.
23Pier ca
144:4
umbra gata să treacă,
sunt izgonit ca o lăcustă.
24Mi-au slăbit genunchii
de post
și mi s-a sleit trupul de slăbiciune.
25Am ajuns de ocara
lor;
când mă privesc ei, dau din cap.
26Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu!
Scapă-mă prin bunătatea Ta!
27Și
să știe că mâna Ta,
că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
28Măcar că ei blestemă
, Tu binecuvântează;
măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntaţi, iar robul
Tău se va bucura.
29Potrivnicii
132:18
mei să se îmbrace cu ocara,
să se acopere cu rușinea lor cum se acoperă cu o manta!
30Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul,
Îl
111:1
voi mări în mijlocul mulţimii,
31căci El
73:23
110:5
121:5
stă la dreapta săracului
ca să-l izbăvească de cei ce-l osândesc.
