PSALMUL 137
1371Pe malurile râurilor Babilonului,
ședeam jos și plângeam
când ne aduceam aminte de Sion.
2În sălciile din ţinutul acela
ne atârnaserăm harpele.
3Căci, acolo, biruitorii noștri ne cereau cântări
și asupritorii
noștri ne cereau bucurie zicând:
„Cântaţi-ne câteva din cântările Sionului!”
4Cum să cântăm noi cântările Domnului
pe un pământ străin?
5Dacă te voi uita, Ierusalime,
să-și uite dreapta mea destoinicia ei!
6Să mi se lipească limba
de cerul gurii
dacă nu-mi voi aduce aminte de tine,
dacă nu voi face din Ierusalim
culmea bucuriei mele!
7Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii
Edomului,
care, în ziua nenorocirii Ierusalimului,
ziceau: „Radeţi-l, radeţi-l
din temelii!”
8Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii
50:2
,
ferice de cine-ţi
va întoarce la fel
răul pe care ni l-ai făcut!
9Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi
și-i va zdrobi
de stâncă!