PSALMUL 18

Către mai-marele cântăreţilor.

Un psalm al lui David, robul Domnului.

El a spus Domnului cuvintele cântării acesteia când l-a scăpat Domnul din mâna tuturor vrăjmașilor săi și din mâna lui Saul. El a zis:

18¹Te iubesc

²Doamne, Tu ești stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu!

Dumnezeule, Tu ești stânca mea în care mă ascund

scutul meu, tăria care mă scapă și întăritura mea!

³Eu strig: „Lăudat să fie Domnul

și sunt izbăvit de vrăjmașii mei.

⁴Mă înconjuraseră legăturile morţii

și mă îngroziseră râurile pieirii;

⁵mă înfășuraseră legăturile mormântului

și mă prinseseră laţurile morţii.

⁶Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul

și am strigat către Dumnezeul meu:

din locașul Lui, El mi-a auzit glasul,

și strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.

⁷Atunci s-a zguduit

temeliile munţilor s-au mișcat

și s-au clătinat, pentru că El Se mâniase.

⁸Din nările Lui se ridica fum

și un foc mistuitor ieșea din gura Lui:

cărbuni aprinși ţâșneau din ea.

⁹A plecat

un nor gros era sub picioarele Lui.

¹⁰Călărea

venea plutind

¹¹Întunericul Și-l făcuse învelitoare,

iar cortul Lui

erau niște ape întunecoase și nori negri.

¹²Din strălucirea

care aruncau grindină și cărbuni de foc.

¹³Domnul a tunat în ceruri,

Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul

cu grindină și cărbuni de foc.

¹⁴A aruncat

a înmulţit loviturile trăsnetului și i-a pus pe fugă.

¹⁵Atunci s-a văzut albia

și s-au descoperit temeliile lumii,

la mustrarea Ta, Doamne,

la vuietul suflării nărilor Tale.

¹⁶El Și-a întins mâna

m-a scos din apele cele mari;

¹⁷m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic,

de vrăjmașii mei, care erau mai tari decât mine.

¹⁸Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele;

dar Domnul a fost sprijinul meu.

¹⁹El m-a scos la loc larg

și m-a scăpat, pentru că mă iubește.

²⁰Domnul mi-a făcut

mi-a răsplătit după curăţia mâinilor mele,

²¹căci am păzit căile Domnului

și n-am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.

²²Toate poruncile Lui au fost înaintea mea

și nu m-am depărtat de la legile Lui.

²³Am fost fără vină faţă de El

și m-am păzit de fărădelegea mea.

²⁴De aceea

²⁵Cu cel bun,

cu omul neprihănit, Te arăţi neprihănit,

²⁶cu cel curat, Te arăţi curat

și, cu cel stricat,

²⁷Tu mântuiești pe poporul care se smerește

și smerești privirile

²⁸Da, Tu îmi aprinzi

Domnul Dumnezeul meu îmi luminează întunericul meu.

²⁹Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate,

cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.

³⁰Căile lui Dumnezeu sunt desăvârșite

Cuvântul Domnului este încercat

El este un scut pentru

³¹Căci

și cine este o stâncă afară de Dumnezeul nostru?

³²Dumnezeu mă încinge

și mă povăţuiește pe calea cea dreaptă.

³³El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor

și mă așază pe înălţimile

³⁴El îmi deprinde

așa că braţele mele întind arcul de aramă.

³⁵Tu îmi dai scutul mântuirii Tale,

dreapta Ta mă sprijină

și îndurarea Ta mă face mare.

³⁶Tu lărgești drumul sub pașii mei

și nu-mi alunecă gleznele

³⁷Urmăresc pe vrăjmașii mei, îi ajung

și nu mă întorc până nu-i nimicesc.

³⁸Îi zdrobesc de nu pot să se mai ridice;

ei cad sub picioarele mele.

³⁹Tu mă încingi cu putere pentru luptă

și răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele.

⁴⁰Tu faci pe vrăjmașii mei să dea dosul înaintea mea,

și eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.

⁴¹Ei strigă, dar n-are cine să-i scape!

Strigă către Domnul

⁴²Îi pisez ca praful, pe care-l ia vântul,

îi calc în picioare ca noroiul

⁴³Tu mă scapi

un popor pe care nu-l cunoșteam

⁴⁴El ascultă de mine la cea dintâi poruncă,

fiii străinului

⁴⁵Fiilor străinului li se înmoaie inima de mine

și ies tremurând din cetăţuile lor.

⁴⁶Trăiască Domnul și binecuvântată să fie Stânca mea!

Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele,

⁴⁷Dumnezeu, răzbunătorul meu,

care îmi supune

⁴⁸și mă izbăvește de vrăjmașii mei!

Tu mă înalţi

mă scapi de omul asupritor.

⁴⁹De aceea

voi cânta spre slava Numelui Tău.

⁵⁰El dă mari izbăviri

și dă îndurare unsului Său,

lui David, și seminţei lui, pe vecie