PSALMUL 52
Către mai-marele cântăreţilor.
O cântare a lui David.
Făcută cu prilejul celor spuse de Doeg, Edomitul, lui Saul, când zicea:
„David s-a dus în casa lui Ahimelec.”
521Pentru ce te fălești cu răutatea ta, asupritorule
?
Bunătatea lui Dumnezeu ţine în veci.
2Limba
ta nu născocește decât răutate,
ca
59:7
64:3
un brici ascuţit, viclean ce ești!
3Tu iubești mai degrabă răul decât binele,
mai degrabă minciuna
decât adevărul. (Oprire)
4Tu iubești numai cuvinte nimicitoare,
limbă înșelătoare!
5De aceea și Dumnezeu te va doborî pe vecie,
te va apuca și te va ridica din cortul tău
și te va dezrădăcina
din pământul celor vii. (Oprire)
6Cei
40:3
64:9Mal. 1:5
fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme
și
vor râde de el, zicând:
7„Iată omul care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu,
ci se
încredea în bogăţiile lui cele mari
și se bizuia pe răutatea lui.”
8Dar eu sunt în Casa lui Dumnezeu ca
un măslin verde,
mă încred în bunătatea lui Dumnezeu în veci de veci.
9Te voi lăuda totdeauna pentru că ai lucrat
și, în faţa copiilor Tăi, voi nădăjdui în Numele Tău, căci
este binevoitor.