91Îngerul al cincilea a sunat din trâmbiţă. Și
am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ. I s-a dat cheia fântânii
adâncului 2și a deschis fântâna adâncului. Din fântână s-a
ridicat un fum ca fumul unui cuptor mare. Și soarele și văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii. 3Din fum au ieșit niște lăcuste
pe pământ. Și li s-a dat o putere ca
puterea pe care o au scorpiile pământului. 4Li s-a zis să
nu vatăme iarba
pământului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n-aveau pe frunte pecetea
lui Dumnezeu. 5Li s-a dat putere nu să-i omoare, ci
să-i chinuiască cinci luni; și chinul lor era cum e chinul scorpiei când înţeapă pe un om. 6În acele zile, oamenii vor căuta
moartea și n-o vor găsi; vor dori să moară și moartea va fugi de ei. 7Lăcustele acelea semănau
cu niște cai pregătiţi de luptă. Pe
capete aveau un fel de cununi care păreau de aur. Feţele
lor semănau cu niște feţe de oameni. 8Aveau părul ca părul de femeie și dinţii
lor erau ca dinţii de lei. 9Aveau niște platoșe ca niște platoșe de fier; și vuietul pe care-l făceau aripile lor era ca
vuietul unor care trase de mulţi cai care se aruncă la luptă. 10Aveau
niște cozi ca de scorpii, cu bolduri. Și în cozile lor stătea puterea pe care o aveau ca să vatăme pe oameni cinci luni. 11Peste ele aveau ca împărat
pe îngerul
adâncului, care pe evreiește se cheamă „Abadon”, iar pe grecește, „Apolion”. 12Cea dintâi
nenorocire a trecut. Iată că mai vin încă două nenorociri după ea. 13Îngerul al șaselea a sunat din trâmbiţă. Și am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu 14și zicând îngerului al șaselea, care avea trâmbiţa: „Dezleagă pe cei patru îngeri care sunt legaţi la
râul cel mare Eufrat!” 15Și cei patru îngeri care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna și anul acela au fost dezlegaţi, ca să omoare a treia parte din oameni. 16Oștirea
lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece mii de călăreţi
; le-am
auzit numărul. 17Și iată cum mi s-au arătat în vedenie caii și călăreţii: aveau platoșe ca focul, iacintul și pucioasa. Capetele
cailor erau ca niște capete de lei și din gurile lor ieșeau foc, fum și pucioasă. 18A treia parte din oameni au fost uciși de aceste trei urgii: de focul, de fumul și de pucioasa care ieșeau din gurile lor. 19Căci puterea cailor stătea în gurile și în cozile lor. Cozile
lor erau ca niște șerpi cu capete și cu ele vătămau. 20Ceilalţi oameni, care n-au fost uciși de aceste urgii, nu
s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine dracilor
și idolilor
135:15Dan. 5:23
de aur, de argint, de aramă, de piatră și de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble. 21Și nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile
lor, nici de curvia lor, nici de furtișagurile lor.
101Apoi am văzut un alt înger puternic, care se cobora din cer învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul
; faţa
lui era ca soarele și picioarele
lui erau ca niște stâlpi de foc. 2În mână ţinea o cărticică deschisă. A pus piciorul
drept pe mare și piciorul stâng pe pământ 3și a strigat cu glas tare, cum răcnește un leu. Când a strigat el, cele șapte
tunete au făcut să se audă glasurile lor. 4Și când au făcut cele șapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; și am auzit din cer un glas, care zicea: „Pecetluiește
12:4,9
ce au spus cele șapte tunete și nu scrie ce au spus!” 5Și îngerul pe care-l văzusem stând în picioare pe mare și pe pământ și-a
ridicat mâna dreaptă spre cer 6și a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care
a făcut cerul și lucrurile din el, pământul și lucrurile de pe el, marea și lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă
, 7ci că, în
zilele în care îngerul al șaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârși taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi prorocilor. 8Și glasul
pe care-l auzisem din cer mi-a vorbit din nou și mi-a zis: „Du-te de ia cărticica deschisă din mâna îngerului care stă în picioare pe mare și pe pământ!” 9M-am dus la înger și i-am cerut să-mi dea cărticica. „Ia-o”
3:1-3
, mi-a zis el, „și mănânc-o; ea îţi va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.” 10Am luat cărticica din mâna îngerului și am mâncat-o: în gura
mea a fost dulce ca mierea, dar, după ce am mâncat-o, mi s-a umplut pântecele de amărăciune
. 11Apoi mi-a zis: „Trebuie să prorocești din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi și împăraţi.”
111Apoi mi s-a dat o trestie
asemenea unei prăjini și mi s-a zis: „Scoală-te
și măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul și pe cei ce se închină în el. 2Dar curtea
de afară a Templului las-o la o parte nemăsurată, căci
a fost dată neamurilor, care vor călca
în picioare sfânta cetate patruzeci
și două de luni. 3Voi da celor doi martori
ai Mei să prorocească
îmbrăcaţi în saci o
mie două sute șaizeci de zile.” 4Aceștia sunt cei doi
măslini și cele două sfeșnice care stau înaintea Domnului pământului. 5Dacă umblă cineva să le facă rău, le iese din gură un foc
5:14Ezec. 43:3Osea 6:5
care mistuie pe vrăjmașii lor; și dacă
vrea cineva să le facă rău, trebuie să piară în felul acesta. 6Ei au
putere să închidă cerul, ca să nu cadă ploaie în zilele prorociei lor, și au
putere să prefacă apele în sânge și să lovească pământul cu orice fel de urgie ori de câte ori vor voi. 7Când își vor
isprăvi mărturisirea lor, fiara
care se ridică din
adânc va
face război cu ei, îi va birui și-i va omorî. 8Și trupurile lor moarte vor zăcea în piaţa cetăţii
celei mari, care, în înţeles duhovnicesc, se cheamă „Sodoma” și „Egipt”, unde
a fost răstignit și Domnul lor. 9Și
oameni din orice norod, din orice seminţie, de orice limbă și de orice neam vor sta trei zile și jumătate și vor privi trupurile lor moarte și
nu vor da voie ca trupurile lor moarte să fie puse în mormânt. 10Și
locuitorii de pe pământ se vor bucura și se vor veseli de ei și își vor trimite daruri
unii altora, pentru că
acești doi proroci chinuiseră pe locuitorii pământului. 11Dar
, după cele trei zile și jumătate, duhul
de viaţă de la Dumnezeu a intrat în ei și s-au ridicat în picioare și o mare frică a apucat pe cei ce i-au văzut. 12Și au auzit din cer un glas tare, care le zicea: „Suiţi-vă aici!” Și
s-au suit într-un nor
spre cer, iar
vrăjmașii lor i-au văzut. 13În clipa aceea s-a
făcut un mare cutremur de pământ și s-a prăbușit a
zecea parte din cetate. Șapte mii de oameni au fost uciși în cutremurul acesta de pământ. Și cei rămași s-au îngrozit și au
dat slavă Dumnezeului cerului. 14A doua
nenorocire a trecut. Iată că a treia nenorocire vine curând. 15Îngerul
al șaptelea a sunat din trâmbiţă. Și
în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: „Împărăţia
lumii a trecut în mâinile Domnului nostru și ale Hristosului Său. Și
7:14,18,27
El va împărăţi în vecii vecilor.” 16Și cei
douăzeci și patru de bătrâni, care stăteau înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor de domnie, s-au aruncat cu feţele la pământ și s-au închinat lui Dumnezeu 17și au zis: „Îţi mulţumim, Doamne Dumnezeule, Atotputernice, care
ești și care erai și care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare și
ai început să împărăţești. 18Neamurile
se mâniaseră, dar a venit
mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplătești pe robii Tăi proroci, pe sfinţi și pe cei ce se tem de Numele Tău, mici
și mari, și să
prăpădești pe cei ce prăpădesc pământul!” 19Și Templul
lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis și s-a văzut chivotul legământului Său, în Templul Său. Și au
fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ și
o grindină mare.
