PSALMUL 137
1371Pe malurile râurilor Babilonului,
ședeam jos și plângeam
când ne aduceam aminte de Sion.
2În sălciile din ţinutul acela
ne atârnaserăm harpele.
3Căci, acolo, biruitorii noștri ne cereau cântări
și asupritorii
noștri ne cereau bucurie zicând:
„Cântaţi-ne câteva din cântările Sionului!”
4Cum să cântăm noi cântările Domnului
pe un pământ străin?
5Dacă te voi uita, Ierusalime,
să-și uite dreapta mea destoinicia ei!
6Să mi se lipească limba
de cerul gurii
dacă nu-mi voi aduce aminte de tine,
dacă nu voi face din Ierusalim
culmea bucuriei mele!
7Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii
Edomului,
care, în ziua nenorocirii Ierusalimului,
ziceau: „Radeţi-l, radeţi-l
din temelii!”
8Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii
50:2
,
ferice de cine-ţi
va întoarce la fel
răul pe care ni l-ai făcut!
9Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi
și-i va zdrobi
de stâncă!
PSALMUL 138
Un psalm al lui David
1381Te laud din toată inima,
cânt laudele Tale înaintea
dumnezeilor.
2Mă
închin în
Templul Tău cel sfânt
și laud Numele Tău pentru bunătatea și credincioșia Ta,
căci Ţi s-a mărit
faima prin împlinirea făgăduinţelor Tale.
3În ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat,
m-ai îmbărbătat și mi-ai întărit sufletul.
4Toţi
împăraţii pământului Te vor lăuda, Doamne,
când vor auzi cuvintele gurii Tale;
5ei vor lăuda căile Domnului,
căci mare este slava Domnului!
6Domnul este
înălţat, totuși vede
pe cei smeriţi
și cunoaște de departe pe cei îngâmfaţi.
7Când
umblu în mijlocul strâmtorării, Tu mă înviorezi,
Îţi întinzi mâna spre mânia vrăjmașilor mei
și dreapta Ta mă mântuiește.
8Domnul
va sfârși ce a început pentru mine.
Doamne, bunătatea Ta ţine în veci:
nu
14:15
părăsi lucrările mâinilor Tale.
PSALMUL 139
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David
1391Doamne, Tu mă cercetezi
de aproape și mă cunoști,
2știi
când stau jos și când mă scol
și de departe îmi pătrunzi
gândul.
3Știi
când umblu și când mă culc
și cunoști toate căile mele.
4Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă,
și Tu
, Doamne, îl și cunoști în totul.
5Tu mă înconjori pe dinapoi și pe dinainte
și-Ţi pui mâna peste mine.
6O știinţă
131:1
atât de minunată este mai presus de puterile mele:
este prea înaltă ca s-o pot prinde.
7Unde
mă voi duce departe de Duhul Tău
și unde voi fugi departe de Faţa Ta?
8Dacă
mă voi sui în cer, Tu ești acolo;
dacă
mă voi culca în Locuinţa morţilor, iată-Te și acolo.
9Dacă voi lua aripile zorilor
și mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
10și acolo mâna Ta mă va călăuzi
și dreapta Ta mă va apuca.
11Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi
și se va face noapte lumina dimprejurul meu”,
12iată că nici chiar întunericul
34:22Dan. 2:22Evr. 4:13
nu este întunecos pentru Tine,
ci noaptea strălucește ca ziua
și întunericul, ca lumina.
13Tu mi-ai întocmit rărunchii,
Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele:
14Te laud că sunt o făptură așa de minunată.
Minunate sunt lucrările Tale
și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
15Trupul
meu nu era ascuns de Tine
când am fost făcut într-un loc tainic,
ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.
16Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau
și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite,
mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
17Cât
de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule,
și cât de mare este numărul lor!
18Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip.
Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.
19O, Dumnezeule, de ai ucide
pe cel rău!
Depărtaţi-vă
de la mine, oameni setoși de sânge!
20Ei vorbesc
despre Tine în chip nelegiuit,
Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmașii Tăi!
21Să
nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc
și să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
22Da, îi urăsc cu o ură desăvârșită;
îi privesc ca pe vrăjmași ai mei.
23Cercetează-mă
, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima!
Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile!
24Vezi dacă sunt pe o cale rea
și du-mă
143:10
pe calea veșniciei!
