101Apoi am văzut un alt înger puternic, care se cobora din cer învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul
; faţa
lui era ca soarele și picioarele
lui erau ca niște stâlpi de foc. 2În mână ţinea o cărticică deschisă. A pus piciorul
drept pe mare și piciorul stâng pe pământ 3și a strigat cu glas tare, cum răcnește un leu. Când a strigat el, cele șapte
tunete au făcut să se audă glasurile lor. 4Și când au făcut cele șapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; și am auzit din cer un glas, care zicea: „Pecetluiește
12:4,9
ce au spus cele șapte tunete și nu scrie ce au spus!” 5Și îngerul pe care-l văzusem stând în picioare pe mare și pe pământ și-a
ridicat mâna dreaptă spre cer 6și a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care
a făcut cerul și lucrurile din el, pământul și lucrurile de pe el, marea și lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă
, 7ci că, în
zilele în care îngerul al șaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârși taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi prorocilor. 8Și glasul
pe care-l auzisem din cer mi-a vorbit din nou și mi-a zis: „Du-te de ia cărticica deschisă din mâna îngerului care stă în picioare pe mare și pe pământ!” 9M-am dus la înger și i-am cerut să-mi dea cărticica. „Ia-o”
3:1-3
, mi-a zis el, „și mănânc-o; ea îţi va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.” 10Am luat cărticica din mâna îngerului și am mâncat-o: în gura
mea a fost dulce ca mierea, dar, după ce am mâncat-o, mi s-a umplut pântecele de amărăciune
. 11Apoi mi-a zis: „Trebuie să prorocești din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi și împăraţi.”