PSALMUL 139
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David
1391Doamne, Tu mă cercetezi
de aproape și mă cunoști,
2știi
când stau jos și când mă scol
și de departe îmi pătrunzi
gândul.
3Știi
când umblu și când mă culc
și cunoști toate căile mele.
4Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă,
și Tu
, Doamne, îl și cunoști în totul.
5Tu mă înconjori pe dinapoi și pe dinainte
și-Ţi pui mâna peste mine.
6O știinţă
131:1
atât de minunată este mai presus de puterile mele:
este prea înaltă ca s-o pot prinde.
7Unde
mă voi duce departe de Duhul Tău
și unde voi fugi departe de Faţa Ta?
8Dacă
mă voi sui în cer, Tu ești acolo;
dacă
mă voi culca în Locuinţa morţilor, iată-Te și acolo.
9Dacă voi lua aripile zorilor
și mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
10și acolo mâna Ta mă va călăuzi
și dreapta Ta mă va apuca.
11Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi
și se va face noapte lumina dimprejurul meu”,
12iată că nici chiar întunericul
34:22Dan. 2:22Evr. 4:13
nu este întunecos pentru Tine,
ci noaptea strălucește ca ziua
și întunericul, ca lumina.
13Tu mi-ai întocmit rărunchii,
Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele:
14Te laud că sunt o făptură așa de minunată.
Minunate sunt lucrările Tale
și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
15Trupul
meu nu era ascuns de Tine
când am fost făcut într-un loc tainic,
ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.
16Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau
și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite,
mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
17Cât
de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule,
și cât de mare este numărul lor!
18Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip.
Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.
19O, Dumnezeule, de ai ucide
pe cel rău!
Depărtaţi-vă
de la mine, oameni setoși de sânge!
20Ei vorbesc
despre Tine în chip nelegiuit,
Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmașii Tăi!
21Să
nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc
și să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
22Da, îi urăsc cu o ură desăvârșită;
îi privesc ca pe vrăjmași ai mei.
23Cercetează-mă
, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima!
Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile!
24Vezi dacă sunt pe o cale rea
și du-mă
143:10
pe calea veșniciei!
PSALMUL 140
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David
1401Scapă-mă, Doamne, de oamenii cei răi!
Păzește-mă
de oamenii asupritori,
2care cugetă lucruri rele în inima lor
și sunt totdeauna
gata să aţâţe războiul!
3Ei își ascut limba ca un șarpe,
au pe buze o otravă de năpârcă
. (Oprire)
4Păzește-mă
, Doamne, de mâinile celui rău!
Ferește-mă
de oamenii asupritori,
care se gândesc să mă doboare!
5Niște
57:6
119:110
141:9Ier. 18:22
îngâmfaţi îmi întind curse și laţuri,
pun reţele de-a lungul drumului
și îmi întind capcane. (Oprire)
6Eu zic Domnului: „Tu ești Dumnezeul meu!
Ia aminte, Doamne, la glasul rugăciunilor mele!
7Doamne Dumnezeule, tăria mântuirii mele,
Tu-mi acoperi capul în ziua luptei.”
8Nu împlini, Doamne, dorinţele celui rău,
nu lăsa să-i izbutească planurile, ca
să nu se fălească! (Oprire)
9Asupra capului celor ce mă înconjoară
să cadă
94:23Prov. 12:13
18:7
nelegiuirea buzelor lor!
10Cărbuni
aprinși să cadă peste ei!
În foc să fie aruncaţi
în adâncuri, de unde să nu se mai scoale!
11Omul cu limba mincinoasă nu se întărește pe pământ
și pe omul asupritor nenorocirea îl paște și-l duce la pierzanie.
12Știu că Domnul face
dreptate celui obijduit,
dreptate celor lipsiţi.
13Da, cei neprihăniţi vor lăuda Numele Tău,
oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta.
PSALMUL 141
Un psalm al lui David
1411Doamne, eu Te chem; vino degrabă
la mine!
Ia aminte la glasul meu când Te chem!
2Ca
tămâia să fie rugăciunea
8:3,4
mea înaintea Ta
și ca
jertfa de seară să fie ridicarea
mâinilor mele!
3Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele
și păzește ușa buzelor mele!
4Nu-mi abate inima la lucruri rele,
la fapte vinovate împreună cu oamenii care fac răul,
și
să nu mănânc din ospeţele lor!
5Lovească-mă cel
19:25
25:12Gal. 6:1
neprihănit, căci lovirea lui îmi este bine-venită;
pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu!
Să nu-mi întorc capul de la ea:
dar rugăciunea mea se va înălţa întruna împotriva răutăţii lor.
6Când li se vor prăvăli judecătorii de-a lungul stâncilor,
atunci vor asculta cuvintele mele și vor vedea că sunt plăcute.
7Cum se brăzdează și se spintecă pământul,
așa ni se risipesc oasele la
gura mormântului.
8De aceea, către Tine, Doamne Dumnezeule, îmi îndrept
123:1,2
ochii,
la Tine caut adăpost; nu-mi părăsi sufletul!
9Păzește-mă de
140:5
142:3
cursa pe care mi-o întind ei
și de piedicile celor ce fac răul!
10Să cadă
cei răi în laţurile lor,
în timp ce eu să scap!
