PSALMUL 64
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David
641Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, când gem!
Ocrotește-mi viaţa împotriva vrăjmașului de care mă tem!
2Păzește-mă de uneltirile celor răi,
de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiţi!
3Ei
57:4
își ascut limba ca o sabie,
își aruncă
vorbele lor amare ca niște săgeţi,
4ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat;
trag asupra lui pe neașteptate, fără nicio frică.
5Ei se
îmbărbătează în răutatea lor:
se sfătuiesc împreună ca să întindă curse
și zic
59:7
: „Cine ne va vedea?”
6Pun la cale nelegiuiri
și zic: „Iată-ne gata, planul este făcut!”
O prăpastie este lăuntrul și inima fiecăruia!
7Dar
Dumnezeu aruncă săgeţi împotriva lor:
deodată iată-i loviţi.
8Limba
18:7
lor le-a pricinuit căderea,
și toţi cei ce-i văd clatină
52:6
din cap.
9Toţi oamenii sunt cuprinși de frică
,
și mărturisesc
51:10
: „Iată ce a făcut Dumnezeu”
și recunosc că aceasta este lucrarea Lui!
10Cel
58:10
68:3
neprihănit se bucură în Domnul și în El își caută scăparea;
toţi cei cu inima fără prihană se laudă că sunt fericiţi.
PSALMUL 65
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David. O cântare
651Cu încredere, Dumnezeule, vei fi lăudat în Sion
și împlinite vor fi juruinţele care Ţi-au fost făcute.
2Tu asculţi rugăciunea,
de aceea toţi oamenii vor veni la
Tine.
3Mă copleșesc
40:12
nelegiuirile,
dar Tu vei ierta
79:9Is. 6:7Evr. 9:141 Ioan 1:7,9
fărădelegile noastre.
4Ferice
84:4
de cel pe care-l alegi
Tu și pe care-l primești înaintea Ta,
ca să locuiască în curţile Tale!
Ne vom sătura
de binecuvântarea Casei Tale,
de sfinţenia Templului Tău.
5În bunătatea Ta, Tu ne asculţi prin minuni,
Dumnezeul mântuirii noastre,
nădejdea
tuturor marginilor îndepărtate ale pământului și mării!
6El întărește munţii prin tăria Lui
și este
încins cu putere.
7El
107:29Mat. 8:26
potolește urletul mărilor, urletul valurilor lor
și zarva
popoarelor.
8Cei ce locuiesc la marginile lumii se înspăimântă de minunile Tale.
Tu umpli de veselie răsăritul și apusul îndepărtat.
9Tu cercetezi
pământul și-i dai
104:13Ier. 5:24
belșug,
îl umpli de bogăţii
și de râuri
dumnezeiești pline cu apă.
Tu le dai grâu, pe care iată cum îl faci să rodească:
10îi uzi brazdele,
îi sfărâmi bulgării,
îl înmoi cu ploaia
și-i binecuvântezi răsadul.
11Încununezi anul cu bunătăţile Tale
și pașii Tăi varsă belșugul.
12Câmpiile pustiei sunt adăpate
și dealurile sunt încinse cu veselie.
13Pășunile se acoperă de oi
și văile
se îmbracă cu grâu:
toate strigă de bucurie și cântă.
PSALMUL 66
Către mai-marele cântăreţilor.
O cântare. Un psalm
661Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte
de bucurie, toţi locuitorii pământului!
2Cântaţi slavă Numelui Său,
măriţi slava Lui prin laudele voastre!
3Ziceţi lui Dumnezeu: „Cât de înfricoșate
sunt lucrările Tale!
Din
pricina mărimii puterii Tale, vrăjmașii Tăi Te lingușesc.
4Tot
117:1
pământul se închină înaintea Ta
și cântă
în cinstea Ta,
cântă Numele Tău.” (Oprire)
5Veniţi
și priviţi lucrările lui Dumnezeu!
Ce înfricoșat este El când lucrează asupra fiilor oamenilor!
6El a prefăcut
marea în pământ uscat
și râul
a fost trecut cu piciorul:
atunci ne-am bucurat în El.
7El stăpânește pe vecie prin puterea Lui.
Ochii
Lui urmăresc pe neamuri,
ca cei răzvrătiţi să nu se mai scoale împotriva Lui! (Oprire)
8Binecuvântaţi, popoare, pe Dumnezeul nostru!
Faceţi să răsune lauda Lui!
9El ne-a păstrat sufletul cu viaţă
și n-a îngăduit să ni se clatine piciorul.
10Căci Tu
ne-ai încercat, Dumnezeule,
ne-ai trecut
prin cuptorul cu foc, ca argintul.
11Ne-ai adus
în laţ
și ne-ai pus o grea povară pe coapse.
12Ai lăsat
pe oameni să încalece pe capetele noastre,
am trecut
prin foc și prin apă,
dar Tu ne-ai scos și ne-ai dat belșug.
13De aceea, voi merge
116:14,17-19
în Casa Ta cu arderi-de-tot,
îmi voi
împlini juruinţele făcute Ţie,
14juruinţe care mi-au ieșit de pe buze,
pe care mi le-a rostit gura când eram la strâmtorare.
15Îţi voi aduce oi grase ca ardere-de-tot,
cu grăsimea berbecilor,
voi jertfi oi împreună cu ţapi. (Oprire)
16Veniţi
de ascultaţi, toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu,
și voi istorisi ce a făcut El sufletului meu!
17Am strigat către El cu gura mea,
și îndată lauda a fost pe limba mea.
18Dacă
28:9Is. 1:15Ioan 9:31Iac. 4:3
aș fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea,
nu m-ar fi ascultat Domnul.
19Dar Dumnezeu m-a
ascultat,
a luat aminte la glasul rugăciunii mele.
20Binecuvântat să fie Dumnezeu,
care nu mi-a lepădat rugăciunea
și nu mi-a îndepărtat bunătatea Lui!
