PSALMUL 32
Un psalm al lui David. O cântare
321Ferice de cel cu fărădelegea iertată
și de cel cu păcatul acoperit!
2Ferice de omul căruia nu-i ţine în seamă
Domnul nelegiuirea
și în
duhul căruia nu este viclenie!
3Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate,
4căci zi și noapte mâna
Ta apăsa asupra mea;
mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. (Oprire)
5Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea.
Am zis: „Îmi voi mărturisi
Domnului fărădelegile!” (Oprire)
Și Tu ai iertat vina păcatului meu.
6De
aceea orice om evlavios să se roage
Ţie la vreme potrivită!
Și chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge deloc.
7Tu
27:5
31:20
119:114
ești ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz,
Tu mă înconjori cu cântări
de izbăvire. (Oprire)
8„Eu, zice Domnul, te voi învăţa și-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi,
te voi sfătui și voi avea privirea îndreptată asupra ta.”
9Nu
fiţi ca un cal sau ca un catâr fără
pricepere,
pe care-l strunești cu un frâu și o zăbală cu care-l legi
ca să nu se apropie de tine!
10De multe
dureri are parte cel rău,
dar cel ce
84:12Prov. 16:20Ier. 17:7
se încrede în Domnul este înconjurat cu îndurarea Lui.
11Neprihăniţilor, bucuraţi-vă
68:3
în Domnul și veseliţi-vă!
Scoateţi strigăte de bucurie, toţi cei cu inima fără prihană!