CARTEA A TREIA
PSALMUL 73
Un psalm al lui Asaf
731Da, bun este Dumnezeu cu Israel,
cu cei cu inima curată!
2Totuși era să mi se îndoaie piciorul
și erau să-mi alunece pașii!
3Căci
mă uitam cu jind la cei nesocotiţi
când vedeam fericirea celor răi.
4Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte
și trupul le este încărcat de grăsime.
5N-au
parte de suferinţele omenești
și nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.
6De aceea mândria le slujește ca salbă
și asuprirea este haina care-i
învelește.
7Li se bulbucă ochii
119:70Ier. 5:28
de grăsime
și au mai mult decât le-ar dori inima.
8Râd
și vorbesc
cu răutate de asuprire:
vorbesc
de sus,
9își înalţă gura
până la ceruri
și limba le cutreieră pământul.
10De aceea aleargă lumea la ei,
înghite
apă din plin
11și zice: „Ce
94:7
ar putea să știe Dumnezeu
și ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?”
12Așa sunt cei răi:
totdeauna fericiţi
și își măresc bogăţiile.
13Degeaba
34:9
35:3Mal. 3:14
dar mi-am curăţit eu inima
și mi-am
spălat mâinile în nevinovăţie,
14căci în fiecare zi sunt lovit
și în toate dimineţile sunt pedepsit.
15Dacă aș zice: „Vreau să vorbesc ca ei”,
iată că n-aș fi credincios neamului copiilor Tăi.
16M-am
gândit la aceste lucruri ca să le pricep,
dar zadarnică mi-a fost truda,
17până ce am
intrat în Sfântul Locaș al lui Dumnezeu
și am luat seama la soarta
de la urmă a celor răi.
18Da, Tu-i pui
în locuri alunecoase
și-i arunci în prăpăd.
19Cum sunt nimiciţi într-o clipă!
Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârșit năprasnic.
20Ca
un vis la deșteptare,
așa le lepezi chipul, Doamne, la
deșteptarea Ta!
21Când mi se
amăra inima
și mă simţeam străpuns în măruntaie,
22eram prost
și fără judecată,
eram ca un dobitoc înaintea Ta.
23Însă eu sunt totdeauna cu Tine,
Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;
24mă vei călăuzi
cu sfatul Tău,
apoi mă vei primi în slavă.
25Pe
cine altul am eu în cer afară de Tine?
Și pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.
26Carnea
119:81
și inima pot să mi se prăpădească,
fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele și partea
119:57
mea de moștenire.
27Căci iată că cei ce
se depărtează de Tine pier;
Tu nimicești pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioși
.
28Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii
de Dumnezeu:
pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost,
ca să povestesc
118:17
toate lucrările Tale.