PSALMUL 37
Un psalm al lui David
371Nu
te mânia pe cei răi
și nu te uita cu jind la cei ce fac răul;
2căci sunt cosiţi iute, ca
iarba,
și se veștejesc ca verdeaţa!
3Încrede-te în Domnul și fă binele;
locuiește în ţară și umblă în credincioșie!
4Domnul să-ţi fie desfătarea
și El îţi va da tot ce-ţi dorește inima.
5Încredinţează-ţi
soarta în mâna Domnului,
încrede-te în El și El va lucra!
6El va
face să strălucească dreptatea ta ca lumina
și dreptul tău ca soarele la amiază.
7Taci
înaintea Domnului și nădăjduiește
în El!
Nu
te mânia pe cel ce izbutește în umbletele lui,
pe omul care își vede împlinirea planurilor lui rele!
8Lasă mânia, părăsește iuţimea;
nu
te supăra, căci supărarea duce numai la rău!
9Fiindcă
cei răi vor fi nimiciţi,
iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpâni
ţara.
10Încă
puţină vreme și cel rău nu va mai fi;
te vei
20:9
uita la locul unde era și nu va mai fi.
11Cei
blânzi moștenesc ţara
și au belșug de pace.
12Cel rău face la planuri împotriva celui neprihănit
și
scrâșnește din dinţi împotriva lui.
13Domnul
râde de cel rău,
căci vede că-i vine și lui ziua
.
14Cei răi trag sabia și își încordează arcul,
ca să doboare pe cel nenorocit și sărac,
ca să înjunghie pe cei cu inima neprihănită.
15Dar sabia
lor intră în însăși inima lor
și li se sfărâmă arcurile.
16Mai
16:81 Tim. 6:6
mult face puţinul celui neprihănit
decât belșugul multor răi.
17Căci braţele
celui rău vor fi zdrobite,
dar Domnul sprijină pe cei neprihăniţi.
18Domnul
cunoaște zilele oamenilor cinstiţi
și moștenirea lor ţine pe
vecie.
19Ei nu rămân de rușine în ziua nenorocirii,
ci au de ajuns în
zilele de foamete.
20Dar cei răi pier
și vrăjmașii Domnului sunt ca cele mai frumoase pășuni:
pier, pier ca
fumul.
21Cel rău ia cu împrumut și nu dă înapoi,
dar cel neprihănit
este milos și dă.
22Căci
cei binecuvântaţi de Domnul stăpânesc ţara,
dar cei blestemaţi de El sunt
nimiciţi.
23Domnul
întărește pașii omului
când Îi place calea lui;
24dacă se
40:2
91:12Prov. 24:16Mica 7:82 Cor. 4:9
întâmplă să cadă, nu este doborât de tot,
căci Domnul îl apucă de mână.
25Am fost tânăr și am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit,
nici pe urmașii lui cerșindu-și
109:10
pâinea.
26Ci el totdeauna
este milos și dă cu împrumut,
și urmașii lui sunt binecuvântaţi.
27Depărtează-te
de rău, fă binele
și vei dăinui pe vecie!
28Căci Domnul iubește
dreptatea
și nu părăsește pe credincioșii Lui.
Totdeauna ei sunt sub paza Lui,
dar
sămânţa celor răi este nimicită.
29Cei
neprihăniţi vor stăpâni ţara
și vor locui în ea pe vecie.
30Gura
celui neprihănit vestește înţelepciunea
și limba lui trâmbiţează dreptatea.
31Legea
119:98Is. 51:7
Dumnezeului său este în inima lui
și nu i se clatină pașii.
32Cel rău pândește
pe cel neprihănit
și caută să-l omoare,
33dar Domnul nu-l lasă
în mâinile lui
și nu-l osândește
când vine la judecată.
34Nădăjduiește
în Domnul, păzește calea Lui,
și El te va înălţa ca să stăpânești ţara:
vei vedea pe cei răi nimiciţi
91:8
.
35Am văzut
pe cel rău în toată puterea lui;
se întindea ca un copac verde.
36Dar când am trecut a doua oară, nu mai era
acolo;
l-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi.
37Uită-te bine la cel fără prihană și privește pe cel fără vicleșug,
căci omul
57:2
de pace are parte de moștenitori,
38dar
52:5
cei răzvrătiţi sunt nimiciţi cu toţii,
sămânţa celor răi este prăpădită.
39Scăparea
celor neprihăniţi vine de la Domnul;
El este ocrotitorul lor la vremea necazului
.
40Domnul îi
ajută și-i izbăvește;
îi izbăvește de cei răi și-i scapă,
pentru că
6:23
se încred în El.
PSALMUL 38
Un psalm al lui David.
Spre aducere aminte
381Doamne
, nu mă mustra în mânia Ta
și nu mă pedepsi în urgia Ta!
2Căci săgeţile
Tale s-au înfipt în mine
și mâna
Ta apasă asupra mea.
3N-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea din pricina mâniei Tale;
nu mai este nicio
vlagă în oasele mele în urma păcatului meu.
4Căci fărădelegile
mele se ridică deasupra capului meu;
ca o povară grea, sunt
prea grele pentru mine.
5Rănile mele miros greu și sunt pline de coptură,
în urma nebuniei mele.
6Sunt gârbovit, peste măsură de istovit
.
Toată ziua umblu
43:2
plin de întristare.
7Căci o durere arzătoare
îmi mistuie măruntaiele
și n-a mai rămas nimic
sănătos în carnea mea.
8Sunt fără putere, zdrobit cu desăvârșire;
tulburarea inimii mele mă face să gem
.
9Doamne, toate dorinţele mele sunt înaintea Ta
și suspinele mele nu-Ţi sunt ascunse.
10Inima îmi bate cu tărie, puterea mă părăsește
și lumina
88:9
ochilor mei nu mai este cu mine.
11Prietenii
și cunoscuţii mei se depărtează
de rana mea
și rudele mele stau
deoparte.
12Cei ce vor să-mi ia viaţa își întind cursele
,
cei ce-mi caută nenorocirea spun
răutăţi
și toată ziua urzesc
la înșelătorii.
13Iar eu
sunt ca un surd: n-aud;
sunt
ca un mut, care nu deschide gura.
14Sunt ca un om care n-aude
și în gura căruia nu este niciun răspuns.
15Doamne, în Tine nădăjduiesc
;
Tu vei răspunde, Doamne Dumnezeule!
16Căci zic: „Nu îngădui să
se bucure vrăjmașii mei de mine
și să se fudulească
împotriva mea, când mi se clatină piciorul
!”
17Căci sunt aproape să cad
și durerea mea este totdeauna înaintea mea.
18Îmi mărturisesc
fărădelegea,
mă doare
de păcatul meu.
19Dar vrăjmașii mei sunt plini de viaţă și plini de putere;
cei ce mă urăsc fără
temei sunt mulţi la număr.
20Ei îmi întorc
rău pentru bine,
îmi sunt potrivnici, pentru că
eu urmăresc binele.
21Nu mă părăsi, Doamne!
Dumnezeule, nu
Te depărta de mine!
22Vino degrabă în ajutorul meu,
Doamne, Mântuirea
62:2,6Is. 12:2
mea!
PSALMUL 39
Către mai-marele cântăreţilor: către Iedutun. Un psalm al lui David
391Ziceam: „Voi veghea
asupra căilor mele,
ca să nu păcătuiesc cu limba;
îmi voi pune frâu gurii
cât
va sta cel rău înaintea mea.”
2Am stat
mut, în tăcere;
am tăcut, măcar că eram nenorocit,
și totuși durerea mea nu era mai puţin mare.
3Îmi ardea inima în mine,
un foc
lăuntric mă mistuia,
și atunci mi-a venit cuvântul pe limbă și am zis:
4„Doamne, spune-mi
119:84
care este sfârșitul vieţii mele,
care este măsura zilelor mele,
ca să știu cât de trecător sunt!”
5Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână
și viaţa
mea este ca o nimica înaintea Ta. (Oprire)
Da
, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ţine.
6Da, omul umblă ca o
umbră,
se frământă degeaba,
strânge
5:14Luca 12:20,21
la comori și nu știe cine le va lua.
7Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu?
În Tine îmi este nădejdea
.
8Izbăvește-mă de toate fărădelegile mele!
Nu mă face de ocara
79:4
celui nebun!
9Stau
mut, nu deschid gura,
căci Tu
lucrezi.
10Abate-Ţi
13:21
loviturile de la mine!
Îmi iese sufletul sub loviturile mâinii Tale.
11Tu pedepsești pe om și-l lovești pentru fărădelegea lui;
îi prăpădești, ca molia
13:28Is. 50:9Osea 5:12
, ce are el mai scump.
Da
, orice om este doar o suflare. (Oprire)
12Ascultă-mi rugăciunea, Doamne,
și pleacă-Ţi urechea la strigătele mele!
Nu tăcea în faţa lacrimilor mele!
Căci
2:11
sunt un străin înaintea Ta,
un pribeag, ca
toţi părinţii mei.
13Abate-Ţi
14:5,6
privirea de la mine și lasă-mă să răsuflu,
până nu mă duc și să nu mai fiu
!
