PSALMUL 39
Către mai-marele cântăreţilor: către Iedutun. Un psalm al lui David
391Ziceam: „Voi veghea
asupra căilor mele,
ca să nu păcătuiesc cu limba;
îmi voi pune frâu gurii
cât
va sta cel rău înaintea mea.”
2Am stat
mut, în tăcere;
am tăcut, măcar că eram nenorocit,
și totuși durerea mea nu era mai puţin mare.
3Îmi ardea inima în mine,
un foc
lăuntric mă mistuia,
și atunci mi-a venit cuvântul pe limbă și am zis:
4„Doamne, spune-mi
119:84
care este sfârșitul vieţii mele,
care este măsura zilelor mele,
ca să știu cât de trecător sunt!”
5Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână
și viaţa
mea este ca o nimica înaintea Ta. (Oprire)
Da
, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ţine.
6Da, omul umblă ca o
umbră,
se frământă degeaba,
strânge
5:14Luca 12:20,21
la comori și nu știe cine le va lua.
7Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu?
În Tine îmi este nădejdea
.
8Izbăvește-mă de toate fărădelegile mele!
Nu mă face de ocara
79:4
celui nebun!
9Stau
mut, nu deschid gura,
căci Tu
lucrezi.
10Abate-Ţi
13:21
loviturile de la mine!
Îmi iese sufletul sub loviturile mâinii Tale.
11Tu pedepsești pe om și-l lovești pentru fărădelegea lui;
îi prăpădești, ca molia
13:28Is. 50:9Osea 5:12
, ce are el mai scump.
Da
, orice om este doar o suflare. (Oprire)
12Ascultă-mi rugăciunea, Doamne,
și pleacă-Ţi urechea la strigătele mele!
Nu tăcea în faţa lacrimilor mele!
Căci
2:11
sunt un străin înaintea Ta,
un pribeag, ca
toţi părinţii mei.
13Abate-Ţi
14:5,6
privirea de la mine și lasă-mă să răsuflu,
până nu mă duc și să nu mai fiu
!
PSALMUL 40
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David
401Îmi pusesem nădejdea
37:7
în Domnul,
și El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele.
2M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei
;
mi-a pus
picioarele pe stâncă și mi-a întărit
pașii.
3Mi-a pus în gură o cântare
nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru.
Mulţi
au văzut lucrul acesta, s-au temut
și s-au încrezut în Domnul.
4Ferice
de omul care își pune încrederea în Domnul
și care nu
se îndreaptă spre cei trufași și mincinoși
!
5Doamne Dumnezeule, multe
9:10Ps. 71:15
92:5
139:6,17
sunt minunile și planurile
Tale pentru mine:
nimeni nu se poate asemăna cu Tine.
Aș vrea să le vestesc și să le trâmbiţez,
dar numărul lor este prea mare ca să le povestesc.
6Tu nu dorești nici jertfă
51:16Is. 1:11
66:3Osea 6:6Mat. 9:13
12:7Evr. 10:5
, nici dar de mâncare,
ci mi-ai străpuns urechile;
nu ceri nici ardere-de-tot, nici jertfă de ispășire.
7Atunci am zis: „Iată-mă că vin! –
În sulul cărţii este scris
despre mine. –
8Vreau
să fac voia Ta, Dumnezeule!
Și Legea Ta este în
fundul inimii mele.”
9Vestesc
35:18
îndurarea Ta în adunarea cea mare;
iată că nu-mi închid buzele
.
Tu
știi lucrul acesta, Doamne!
10Nu
ţin în inima mea îndurarea Ta,
ci vestesc adevărul tău și mântuirea Ta
și nu ascund bunătatea și credincioșia Ta în adunarea cea mare.
11Tu, Doamne, nu-mi vei opri îndurările Tale,
ci bunătatea
57:3
61:7
și credincioșia Ta mă vor păzi totdeauna.
12Căci rele fără număr mă împresoară,
m-au ajuns
pedepsele pentru nelegiuirile mele și nu le mai pot suferi vederea.
Sunt mai multe decât perii capului meu și mi se înmoaie
inima.
13Izbăvește-mă
, Doamne!
Vino, Doamne, degrabă în ajutorul meu!
14Să fie rușinaţi
70:2,3
71:13
și înfruntaţi
toţi cei ce vor să-mi ia viaţa!
Să dea înapoi și să roșească de rușine
cei ce-mi doresc pierzarea!
15Să
rămână înlemniţi de rușinea
lor
cei ce-mi zic: „Ha! Ha!”
16Să se bucure
și să se veselească în Tine toţi cei ce Te caută!
Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică
fără încetare:
„Mărit să fie Domnul!”
17Eu
sunt sărac și lipsit,
dar Domnul
Se gândește la mine.
Tu ești ajutorul și izbăvitorul meu:
nu zăbovi, Dumnezeule!
PSALMUL 41
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David
411Ferice de cel
ce îngrijește de cel sărac,
căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăvește;
2Domnul îl păzește și-l ţine în viaţă.
El este fericit pe pământ
și nu-l
lași la bunul plac al vrăjmașilor lui.
3Domnul îl sprijină când este pe patul de suferinţă:
îi ușurezi durerile în toate bolile lui.
4Eu zic: „Doamne, ai milă de mine!
Vindecă-mi
147:3
sufletul, căci am păcătuit împotriva Ta!”
5Vrăjmașii mei zic cu răutate despre mine:
„Când va muri? Când îi va pieri numele?”
6Dacă vine cineva să mă vadă, vorbește
neadevăruri,
strânge temeiuri ca să mă vorbească de rău;
și când pleacă, mă vorbește de rău pe afară.
7Toţi vrăjmașii mei șoptesc între ei împotriva mea
și cred că nenorocirea mea îmi va aduce pieirea.
8„Este atins rău de tot”, zic ei,
„iată-l culcat, n-are să se mai scoale!”
9Chiar
și acela cu care trăiam în pace,
în care îmi puneam încrederea și care
mânca din pâinea mea,
ridică și el călcâiul împotriva mea.
10Dar Tu, Doamne, ai milă de mine și ridică-mă,
ca să le răsplătesc cum li se cuvine!
11Prin aceasta voi cunoaște că mă iubești,
dacă nu mă va birui vrăjmașul meu.
12Tu m-ai sprijinit din pricina neprihănirii mele
și m-ai
așezat pe vecie înaintea Ta.
13Binecuvântat
să fie Domnul Dumnezeul lui Israel,
din veșnicie în veșnicie!
Amin! Amin!