PSALMUL 76
Către mai-marele cântăreţilor.
De cântat cu instrumente cu coarde.
Un psalm al lui Asaf. O cântare
761Dumnezeu este cunoscut în Iuda
,
mare este Numele Lui în Israel.
2Cortul Lui este în Salem
și locuinţa Lui, în Sion;
3acolo a sfărâmat
El săgeţile,
scutul, sabia și armele de război. (Oprire)
4Tu ești mai măreţ, mai puternic decât
39:4
munţii răpitorilor.
5Despuiaţi au fost vitejii
aceia plini de inimă, au adormit
somnul de apoi;
n-au putut să se apere toţi acei oameni viteji.
6La
12:4
mustrarea Ta, Dumnezeul lui Iacov,
au adormit și călăreţi, și cai.
7Cât de înfricoșat ești Tu!
Cine
poate să-Ţi stea împotrivă când Îţi izbucnește mânia?
8Ai
rostit hotărârea de la înălţimea cerurilor;
pământul s-a îngrozit
și a tăcut
9când S-a
72:4
ridicat Dumnezeu să facă dreptate
și să scape pe toţi nenorociţii de pe pământ. (Oprire)
10Omul Te laudă chiar și în mânia
18:11Ps. 65:7
lui,
când Te îmbraci cu toată urgia Ta.
11Faceţi
juruinţe Domnului Dumnezeului vostru și împliniţi-le!
Toţi
89:7
cei ce-L înconjoară să aducă daruri Dumnezeului celui înfricoșat.
12El frânge mândria domnitorilor,
El este înfricoșat
pentru împăraţii pământului.
PSALMUL 77
Către mai-marele cântăreţilor.
După Iedutun. Un psalm al lui Asaf
771Strig
cu glasul meu către Dumnezeu,
strig cu glasul meu către Dumnezeu, și El mă va asculta.
2În
ziua necazului meu, caut
pe Domnul;
noaptea, mâinile îmi stau întinse fără curmare;
sufletul meu nu vrea nicio mângâiere.
3Mi-aduc aminte de Dumnezeu și gem;
mă gândesc adânc în mine și mi se mâhnește duhul
143:4
. (Oprire)
4Tu îmi ţii pleoapele deschise
și, de mult ce mă frământ, nu pot vorbi.
5Mă gândesc
la zilele de demult,
la anii de odinioară.
6Mă gândesc la cântările
mele noaptea,
cuget
adânc înăuntrul inimii mele,
îmi cade duhul pe gânduri și zic:
7„Va lepăda
Domnul pentru totdeauna?
Și nu va mai
fi El binevoitor?
8S-a isprăvit bunătatea Lui pe vecie?
S-a dus făgăduinţa
Lui pentru totdeauna?
9A uitat
Dumnezeu să aibă milă?
Și-a tras El, în mânia Lui, înapoi îndurarea?” (Oprire)
10Atunci îmi zic: „Ceea ce mă face să sufăr
este că dreapta Celui Preaînalt nu mai este aceeași.”
11Dar tot voi lăuda
lucrările Domnului,
căci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară;
12da, mă voi gândi la toate lucrările Tale
și voi lua aminte la toate isprăvile Tale.
13Dumnezeule, căile
Tale sunt sfinte!
Care
dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru?
14Tu ești Dumnezeul care face minuni;
Tu Ţi-ai arătat puterea printre popoare.
15Prin braţul Tău, Tu ai izbăvit
pe poporul Tău,
pe fiii lui Iacov și ai lui Iosif. (Oprire)
16Când Te-au văzut
apele, Dumnezeule,
când Te-au văzut apele, s-au cutremurat
și adâncurile s-au mișcat.
17Norii au turnat apă cu găleata,
tunetul a răsunat în nori,
și
săgeţile Tale au zburat în toate părţile.
18Tunetul Tău a izbucnit în vârtej de vânt,
fulgerele
au luminat lumea:
pământul s-a mișcat și s-a
cutremurat.
19Ţi-ai croit un drum prin
mare,
o cărare prin apele cele mari,
și
nu Ţi s-au mai cunoscut urmele.
20Ai povăţuit
14:19Ps. 78:52
80:1Is. 63:11,12Osea 12:13
pe poporul Tău ca pe o turmă,
prin mâna lui Moise și Aaron.
PSALMUL 78
O cântare a lui Asaf
781Ascultă
, poporul meu, învăţăturile mele!
Luaţi aminte la cuvintele gurii mele!
2Îmi deschid
gura și vorbesc în pilde,
vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi.
3Ce
am auzit, ce știm,
ce ne-au povestit părinţii noștri,
4nu
6:7Ioel 1:3
vom ascunde de copiii lor,
ci vom
13:8,14Ios. 4:6,7
vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului,
puterea Lui și minunile pe care le-a făcut.
5El
a pus o mărturie în Iacov,
a dat o Lege în Israel
și a poruncit părinţilor noștri
să-și
6:7
11:19
înveţe în ea copiii,
6ca
să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naște
și care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor,
7pentru ca aceștia să-și pună încrederea în Dumnezeu,
să nu uite lucrările lui Dumnezeu
și să păzească poruncile Lui.
8Să
nu fie ca părinţii lor,
un
33:3
34:9Deut. 9:6,13
31:27Ps. 68:6
neam neascultător și răzvrătit,
un neam care
n-avea o inimă tare
și al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!
9Fiii lui Efraim, înarmaţi și trăgând cu arcul,
au dat dosul în ziua luptei,
10pentru că n-au
ţinut legământul lui Dumnezeu
și n-au voit să umble întocmai după Legea Lui.
11Au dat uitării
lucrările Lui,
minunile Lui pe care li le arătase.
12Înaintea părinţilor lor, El făcuse minuni
în ţara Egiptului, în
câmpia Ţoan.
13A despărţit
marea și le-a deschis un drum prin ea,
ridicând
apele ca un zid.
14I-a călăuzit
14:24Ps. 105:39
ziua cu un nor
și toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor.
15A despicat
stânci în pustie
și le-a dat să bea ca din niște valuri cu ape multe.
16A făcut să ţâșnească izvoare din
stânci
și să curgă ape ca niște râuri.
17Dar ei tot n-au încetat să păcătuiască împotriva Lui,
n-au încetat să se răzvrătească
împotriva Celui Preaînalt în pustie.
18Au ispitit
pe Dumnezeu în inima lor,
cerând mâncare după poftele lor.
19Au vorbit
împotriva lui Dumnezeu
și au zis: „Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustie?
20Iată
că El a lovit stânca de au curs ape
și s-au vărsat șiroaie.
Dar va putea El să dea și pâine
sau să facă rost de carne poporului Său?”
21Domnul a auzit și S-a
mâniat.
Un foc s-a aprins împotriva lui Iacov
și s-a stârnit împotriva lui Israel mânia Lui,
22pentru că n-au crezut
în Dumnezeu,
pentru că n-au avut încredere în ajutorul Lui.
23El a poruncit norilor de sus
și
a deschis porţile cerurilor:
24a plouat
peste ei mană de mâncare
și le-a dat grâu din cer.
25Au mâncat cu toţii pâinea celor mari
și le-a trimis mâncare să se sature.
26A pus
să sufle în ceruri vântul de răsărit
și a adus, prin puterea Lui, vântul de miazăzi.
27A plouat peste ei carne ca pulberea
și păsări înaripate cât nisipul mării;
28le-a făcut să cadă în mijlocul taberei lor,
de jur împrejurul locuinţelor lor.
29Ei
au mâncat și s-au săturat din destul:
Dumnezeu le-a dat ce doriseră.
30Dar n-apucaseră să-și astâmpere bine pofta,
mâncarea
le era încă în gură,
31când s-a stârnit mânia lui Dumnezeu împotriva lor,
a lovit de moarte pe cei mai tari dintre ei
și a doborât pe tinerii lui Israel.
32Cu toate acestea, ei
n-au încetat să păcătuiască
și
n-au crezut în minunile Lui.
33De
26:64,65
aceea, El le-a curmat zilele ca o suflare,
le-a curmat anii printr-un sfârșit năprasnic.
34Când
îi lovea de moarte, ei Îl căutau,
se întorceau și se îndreptau spre Dumnezeu;
35își aduceau aminte că Dumnezeu
este Stânca lor
și că Dumnezeul Atotputernic este Izbăvitorul
44:6
63:9
lor.
36Dar Îl înșelau
cu gura
și-L minţeau cu limba.
37Inima
nu le era tare faţă de El
și nu erau credincioși legământului Său.
38Totuși
, în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea și nu nimicește;
Își oprește
de multe ori mânia
și
nu dă drumul întregii Lui urgii.
39El Și-a
adus deci aminte că
ei nu erau decât carne,
o
suflare care trece și nu se mai întoarce.
40De câte ori s-au răzvrătit ei împotriva Lui în pustie!
De câte ori L-au mâniat
ei în pustietate!
41Da, n-au încetat să ispitească
pe Dumnezeu
și să întărâte
pe Sfântul lui Israel.
42Nu și-au mai adus aminte de puterea Lui,
de ziua când i-a izbăvit de vrăjmaș,
43de minunile pe care le-a
făcut în Egipt
și de semnele Lui minunate din câmpia Ţoan.
44Cum
le-a prefăcut râurile în sânge
și n-au putut să bea din apele lor.
45Cum a
trimis împotriva lor niște muște otrăvitoare care i-au mâncat
și
broaște care i-au nimicit.
46Cum
le-a dat holdele pradă omizilor,
rodul muncii lor, pradă lăcustelor.
47Cum le-a
prăpădit viile, bătându-le cu piatră,
și smochinii din Egipt cu grindină.
48Cum le-a lăsat
vitele pradă grindinei
și turmele, pradă focului cerului.
49El Și-a aruncat împotriva lor mânia Lui aprinsă,
urgia, iuţimea și necazul:
o droaie de îngeri aducători de nenorociri.
50Cum Și-a dat drum slobod mâniei,
nu le-a scăpat sufletul de la moarte
și le-a dat viaţa pradă molimei;
51cum
136:10
a lovit pe toţi întâii născuţi din Egipt,
pârga puterii în corturile
lui Ham.
52Cum a
pornit pe poporul Său ca pe niște oi
și i-a povăţuit ca pe o turmă în pustie.
53Cum i-a dus
fără nicio grijă,
ca să nu le fie frică,
iar
15:10
marea a acoperit pe vrăjmașii lor.
54Cum i-a adus spre hotarul Lui cel sfânt
,
spre muntele acesta, pe
care dreapta Lui l-a câștigat.
55Cum a izgonit
neamurile dinaintea lor,
le-a
19:51Ps. 136:21,22
împărţit ţara în părţi de moștenire
și a pus seminţiile lui Israel să locuiască în corturile lor.
56Dar
ei au ispitit pe Dumnezeul Preaînalt, s-au răzvrătit împotriva Lui
și n-au ţinut poruncile Lui,
57ci s-au
depărtat și au fost necredincioși, ca și părinţii lor,
s-au abătut la o parte, ca
un arc înșelător,
58L-au
supărat prin înălţimile
12:31
lor
și I-au stârnit gelozia cu idolii lor.
59Dumnezeu a auzit și S-a mâniat
și a urgisit rău de tot pe Israel.
60A
26:6,9
părăsit locuinţa Lui din Silo,
cortul în care locuia între oameni.
61Și-a
dat slava pradă robiei
și măreţia Lui, în mâinile vrăjmașului.
62A
dat pradă sabiei pe poporul Lui
și S-a mâniat pe moștenirea Lui.
63Pe tinerii lui i-a ars focul
și fecioarele
16:9
25:10
lui n-au mai fost sărbătorite cu cântări de nuntă.
64Preoţii
22:18
săi au căzut uciși de sabie,
și văduvele
lui nu s-au bocit.
65Atunci, Domnul S-a
trezit, ca
unul care a dormit,
ca un viteaz îmbărbătat de vin,
66și
6:4
a lovit pe potrivnicii Lui care fugeau,
acoperindu-i cu veșnică ocară.
67Însă a lepădat cortul lui Iosif
și n-a ales seminţia lui Efraim,
68ci a ales seminţia lui Iuda,
muntele Sionului, pe
care-l iubește.
69Și-a
zidit Sfântul Locaș ca cerurile de înalt
și tare ca pământul pe care l-a întemeiat pe veci.
70A
ales pe robul Său David
și l-a luat de la staulele de oi.
71L-a luat dindărătul oilor
care alăptau,
ca să pască
pe poporul Său Iacov și pe moștenirea Sa Israel.
72Și David i-a cârmuit cu o inimă neprihănită
și i-a povăţuit cu mâini pricepute.
