PSALMUL 142
O cântare a lui David.
O rugăciune făcută când era în peșteră
1421Cu glasul meu strig către Domnul,
cu glasul meu mă rog către Domnul.
2Îmi vărs
necazul înaintea Lui
și-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui.
3Când
îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoști cărarea.
Pe
drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.
4Aruncă-Ţi
ochii la dreapta și privește! Nimeni
88:8,18
nu mă mai cunoaște,
orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu.
5Doamne, către Tine strig și zic: „Tu
91:2
ești scăparea mea,
partea
73:26
119:57Plâng. 3:24
mea de moștenire pe
pământul celor vii.”
6Ia aminte la strigătele mele, căci sunt nenorocit
de tot!
Izbăvește-mă de cei ce mă prigonesc, căci sunt mai tari decât mine!
7Scoate-mi sufletul din temniţă, ca să laud Numele Tău!
Cei neprihăniţi vor veni să mă înconjoare
când
119:17
îmi vei face bine.
PSALMUL 143
Un psalm al lui David
1431Doamne, ascultă-mi rugăciunea, pleacă-Ţi urechea la cererile mele!
Ascultă-mă în
credincioșia și dreptatea Ta!
2Nu
intra la judecată cu robul Tău!
Căci niciun om viu nu este fără prihană înaintea
9:2
15:14
25:4Ps. 130:3Ecl. 7:20Rom. 3:20Gal. 2:16
Ta.
3Vrăjmașul îmi urmărește sufletul,
îmi calcă viaţa în picioare la pământ:
mă face să locuiesc în întuneric, ca cei ce au murit de multă vreme.
4Îmi
142:3
este mâhnit duhul în mine,
îmi este tulburată inima înăuntrul meu.
5Mi-aduc
aminte de zilele de odinioară,
mă gândesc la toate lucrările Tale,
cuget la lucrarea mâinilor Tale.
6Îmi întind
mâinile spre Tine;
îmi suspină sufletul
după Tine ca un pământ uscat. (Oprire)
7Grăbește de m-ascultă, Doamne!
Mi se topește duhul:
nu-mi ascunde Faţa Ta!
Căci
aș ajunge atunci ca cei ce se coboară în groapă.
8Fă-mă să aud dis-de-dimineaţă
bunătatea Ta,
căci mă încred în Tine.
Arată-mi
calea pe care trebuie să umblu,
căci la Tine îmi înalţ
sufletul.
9Scapă-mă de vrăjmașii mei, Doamne,
căci la Tine caut adăpost!
10Învaţă-mă
139:24
să fac voia Ta, căci Tu ești Dumnezeul meu!
Duhul
Tău cel bun să mă călăuzească pe calea
cea dreaptă!
11Pentru Numele Tău, Doamne, înviorează-mă
;
în dreptatea Ta, scoate-mi sufletul din necaz!
12În bunătatea Ta, nimicește
pe vrăjmașii mei
și pierde pe toţi potrivnicii sufletului meu,
căci eu
sunt robul Tău.
PSALMUL 144
Un psalm al lui David
1441Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea,
care-mi deprinde
mâinile la luptă,
degetele la bătălie,
2Binefăcătorul
meu și Cetăţuia mea,
Turnul meu de scăpare și Izbăvitorul meu,
Scutul meu de adăpost,
care-mi supune pe poporul meu!
3Doamne
, ce este omul ca să iei cunoștinţă de el,
fiul omului, ca să iei seama la el?
4Omul
14:2Ps. 39:5
62:9
este ca o suflare,
zilele
lui sunt ca umbra care trece.
5Pleacă
cerurile, Doamne, și coboară-Te!
Atinge
munţii, ca să fumege!
6Fulgeră
și risipește pe vrăjmașii mei!
Aruncă-Ţi săgeţile și pune-i pe fugă!
7Întinde-Ţi
mâinile de sus,
izbăvește-mă
și scapă-mă din apele cele mari,
din mâna fiilor
celui străin,
8a căror gură spune neadevăruri
și a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!
9Dumnezeule, Îţi voi cânta o cântare
40:3
nouă,
Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde.
10Tu, care
dai împăraţilor biruinţa,
care ai scăpat de sabie ucigașă pe robul Tău David,
11izbăvește-mă
și scapă-mă din mâna fiilor celui străin,
a căror gură spune neadevăruri
și a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!…
12Fiii noștri sunt ca
niște odrasle, care cresc în tinereţea lor;
fetele noastre, ca niște stâlpi săpaţi frumos, care fac podoaba caselor împărătești.
13Grânarele noastre sunt pline și gem de tot felul de merinde;
turmele ni se înmulţesc cu miile, cu zecile de mii, în câmpiile noastre:
14viţelele noastre sunt prăsitoare;
nu-i nicio pagubă, nicio robie,
niciun ţipăt în uliţele noastre!
15Ferice
65:4
146:5
de poporul care stă astfel!
Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!
