PSALMUL 39
Către mai-marele cântăreţilor: către Iedutun. Un psalm al lui David
391Ziceam: „Voi veghea
asupra căilor mele,
ca să nu păcătuiesc cu limba;
îmi voi pune frâu gurii
cât
va sta cel rău înaintea mea.”
2Am stat
mut, în tăcere;
am tăcut, măcar că eram nenorocit,
și totuși durerea mea nu era mai puţin mare.
3Îmi ardea inima în mine,
un foc
lăuntric mă mistuia,
și atunci mi-a venit cuvântul pe limbă și am zis:
4„Doamne, spune-mi
119:84
care este sfârșitul vieţii mele,
care este măsura zilelor mele,
ca să știu cât de trecător sunt!”
5Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână
și viaţa
mea este ca o nimica înaintea Ta. (Oprire)
Da
, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ţine.
6Da, omul umblă ca o
umbră,
se frământă degeaba,
strânge
5:14Luca 12:20,21
la comori și nu știe cine le va lua.
7Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu?
În Tine îmi este nădejdea
.
8Izbăvește-mă de toate fărădelegile mele!
Nu mă face de ocara
79:4
celui nebun!
9Stau
mut, nu deschid gura,
căci Tu
lucrezi.
10Abate-Ţi
13:21
loviturile de la mine!
Îmi iese sufletul sub loviturile mâinii Tale.
11Tu pedepsești pe om și-l lovești pentru fărădelegea lui;
îi prăpădești, ca molia
13:28Is. 50:9Osea 5:12
, ce are el mai scump.
Da
, orice om este doar o suflare. (Oprire)
12Ascultă-mi rugăciunea, Doamne,
și pleacă-Ţi urechea la strigătele mele!
Nu tăcea în faţa lacrimilor mele!
Căci
2:11
sunt un străin înaintea Ta,
un pribeag, ca
toţi părinţii mei.
13Abate-Ţi
14:5,6
privirea de la mine și lasă-mă să răsuflu,
până nu mă duc și să nu mai fiu
!