PSALMUL 49
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al fiilor lui Core
491Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele,
luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:
2mici
și mari,
bogaţi și săraci!
3Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte
și inima mea are gânduri pline de judecată.
4Eu îmi plec
urechea la pildele care îmi sunt insuflate,
îmi încep cântarea în sunetul harpei.
5Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii,
când mă înconjoară nelegiuirea
potrivnicilor mei?
6Ei se încred
62:10Marcu 10:241 Tim. 6:17
în avuţiile lor
și se fălesc cu bogăţia lor cea mare.
7Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul,
nici să dea
lui Dumnezeu preţul răscumpărării.
8Răscumpărarea
sufletului lor este așa de scumpă,
că nu se va face niciodată.
9Nu vor trăi pe vecie,
nu pot să
nu vadă mormântul.
10Da, îl vor vedea: căci înţelepţii
mor,
nebunul și prostul deopotrivă pier
și
lasă altora avuţiile lor.
11Ei își închipuie că veșnice le vor fi casele,
că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac,
ei, care dau
numele lor la ţări întregi.
12Dar omul pus în
cinste nu dăinuiește,
ci este ca dobitoacele care se taie.
13Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere
,
precum și cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. (Oprire)
14Sunt duși ca o turmă în Locuinţa morţilor,
îi paște moartea
și, în
20:4
curând, oamenii fără prihană îi calcă în picioare:
li se duce frumuseţea
și Locuinţa morţilor le este locașul.
15Dar mie Dumnezeu îmi va
scăpa sufletul din Locuinţa morţilor,
căci mă va lua sub ocrotirea Lui. (Oprire)
16Nu te teme când se îmbogăţește cineva
și când i se înmulţesc vistieriile casei,
17căci
nu ia nimic cu el când moare:
vistieriile lui nu se coboară după el.
18Să se tot creadă omul fericit
în viaţă,
să se tot laude cu bucuriile pe care și le face,
19căci tot în locuinţa părinţilor săi va
merge
și nu va mai vedea lumina
niciodată.
20Omul
pus în cinste și fără pricepere
este
ca dobitoacele pe care le tai.