PSALMUL 52
Către mai-marele cântăreţilor.
O cântare a lui David.
Făcută cu prilejul celor spuse de Doeg, Edomitul, lui Saul, când zicea:
„David s-a dus în casa lui Ahimelec.”
521Pentru ce te fălești cu răutatea ta, asupritorule
?
Bunătatea lui Dumnezeu ţine în veci.
2Limba
ta nu născocește decât răutate,
ca
59:7
64:3
un brici ascuţit, viclean ce ești!
3Tu iubești mai degrabă răul decât binele,
mai degrabă minciuna
decât adevărul. (Oprire)
4Tu iubești numai cuvinte nimicitoare,
limbă înșelătoare!
5De aceea și Dumnezeu te va doborî pe vecie,
te va apuca și te va ridica din cortul tău
și te va dezrădăcina
din pământul celor vii. (Oprire)
6Cei
40:3
64:9Mal. 1:5
fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme
și
vor râde de el, zicând:
7„Iată omul care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu,
ci se
încredea în bogăţiile lui cele mari
și se bizuia pe răutatea lui.”
8Dar eu sunt în Casa lui Dumnezeu ca
un măslin verde,
mă încred în bunătatea lui Dumnezeu în veci de veci.
9Te voi lăuda totdeauna pentru că ai lucrat
și, în faţa copiilor Tăi, voi nădăjdui în Numele Tău, căci
este binevoitor.
PSALMUL 53
Către mai-marele cântăreţilor.
De cântat la flaut. O cântare a lui David
531Nebunul
14:1
zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”
S-au stricat oamenii, au săvârșit fărădelegi urâte,
nu este niciunul
care să facă binele.
2Dumnezeu Se uită
de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor,
ca să vadă dacă este cineva care să fie priceput
și să caute
19:3
pe Dumnezeu.
3Dar toţi s-au rătăcit, toţi s-au stricat;
nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
4Și-au
pierdut oare mintea cei ce săvârșesc nelegiuirea
de mănâncă pe poporul Meu cum mănâncă pâinea
și nu cheamă pe Dumnezeu?
5Atunci
vor tremura de spaimă fără să fie vreo pricină de spaimă;
Dumnezeu va risipi
oasele celor ce tăbărăsc împotriva ta,
îi vei face de rușine, căci Dumnezeu i-a lepădat.
6O
, cine va face să pornească din Sion izbăvirea lui Israel?
Când va aduce Dumnezeu înapoi pe prinșii de război ai poporului Său,
Iacov se va veseli și Israel se va bucura.
PSALMUL 54
Către mai-marele cântăreţilor.
De cântat cu instrumente cu coarde.
O cântare a lui David. Făcută când au venit zifiţii să spună lui Saul: „Știţi că David șade ascuns printre noi?”
541Scapă-mă, Dumnezeule, prin Numele Tău
și fă-mi dreptate prin puterea Ta!
2Ascultă-mi rugăciunea, Dumnezeule,
ia aminte la cuvintele gurii mele!
3Căci niște străini
s-au sculat împotriva mea,
niște oameni asupritori vor să-mi ia viaţa;
ei nu se gândesc la Dumnezeu. (Oprire)
4Da, Dumnezeu este ajutorul meu,
Domnul
este sprijinul sufletului meu!
5Răul se va întoarce asupra potrivnicilor mei;
nimicește-i în
credincioșia Ta!
6Atunci Îţi voi aduce jertfe de bunăvoie,
voi lăuda Numele Tău, Doamne, căci
este binevoitor;
7căci El mă izbăvește din toate necazurile,
și
92:11
cu ochii mei îmi văd împlinită dorinţa privitoare la vrăjmașii mei.
