PSALMUL 58
Către mai-marele cântăreţilor.
„Nu nimici”. O cântare de laudă a lui David
581Oare tăcând faceţi voi dreptate?
Oare așa judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor?
2Dimpotrivă, în inimă săvârșiţi nelegiuiri;
în ţară puneţi în cumpănă
silnicia mâinilor voastre.
3Cei răi sunt stricaţi încă din
pântecele mamei lor,
mincinoșii se rătăcesc odată cu ieșirea din pântecele mamei lor.
4Au o otravă
ca otrava unui șarpe,
ca otrava unei aspide
surde, care își astupă urechea,
5care n-aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.
6Dumnezeule, zdrobește-le
dinţii din gură!
Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!
7Să se risipească
întocmai ca niște ape care se scurg!
Săgeţile pe care le-aruncă ei să fie niște săgeţi tocite!
8Să piară ca un melc care se topește umblând;
să nu vadă soarele, ca
stârpitura unei femei!
9Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spin
verde sau uscat, îl
va lua vârtejul.
10Cel
64:10
107:42
fără prihană se va bucura la vederea răzbunării;
își va scălda picioarele
în sângele celor răi.
11Și
atunci oamenii vor zice: „Da, este o răsplată pentru cel fără prihană!
Da, este un Dumnezeu care judecă
96:13
98:9
pe pământ!”
PSALMUL 59
Către mai-marele cântăreţilor.
„Nu nimici”. O cântare de laudă a lui David. Făcută când a trimis Saul să-i împresoare casa, ca să-l omoare
591Dumnezeule, scapă-mă
de vrăjmașii mei,
ocrotește-mă de potrivnicii mei!
2Scapă-mă de răufăcători,
izbăvește-mă de oamenii setoși de sânge!
3Căci iată-i că stau la pândă să-mi ia viaţa;
niște oameni porniţi la
rău urzesc lucruri rele împotriva mea,
fără
să fiu vinovat, fără să fi păcătuit, Doamne!
4Cu toată nevinovăţia mea, ei aleargă, se pregătesc:
trezește-Te
44:23
, ieși înaintea mea și privește!
5Doamne, Dumnezeul oștirilor, Dumnezeul lui Israel,
scoală-Te, ca să pedepsești toate neamurile!
N-avea milă de niciunul din acești vânzători nelegiuiţi! (Oprire)
6Se
întorc în fiecare seară, urlă ca niște câini
și dau ocol cetăţii.
7Da, din gura lor ţâșnește răul,
pe buzele lor sunt săbii
,
căci zic: „Cine
64:5
73:11
94:7
aude?”
8Dar Tu
, Doamne, râzi de ei,
Tu Îţi baţi joc de toate neamurile.
9Oricare le-ar fi puterea, eu în Tine nădăjduiesc,
căci
Dumnezeu este scăparea mea.
10Dumnezeul meu, în bunătatea Lui, îmi iese
înainte,
Dumnezeu
92:11
112:8
mă face să-mi văd împlinită dorinţa faţă de cei ce mă prigonesc.
11Nu-i ucide
, ca să nu uite lucrul acesta poporul meu,
ci fă-i să pribegească, prin puterea Ta, și doboară-i,
Doamne, Scutul nostru!
12Gura lor păcătuiește la fiecare
18:7
vorbă care le iese de pe buze:
să se prindă în însăși mândria lor,
căci nu spun decât blesteme și minciuni!
13Nimicește-i
în mânia Ta, prăpădește-i ca să nu mai fie!
Fă-i
să știe că împărăţește Dumnezeu peste Iacov,
până la marginile pământului! (Oprire)
14Se
întorc în fiecare seară, urlă ca niște câini
și dau ocol cetăţii.
15Umblă
încoace și încolo după hrană
și petrec noaptea nesătui.
16Dar eu voi cânta puterea Ta;
dis-de-dimineaţă, voi lăuda bunătatea Ta.
Căci Tu ești un turn de scăpare pentru mine,
un loc de adăpost în ziua necazului meu.
17O, Tăria
mea! Pe Tine Te voi lăuda,
căci
Dumnezeu, Dumnezeul meu cel prea bun, este turnul meu de scăpare.
PSALMUL 60
Către mai-marele cântăreţilor. Se cântă ca și „Crinul mărturiei”. O cântare de laudă a lui David spre învăţătură.
Făcută când purta război cu sirienii din Mesopotamia și cu sirienii din Ţoba și când s-a întors Ioab și a bătut în Valea Sării douăsprezece mii de edomiţi
601Dumnezeule
, ne-ai lepădat, ne-ai împrăștiat
și Te-ai mâniat: ridică-ne iarăși!
2Ai cutremurat pământul, l-ai despicat;
drege-i
spărturile, căci se clatină!
3Ai făcut
pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele,
ne-ai adăpat
cu un vin de amorţire.
4Ai dat
celor ce se tem de Tine un steag,
ca să-l înalţe spre biruinţa adevărului. (Oprire)
5Pentru ca
preaiubiţii Tăi să fie izbăviţi,
scapă-ne prin dreapta Ta și ascultă-ne!
6Dumnezeu a zis
în sfinţenia Lui: „Voi ieși biruitor,
voi împărţi
Sihemul
și voi măsura valea
Sucot.
7Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase,
Efraim
este tăria capului Meu,
iar Iuda
, toiagul Meu de cârmuire.
8Moab
este ligheanul în care Mă spăl;
peste
Edom Îmi arunc încălţămintea;
ţara filistenilor
strigă de bucurie din pricina Mea!”
9Cine mă va duce în cetatea întărită?
Cine mă va duce la Edom?
10Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat
și nu
mai ieși, Dumnezeule, cu oștirile noastre?
11Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz!
Căci ajutorul omului este zadarnic
146:3
.
12Cu Dumnezeu vom face
isprăvi mari,
și El va zdrobi
pe vrăjmașii noștri.
