PSALMUL 49

Către mai-marele cântăreţilor.

Un psalm al fiilor lui Core

49¹Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele,

luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:

²mici

bogaţi și săraci!

³Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte

și inima mea are gânduri pline de judecată.

⁴Eu îmi plec

îmi încep cântarea în sunetul harpei.

⁵Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii,

când mă înconjoară nelegiuirea

⁶Ei se încred

și se fălesc cu bogăţia lor cea mare.

⁷Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul,

nici să dea

⁸Răscumpărarea

că nu se va face niciodată.

⁹Nu vor trăi pe vecie,

nu pot să

¹⁰Da, îl vor vedea: căci înţelepţii

nebunul și prostul deopotrivă pier

și

¹¹Ei își închipuie că veșnice le vor fi casele,

că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac,

ei, care dau

¹²Dar omul pus în

ci este ca dobitoacele care se taie.

¹³Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere

precum și cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. (Oprire)

¹⁴Sunt duși ca o turmă în Locuinţa morţilor,

îi paște moartea

și, în

li se duce frumuseţea

¹⁵Dar mie Dumnezeu îmi va

căci mă va lua sub ocrotirea Lui. (Oprire)

¹⁶Nu te teme când se îmbogăţește cineva

și când i se înmulţesc vistieriile casei,

¹⁷căci

vistieriile lui nu se coboară după el.

¹⁸Să se tot creadă omul fericit

să se tot laude cu bucuriile pe care și le face,

¹⁹căci tot în locuinţa părinţilor săi va

și nu va mai vedea lumina

²⁰Omul

este