PSALMUL 16
O cântare a lui David
161Păzește-mă, Dumnezeule, căci
în Tine mă încred!
2Eu zic Domnului: „Tu ești Domnul meu,
Tu ești singura
35:7,8Ps. 50:9Rom. 11:35
mea fericire!”
3Sfinţii care sunt în ţară,
oamenii evlavioși, sunt toată plăcerea mea.
4Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini,
dar eu n-aduc jertfele lor de sânge
și nu pun numele
lor pe buzele mele.
5Domnul
119:57
142:5Ier. 10:16Plâng. 3:24
este partea mea de moștenire și paharul
meu,
Tu îmi îndrepţi sorţul meu.
6O moștenire plăcută mi-a căzut la sorţi,
o frumoasă moșie mi-a fost dată.
7Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuiește,
căci până și noaptea îmi dă îndemnuri inima
.
8Am necurmat pe Domnul înaintea
ochilor mei.
Când este El la dreapta mea
110:5
121:5
, nu mă clatin
.
9De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veselește
57:8
și trupul mi se odihnește în liniște.
10Căci
13:35
nu vei lăsa sufletul
meu în Locuinţa morţilor,
nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.
11Îmi vei arăta cărarea vieţii
;
înaintea
21:6Mat. 5:81 Cor. 13:121 Ioan 3:2
Feţei Tale sunt bucurii nespuse
și desfătări veșnice, în dreapta
Ta.
PSALMUL 17
O rugăciune a lui David
171Doamne, ascultă-mi pricina nevinovată, ia aminte la strigătele mele,
pleacă urechea la rugăciunea mea, făcută cu buze neprefăcute!
2Să se arate dreptatea mea înaintea Ta
și să privească ochii Tăi neprihănirea mea!
3Dacă îmi vei încerca inima, dacă o vei cerceta
noaptea,
dacă mă vei încerca
66:10
139:2Zah. 13:9Mal. 3:2,31 Pet. 1:7
, nu vei găsi nimic,
căci ce-mi iese din gură, aceea și gândesc.
4Cât privește legăturile cu oamenii, eu, după cuvântul buzelor Tale,
mă feresc de calea celor asupritori;
5pașii mei stau neclintiţi
pe cărările Tale
și nu mi se clatină picioarele.
6Strig
către Tine, căci m-asculţi, Dumnezeule!
Pleacă-Ţi urechea spre mine, ascultă cuvântul meu!
7Arată-Ţi bunătatea Ta cea minunată
, Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost
și-i izbăvești de potrivnicii lor prin dreapta Ta!
8Păzește-mă
ca lumina ochiului,
ocrotește-mă, la umbra
57:1
61:4
63:7
91:1,4Mat. 23:37
aripilor Tale,
9de cei răi care mă prigonesc,
de vrăjmașii mei de moarte care mă împresoară!
10Ei își închid
119:70
inima,
au cuvinte semeţe
în gură.
11Se ţin de pașii mei, mă înconjoară
chiar,
mă pândesc ca
să mă trântească la pământ.
12Parcă ar fi un leu lacom după pradă,
un pui de leu care stă la pândă în culcușul lui.
13Scoală-te, Doamne, ieși înaintea vrăjmașului, doboară-l!
Izbăvește-mă de cel rău cu sabia
Ta!
14Scapă-mă de oameni, cu mâna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia,
care își au partea lor în viaţa aceasta
și cărora le umpli pântecele cu bunătăţile Tale.
Copiii lor sunt sătui
și prisosul lor îl lasă pruncilor lor.
15Dar eu, în nevinovăţia
mea, voi vedea Faţa Ta:
cum mă voi trezi, mă voi sătura
16:11
65:4
de chipul Tău.
PSALMUL 18
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David, robul Domnului.
El a spus Domnului cuvintele cântării acesteia când l-a scăpat Domnul din mâna tuturor vrăjmașilor săi și din mâna lui Saul. El a zis:
181Te iubesc
din inimă, Doamne, tăria mea!
2Doamne, Tu ești stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu!
Dumnezeule, Tu ești stânca mea în care mă ascund
,
scutul meu, tăria care mă scapă și întăritura mea!
3Eu strig: „Lăudat să fie Domnul
!”
și sunt izbăvit de vrăjmașii mei.
4Mă înconjuraseră legăturile morţii
și mă îngroziseră râurile pieirii;
5mă înfășuraseră legăturile mormântului
și mă prinseseră laţurile morţii.
6Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul
și am strigat către Dumnezeul meu:
din locașul Lui, El mi-a auzit glasul,
și strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.
7Atunci s-a zguduit
pământul și s-a cutremurat,
temeliile munţilor s-au mișcat
și s-au clătinat, pentru că El Se mâniase.
8Din nările Lui se ridica fum
și un foc mistuitor ieșea din gura Lui:
cărbuni aprinși ţâșneau din ea.
9A plecat
cerurile și S-a coborât:
un nor gros era sub picioarele Lui.
10Călărea
pe un heruvim și zbura,
venea plutind
pe aripile vântului.
11Întunericul Și-l făcuse învelitoare,
iar cortul Lui
, împrejurul Lui,
erau niște ape întunecoase și nori negri.
12Din strălucirea
care se răsfrângea înaintea Lui, ieșeau nori
care aruncau grindină și cărbuni de foc.
13Domnul a tunat în ceruri,
Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul
cu grindină și cărbuni de foc.
14A aruncat
săgeţi și a risipit pe vrăjmașii mei,
a înmulţit loviturile trăsnetului și i-a pus pe fugă.
15Atunci s-a văzut albia
apelor
și s-au descoperit temeliile lumii,
la mustrarea Ta, Doamne,
la vuietul suflării nărilor Tale.
16El Și-a întins mâna
de sus, m-a apucat,
m-a scos din apele cele mari;
17m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic,
de vrăjmașii mei, care erau mai tari decât mine.
18Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele;
dar Domnul a fost sprijinul meu.
19El m-a scos la loc larg
118:5
și m-a scăpat, pentru că mă iubește.
20Domnul mi-a făcut
după neprihănirea mea,
mi-a răsplătit după curăţia mâinilor mele,
21căci am păzit căile Domnului
și n-am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.
22Toate poruncile Lui au fost înaintea mea
și nu m-am depărtat de la legile Lui.
23Am fost fără vină faţă de El
și m-am păzit de fărădelegea mea.
24De aceea
, Domnul mi-a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Lui.
25Cu cel bun,
Tu Te arăţi bun,
cu omul neprihănit, Te arăţi neprihănit,
26cu cel curat, Te arăţi curat
și, cu cel stricat,
Te porţi după stricăciunea lui.
27Tu mântuiești pe poporul care se smerește
și smerești privirile
trufașe.
28Da, Tu îmi aprinzi
lumina mea.
Domnul Dumnezeul meu îmi luminează întunericul meu.
29Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate,
cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.
30Căile lui Dumnezeu sunt desăvârșite
,
Cuvântul Domnului este încercat
119:140Prov. 30:5
:
El este un scut pentru
toţi cei ce aleargă la El.
31Căci
cine este Dumnezeu afară de Domnul
și cine este o stâncă afară de Dumnezeul nostru?
32Dumnezeu mă încinge
cu putere
și mă povăţuiește pe calea cea dreaptă.
33El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor
și mă așază pe înălţimile
33:29
mele18:33 Cetăţuile de pe munţi.,
34El îmi deprinde
mâinile la luptă,
așa că braţele mele întind arcul de aramă.
35Tu îmi dai scutul mântuirii Tale,
dreapta Ta mă sprijină
și îndurarea Ta mă face mare.
36Tu lărgești drumul sub pașii mei
și nu-mi alunecă gleznele
.
37Urmăresc pe vrăjmașii mei, îi ajung
și nu mă întorc până nu-i nimicesc.
38Îi zdrobesc de nu pot să se mai ridice;
ei cad sub picioarele mele.
39Tu mă încingi cu putere pentru luptă
și răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele.
40Tu faci pe vrăjmașii mei să dea dosul înaintea mea,
și eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.
41Ei strigă, dar n-are cine să-i scape!
Strigă către Domnul
35:12Prov. 1:28Is. 1:15Ier. 11:11
14:12Ezec. 8:18Mica 3:4Zah. 7:13
, dar nu le răspunde!
42Îi pisez ca praful, pe care-l ia vântul,
îi calc în picioare ca noroiul
de pe uliţe.
43Tu mă scapi
3:1
din neînţelegerile poporului, mă pui în fruntea
neamurilor;
un popor pe care nu-l cunoșteam
55:5
îmi este supus.
44El ascultă de mine la cea dintâi poruncă,
fiii străinului
81:15
mă lingușesc
.
45Fiilor străinului li se înmoaie inima de mine
și ies tremurând din cetăţuile lor.
46Trăiască Domnul și binecuvântată să fie Stânca mea!
Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele,
47Dumnezeu, răzbunătorul meu,
care îmi supune
popoarele
48și mă izbăvește de vrăjmașii mei!
Tu mă înalţi
mai presus de potrivnicii mei,
mă scapi de omul asupritor.
49De aceea
, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri,
voi cânta spre slava Numelui Tău.
50El dă mari izbăviri
împăratului Său
și dă îndurare unsului Său,
lui David, și seminţei lui, pe vecie
.
