PSALMUL 48

O cântare. Un psalm al fiilor lui Core

48¹Mare este Domnul și lăudat de toţi

în

²Frumoasă

în

³Dumnezeu, în casele Lui împărătești, este cunoscut ca un turn de scăpare.

⁴Căci iată că împăraţii

doar au trecut împreună,

⁵au privit-o, au înlemnit,

s-au temut și au luat-o la fugă.

⁶I-a apucat

ca durerea

⁷Au fost izgoniţi de parcă ar fi fost luaţi de

care sfărâmă

⁸Întocmai cum auziserăm spunându-se, așa am văzut

în cetatea

Dumnezeu o va face să dăinuiască

⁹Dumnezeule, la bunătatea

în mijlocul Templului Tău!

¹⁰Ca și Numele

și lauda Ta răsună până la marginile pământului;

dreapta Ta este plină de îndurare.

¹¹Se bucură muntele Sionului

și se veselesc fiicele lui Iuda

de judecăţile Tale.

¹²Străbateţi Sionul și ocoliţi-l,

număraţi-i turnurile,

¹³priviţi-i întăritura

și cercetaţi-i palatele,

ca să povestiţi celor ce vor veni după ei!

¹⁴Iată, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru în veci de veci;

El va fi călăuza noastră

PSALMUL 49

Către mai-marele cântăreţilor.

Un psalm al fiilor lui Core

49¹Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele,

luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:

²mici

bogaţi și săraci!

³Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte

și inima mea are gânduri pline de judecată.

⁴Eu îmi plec

îmi încep cântarea în sunetul harpei.

⁵Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii,

când mă înconjoară nelegiuirea

⁶Ei se încred

și se fălesc cu bogăţia lor cea mare.

⁷Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul,

nici să dea

⁸Răscumpărarea

că nu se va face niciodată.

⁹Nu vor trăi pe vecie,

nu pot să

¹⁰Da, îl vor vedea: căci înţelepţii

nebunul și prostul deopotrivă pier

și

¹¹Ei își închipuie că veșnice le vor fi casele,

că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac,

ei, care dau

¹²Dar omul pus în

ci este ca dobitoacele care se taie.

¹³Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere

precum și cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. (Oprire)

¹⁴Sunt duși ca o turmă în Locuinţa morţilor,

îi paște moartea

și, în

li se duce frumuseţea

¹⁵Dar mie Dumnezeu îmi va

căci mă va lua sub ocrotirea Lui. (Oprire)

¹⁶Nu te teme când se îmbogăţește cineva

și când i se înmulţesc vistieriile casei,

¹⁷căci

vistieriile lui nu se coboară după el.

¹⁸Să se tot creadă omul fericit

să se tot laude cu bucuriile pe care și le face,

¹⁹căci tot în locuinţa părinţilor săi va

și nu va mai vedea lumina

²⁰Omul

este

PSALMUL 50

Un psalm al lui Asaf

50¹Dumnezeu

și cheamă pământul de la răsăritul soarelui până la asfinţitul lui.

²Din Sion, care este întruparea

de acolo strălucește Dumnezeu

³Dumnezeul nostru vine și nu tace.

Înaintea Lui merge un foc

și împrejurul Lui, o furtună puternică.

⁴El

și spre pământ, ca să judece pe poporul Său:

⁵„Strângeţi-Mi pe credincioșii

care

⁶Atunci, cerurile

căci Dumnezeu

⁷„Ascultă

ascultă, Israele, și te voi înștiinţa!

Eu sunt Dumnezeu

⁸Nu

căci arderile tale de tot sunt necurmat înaintea Mea.

⁹Nu

nici ţapi din staulele tale.

¹⁰Căci ale Mele sunt toate dobitoacele pădurilor,

toate fiarele munţilor cu miile lor.

¹¹Eu cunosc toate păsările de pe munţi

și tot ce se mișcă pe câmp este al Meu.

¹²Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aș spune ţie,

căci

¹³Oare mănânc Eu carnea taurilor?

Oare beau Eu sângele ţapilor?

¹⁴Adu ca jertfă

și împlinește-ţi

¹⁵Cheamă-Mă

și Eu te voi izbăvi, iar tu Mă

¹⁶Dumnezeu zice însă celui rău:

„Ce tot înșiri tu legile Mele

și ai în gură legământul Meu,

¹⁷când

și arunci

¹⁸Dacă vezi un hoţ, te unești

și te însoţești cu

¹⁹Dai drumul gurii la rău

și limba ta

²⁰Stai și vorbești împotriva fratelui tău,

clevetești pe fiul mamei tale.

²¹Iată ce ai făcut, și

Ţi-ai închipuit

Dar te

²²Luaţi seama dar, voi, care uitaţi

ca nu cumva să vă sfâșii și să nu fie nimeni să vă scape.

²³Cine

și celui

aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.”