CARTEA A TREIA

PSALMUL 73

Un psalm al lui Asaf

73¹Da, bun este Dumnezeu cu Israel,

cu cei cu inima curată!

²Totuși era să mi se îndoaie piciorul

și erau să-mi alunece pașii!

³Căci

când vedeam fericirea celor răi.

⁴Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte

și trupul le este încărcat de grăsime.

⁵N-au

și nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.

⁶De aceea mândria le slujește ca salbă

și asuprirea este haina care-i

⁷Li se bulbucă ochii

și au mai mult decât le-ar dori inima.

⁸Râd

vorbesc

⁹își înalţă gura

și limba le cutreieră pământul.

¹⁰De aceea aleargă lumea la ei,

înghite

¹¹și zice: „Ce

și ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?”

¹²Așa sunt cei răi:

totdeauna fericiţi

¹³Degeaba

și mi-am

¹⁴căci în fiecare zi sunt lovit

și în toate dimineţile sunt pedepsit.

¹⁵Dacă aș zice: „Vreau să vorbesc ca ei”,

iată că n-aș fi credincios neamului copiilor Tăi.

¹⁶M-am

dar zadarnică mi-a fost truda,

¹⁷până ce am

și am luat seama la soarta

¹⁸Da, Tu-i pui

și-i arunci în prăpăd.

¹⁹Cum sunt nimiciţi într-o clipă!

Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârșit năprasnic.

²⁰Ca

așa le lepezi chipul, Doamne, la

²¹Când mi se

și mă simţeam străpuns în măruntaie,

²²eram prost

eram ca un dobitoc înaintea Ta.

²³Însă eu sunt totdeauna cu Tine,

Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;

²⁴mă vei călăuzi

apoi mă vei primi în slavă.

²⁵Pe

Și pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.

²⁶Carnea

fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele și partea

²⁷Căci iată că cei ce

Tu nimicești pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioși

²⁸Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii

pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost,

ca să povestesc