PSALMUL 8
Către mai-marele cântăreţilor. De cântat pe ghitit. Un psalm al lui David
81Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat
este Numele Tău pe tot pământul!
Slava Ta se înalţă
mai presus de ceruri.
2Din gura
21:161 Cor. 1:27
copiilor și a celor ce sug la ţâţă, Ţi-ai scos o întăritură de apărare
împotriva potrivnicilor tăi,
ca să astupi gura vrăjmașului
și omului cu dor de răzbunare.
3Când privesc
cerurile – lucrarea mâinilor Tale –,
luna și stelele pe care le-ai făcut,
4îmi zic: Ce este omul
, ca să Te gândești la el?
Și fiul omului, ca să-l bagi în seamă?
5L-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu
și l-ai încununat cu slavă și cu cinste.
6I-ai dat stăpânire
peste lucrurile mâinilor Tale,
toate
le-ai pus sub picioarele lui:
7oile și boii laolaltă,
fiarele câmpului,
8păsările cerului și peștii mării,
tot ce străbate cărările mărilor.
9Doamne, Dumnezeul
nostru,
cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul!
PSALMUL 9
Către mai-marele cântăreţilor.
Se cântă ca și „Mori pentru fiul”.
Un psalm al lui David
91Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea,
voi istorisi toate minunile Lui.
2Voi face din Tine bucuria
și veselia mea,
voi cânta Numele tău, Dumnezeule
83:18
Preaînalt,
3pentru că vrăjmașii mei dau înapoi,
se clatină și pier dinaintea Ta.
4Căci Tu îmi sprijini dreptatea și pricina mea
și stai pe scaunul Tău de domnie ca un judecător drept.
5Tu pedepsești neamurile, nimicești pe cel rău,
le ștergi
numele pentru totdeauna și pe vecie.
6S-au dus vrăjmașii! N-au rămas din ei decât niște dărâmături veșnice!
Niște cetăţi dărâmate de Tine! Li s-a șters pomenirea!
7Ei s-au dus, dar Domnul
împărăţește în veac
și Și-a pregătit scaunul de domnie pentru judecată.
8El judecă lumea
98:9
cu dreptate,
judecă popoarele cu nepărtinire.
9Domnul
37:39
46:1
91:2
este scăparea celui asuprit,
scăpare la vreme de necaz.
10Cei ce cunosc
Numele Tău se încred în Tine,
căci Tu nu părăsești pe cei ce Te caută, Doamne!
11Cântaţi Domnului, care împărăţește în Sion,
vestiţi
printre popoare isprăvile Lui!
12Căci El răzbună
sângele vărsat
și Își aduce aminte de cei nenorociţi, nu uită strigătele lor.
13Ai milă de mine, Doamne!
Vezi ticăloșia în care mă aduc vrăjmașii mei
și ridică-mă din porţile morţii,
14ca să vestesc toate laudele Tale în porţile fiicei Sionului
și să mă bucur
20:5
35:9
de mântuirea Ta.
15Neamurile
35:8
57:6
94:23Prov. 5:22
22:8
26:27
cad în groapa pe care au făcut-o
și li se prinde piciorul în laţul pe care l-au ascuns.
16Domnul Se arată
14:4,10,31
, face dreptate
și prinde pe cel rău în lucrul mâinilor lui. (Joc de instrumente
92:3
. Oprire)
17Cei răi se întorc în Locuinţa morţilor:
toate neamurile
care uită pe Dumnezeu.
18Căci cel nenorocit nu este uitat pe vecie
,
nădejdea
24:14
celor sărmani nu piere pe vecie.
19Scoală-Te, Doamne, ca să nu biruiască omul;
neamurile să fie judecate înaintea Ta!
20Aruncă groaza în ei, Doamne,
ca să știe popoarele că nu sunt decât oameni! (Oprire)
PSALMUL 10
101Pentru ce stai așa de departe, Doamne?
Pentru ce Te ascunzi la vreme de necaz?
2Cel rău, în mândria lui, urmărește pe cei nenorociţi
și ei cad
9:15,16Prov. 5:22
jertfă curselor urzite de el.
3Căci cel rău se fălește
cu pofta lui,
iar răpitorul
batjocorește și nesocotește pe Domnul.
4Cel rău zice cu trufie: „Nu
pedepsește Domnul!
Nu este Dumnezeu!” Iată toate gândurile
53:1
lui.
5Treburile îi merg bine în orice vreme;
judecăţile
Tale sunt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea,
și suflă cu dispreţ
împotriva tuturor potrivnicilor lui.
6El zice
în inima lui: „Nu mă clatin,
în veci
sunt scutit de nenorocire!”
7Gura
îi este plină de blesteme, de înșelătorii și de vicleșuguri
și sub limbă
are răutate și fărădelege
.
8Stă la pândă lângă sate
și ucide pe cel nevinovat în locuri
dosnice;
ochii lui pândesc
pe cel nenorocit.
9Stă
la pândă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină:
stă la pândă să prindă pe cel nenorocit.
Îl prinde și-l trage în laţul lui;
10se îndoaie, se pleacă
și-i cad săracii în gheare!
11El zice în inima lui: „Dumnezeu uită!
Își ascunde
94:7Ezec. 8:12
9:9
Faţa și în veac nu va vedea!”
12Scoală-Te, Doamne Dumnezeule, ridică
mâna!
Nu uita pe cei nenorociţi!
13Pentru ce să hulească cel rău pe Dumnezeu?
Pentru ce să zică în inima lui că Tu nu pedepsești?
14Dar Tu vezi; căci Tu privești necazul și suferinţa, ca să iei în mână pricina lor.
În nădejdea Ta se lasă
cel nenorocit
și Tu vii în ajutor orfanului
.
15Zdrobește
braţul celui rău,
pedepsește-i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!
16Domnul
145:13
146:10Ier. 10:10Plâng. 5:19Dan. 4:34
6:261 Tim. 1:17
este Împărat în veci de veci;
neamurile sunt nimicite din ţara Lui.
17Tu auzi rugăciunile celor ce suferă, Doamne!
Le întărești
inima, Îţi pleci urechea spre ei,
18ca să faci
dreptate orfanului și celui asuprit
și ca să nu mai insufle groaza omul cel luat din pământ.
