PSALMUL 30
Un psalm. O cântare pentru sfinţirea Casei Domnului, făcută de David
301Te înalţ, Doamne, căci m-ai
ridicat
și n-ai lăsat pe vrăjmașii mei să se bucure
35:19,24
de mine.
2Doamne Dumnezeule,
eu am strigat către Tine,
și Tu m-ai vindecat
103:3
.
3Doamne, Tu mi-ai ridicat
sufletul din Locuinţa morţilor,
Tu m-ai adus la viaţă din mijlocul celor ce se coboară
în groapă.
4Cântaţi
Domnului, voi, cei iubiţi de El,
măriţi prin laudele voastre Numele Lui cel sfânt!
5Căci mânia Lui ţine numai o clipă
54:7,82 Cor. 4:17
,
dar îndurarea Lui ţine toată
viaţa:
seara vine plânsul,
iar dimineaţa
, veselia.
6Când îmi mergea bine
, ziceam:
„Nu mă voi clătina niciodată!”
7Doamne, prin bunăvoinţa Ta mă așezaseși pe un munte tare,
dar Ţi-ai ascuns
Faţa și m-am tulburat.
8Doamne, eu am strigat către Tine
și m-am rugat Domnului zicând:
9„Ce vei câștiga dacă-mi verși sângele și mă cobori în groapă?
Poate să Te laude ţărâna
88:11
115:17
118:17Is. 38:18
?
Poate ea să vestească credincioșia Ta?
10Ascultă, Doamne, ai milă de mine!
Doamne, ajută-mă!”
11Și mi-ai prefăcut
tânguirile în veselie,
mi-ai dezlegat sacul de jale și m-ai încins cu bucurie,
12pentru ca inima mea să-Ţi cânte și să nu stea mută.
Doamne Dumnezeule, eu pururea Te voi lăuda!
PSALMUL 31
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David
311Doamne, în Tine
25:2
71:1Is. 49:23
mă încred: să nu fiu dat de rușine niciodată.
Izbăvește-mă, în
dreptatea Ta!
2Pleacă-Ţi
urechea spre mine, grăbește de-mi ajută!
Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare, o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea!
3Căci
Tu ești Stânca mea, Cetăţuia mea
și, pentru
25:11
Numele Tău, mă vei povăţui și mă vei călăuzi.
4Scoate-mă din laţul pe care mi l-au întins vrăjmașii,
căci Tu ești Ocrotitorul meu!
5În mâinile
Tale îmi încredinţez duhul:
Tu mă vei izbăvi, Doamne Dumnezeule adevărat!
6Eu urăsc pe cei ce
se lipesc de idoli deșerţi
și mă încred în Domnul.
7Fă-mă să mă veselesc și să mă bucur de îndurarea Ta,
căci vezi ticăloșia mea, știi
neliniștea sufletului meu
8și nu mă vei da
24:18
în mâinile vrăjmașului,
ci îmi vei pune picioarele
18:19
la loc larg!
9Ai milă de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare:
faţa, sufletul și trupul mi s-au topit
de întristare;
10mi se sfârșește viaţa în durere și anii în suspine.
Mi s-au sleit puterile din pricina fărădelegii mele și-mi putrezesc oasele
102:3
!
11Din pricina potrivnicilor mei, am ajuns
de ocară,
de mare ocară, pentru vecinii
88:8,18
mei și de groază pentru prietenii mei;
cei ce
mă văd pe uliţă fug de mine.
12Sunt uitat de
inimi ca un mort,
am ajuns ca un vas sfărâmat.
13Aud
vorbele rele ale multora,
văd spaima
20:3Plâng. 2:22
care domnește împrejur,
când se sfătuiesc
ei împreună împotriva mea
și uneltesc să-mi ia viaţa.
14Dar eu mă încred în Tine, Doamne,
și zic: „Tu ești Dumnezeul meu!”
15Soarta mea este în mâna Ta;
scapă-mă de vrăjmașii și de prigonitorii mei!
16Fă
67:1
să lumineze Faţa Ta peste robul Tău,
scapă-mă prin îndurarea Ta!
17Doamne, să nu
rămân de rușine când Te chem,
ci să rămână de rușine cei răi și ei să se coboare muţi
în Locuinţa morţilor!
18Să amuţească
buzele mincinoase,
care vorbesc
cu îndrăzneală,
cu trufie și dispreţ împotriva celui neprihănit!
19O, cât
de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine
și pe care o arăţi celor ce se încred
în Tine, în faţa fiilor oamenilor!
20Tu
32:7
îi ascunzi la adăpostul Feţei Tale de cei ce-i prigonesc,
îi
ocrotești în cortul Tău de limbile care-i clevetesc.
21Binecuvântat să fie Domnul,
căci Și-a arătat în
chip minunat îndurarea faţă de mine:
parc-aș fi fost într-o
cetate întărită!
22În
pornirea mea nechibzuită, ziceam: „Sunt izgonit
dinaintea Ta!”
Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele
când am strigat spre Tine.
23Iubiţi
dar pe Domnul, toţi cei iubiţi de El,
căci Domnul păzește pe cei credincioși
și pedepsește aspru pe cei mândri!
24Fiţi tari
și îmbărbătaţi-vă inima,
toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!
PSALMUL 32
Un psalm al lui David. O cântare
321Ferice de cel cu fărădelegea iertată
și de cel cu păcatul acoperit!
2Ferice de omul căruia nu-i ţine în seamă
Domnul nelegiuirea
și în
duhul căruia nu este viclenie!
3Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate,
4căci zi și noapte mâna
Ta apăsa asupra mea;
mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. (Oprire)
5Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea.
Am zis: „Îmi voi mărturisi
Domnului fărădelegile!” (Oprire)
Și Tu ai iertat vina păcatului meu.
6De
aceea orice om evlavios să se roage
Ţie la vreme potrivită!
Și chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge deloc.
7Tu
27:5
31:20
119:114
ești ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz,
Tu mă înconjori cu cântări
de izbăvire. (Oprire)
8„Eu, zice Domnul, te voi învăţa și-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi,
te voi sfătui și voi avea privirea îndreptată asupra ta.”
9Nu
fiţi ca un cal sau ca un catâr fără
pricepere,
pe care-l strunești cu un frâu și o zăbală cu care-l legi
ca să nu se apropie de tine!
10De multe
dureri are parte cel rău,
dar cel ce
84:12Prov. 16:20Ier. 17:7
se încrede în Domnul este înconjurat cu îndurarea Lui.
11Neprihăniţilor, bucuraţi-vă
68:3
în Domnul și veseliţi-vă!
Scoateţi strigăte de bucurie, toţi cei cu inima fără prihană!