PSALMUL 31
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David
311Doamne, în Tine
25:2
71:1Is. 49:23
mă încred: să nu fiu dat de rușine niciodată.
Izbăvește-mă, în
dreptatea Ta!
2Pleacă-Ţi
urechea spre mine, grăbește de-mi ajută!
Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare, o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea!
3Căci
Tu ești Stânca mea, Cetăţuia mea
și, pentru
25:11
Numele Tău, mă vei povăţui și mă vei călăuzi.
4Scoate-mă din laţul pe care mi l-au întins vrăjmașii,
căci Tu ești Ocrotitorul meu!
5În mâinile
Tale îmi încredinţez duhul:
Tu mă vei izbăvi, Doamne Dumnezeule adevărat!
6Eu urăsc pe cei ce
se lipesc de idoli deșerţi
și mă încred în Domnul.
7Fă-mă să mă veselesc și să mă bucur de îndurarea Ta,
căci vezi ticăloșia mea, știi
neliniștea sufletului meu
8și nu mă vei da
24:18
în mâinile vrăjmașului,
ci îmi vei pune picioarele
18:19
la loc larg!
9Ai milă de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare:
faţa, sufletul și trupul mi s-au topit
de întristare;
10mi se sfârșește viaţa în durere și anii în suspine.
Mi s-au sleit puterile din pricina fărădelegii mele și-mi putrezesc oasele
102:3
!
11Din pricina potrivnicilor mei, am ajuns
de ocară,
de mare ocară, pentru vecinii
88:8,18
mei și de groază pentru prietenii mei;
cei ce
mă văd pe uliţă fug de mine.
12Sunt uitat de
inimi ca un mort,
am ajuns ca un vas sfărâmat.
13Aud
vorbele rele ale multora,
văd spaima
20:3Plâng. 2:22
care domnește împrejur,
când se sfătuiesc
ei împreună împotriva mea
și uneltesc să-mi ia viaţa.
14Dar eu mă încred în Tine, Doamne,
și zic: „Tu ești Dumnezeul meu!”
15Soarta mea este în mâna Ta;
scapă-mă de vrăjmașii și de prigonitorii mei!
16Fă
67:1
să lumineze Faţa Ta peste robul Tău,
scapă-mă prin îndurarea Ta!
17Doamne, să nu
rămân de rușine când Te chem,
ci să rămână de rușine cei răi și ei să se coboare muţi
în Locuinţa morţilor!
18Să amuţească
buzele mincinoase,
care vorbesc
cu îndrăzneală,
cu trufie și dispreţ împotriva celui neprihănit!
19O, cât
de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine
și pe care o arăţi celor ce se încred
în Tine, în faţa fiilor oamenilor!
20Tu
32:7
îi ascunzi la adăpostul Feţei Tale de cei ce-i prigonesc,
îi
ocrotești în cortul Tău de limbile care-i clevetesc.
21Binecuvântat să fie Domnul,
căci Și-a arătat în
chip minunat îndurarea faţă de mine:
parc-aș fi fost într-o
cetate întărită!
22În
pornirea mea nechibzuită, ziceam: „Sunt izgonit
dinaintea Ta!”
Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele
când am strigat spre Tine.
23Iubiţi
dar pe Domnul, toţi cei iubiţi de El,
căci Domnul păzește pe cei credincioși
și pedepsește aspru pe cei mândri!
24Fiţi tari
și îmbărbătaţi-vă inima,
toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!