PSALMUL 17
O rugăciune a lui David
171Doamne, ascultă-mi pricina nevinovată, ia aminte la strigătele mele,
pleacă urechea la rugăciunea mea, făcută cu buze neprefăcute!
2Să se arate dreptatea mea înaintea Ta
și să privească ochii Tăi neprihănirea mea!
3Dacă îmi vei încerca inima, dacă o vei cerceta
noaptea,
dacă mă vei încerca
66:10
139:2Zah. 13:9Mal. 3:2,31 Pet. 1:7
, nu vei găsi nimic,
căci ce-mi iese din gură, aceea și gândesc.
4Cât privește legăturile cu oamenii, eu, după cuvântul buzelor Tale,
mă feresc de calea celor asupritori;
5pașii mei stau neclintiţi
pe cărările Tale
și nu mi se clatină picioarele.
6Strig
către Tine, căci m-asculţi, Dumnezeule!
Pleacă-Ţi urechea spre mine, ascultă cuvântul meu!
7Arată-Ţi bunătatea Ta cea minunată
, Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost
și-i izbăvești de potrivnicii lor prin dreapta Ta!
8Păzește-mă
ca lumina ochiului,
ocrotește-mă, la umbra
57:1
61:4
63:7
91:1,4Mat. 23:37
aripilor Tale,
9de cei răi care mă prigonesc,
de vrăjmașii mei de moarte care mă împresoară!
10Ei își închid
119:70
inima,
au cuvinte semeţe
în gură.
11Se ţin de pașii mei, mă înconjoară
chiar,
mă pândesc ca
să mă trântească la pământ.
12Parcă ar fi un leu lacom după pradă,
un pui de leu care stă la pândă în culcușul lui.
13Scoală-te, Doamne, ieși înaintea vrăjmașului, doboară-l!
Izbăvește-mă de cel rău cu sabia
Ta!
14Scapă-mă de oameni, cu mâna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia,
care își au partea lor în viaţa aceasta
și cărora le umpli pântecele cu bunătăţile Tale.
Copiii lor sunt sătui
și prisosul lor îl lasă pruncilor lor.
15Dar eu, în nevinovăţia
mea, voi vedea Faţa Ta:
cum mă voi trezi, mă voi sătura
16:11
65:4
de chipul Tău.