PSALMUL 140

Către mai-marele cântăreţilor.

Un psalm al lui David

140¹Scapă-mă, Doamne, de oamenii cei răi!

Păzește-mă

²care cugetă lucruri rele în inima lor

și sunt totdeauna

³Ei își ascut limba ca un șarpe,

au pe buze o otravă de năpârcă

⁴Păzește-mă

Ferește-mă

care se gândesc să mă doboare!

⁵Niște

pun reţele de-a lungul drumului

și îmi întind capcane. (Oprire)

⁶Eu zic Domnului: „Tu ești Dumnezeul meu!

Ia aminte, Doamne, la glasul rugăciunilor mele!

⁷Doamne Dumnezeule, tăria mântuirii mele,

Tu-mi acoperi capul în ziua luptei.”

⁸Nu împlini, Doamne, dorinţele celui rău,

nu lăsa să-i izbutească planurile, ca

⁹Asupra capului celor ce mă înconjoară

să cadă

¹⁰Cărbuni

În foc să fie aruncaţi

în adâncuri, de unde să nu se mai scoale!

¹¹Omul cu limba mincinoasă nu se întărește pe pământ

și pe omul asupritor nenorocirea îl paște și-l duce la pierzanie.

¹²Știu că Domnul face

dreptate celor lipsiţi.

¹³Da, cei neprihăniţi vor lăuda Numele Tău,

oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta.