101Apoi am văzut un alt înger puternic, care se cobora din cer învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul
; faţa
lui era ca soarele și picioarele
lui erau ca niște stâlpi de foc. 2În mână ţinea o cărticică deschisă. A pus piciorul
drept pe mare și piciorul stâng pe pământ 3și a strigat cu glas tare, cum răcnește un leu. Când a strigat el, cele șapte
tunete au făcut să se audă glasurile lor. 4Și când au făcut cele șapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; și am auzit din cer un glas, care zicea: „Pecetluiește
12:4,9
ce au spus cele șapte tunete și nu scrie ce au spus!” 5Și îngerul pe care-l văzusem stând în picioare pe mare și pe pământ și-a
ridicat mâna dreaptă spre cer 6și a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care
a făcut cerul și lucrurile din el, pământul și lucrurile de pe el, marea și lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă
, 7ci că, în
zilele în care îngerul al șaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârși taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi prorocilor. 8Și glasul
pe care-l auzisem din cer mi-a vorbit din nou și mi-a zis: „Du-te de ia cărticica deschisă din mâna îngerului care stă în picioare pe mare și pe pământ!” 9M-am dus la înger și i-am cerut să-mi dea cărticica. „Ia-o”
3:1-3
, mi-a zis el, „și mănânc-o; ea îţi va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.” 10Am luat cărticica din mâna îngerului și am mâncat-o: în gura
mea a fost dulce ca mierea, dar, după ce am mâncat-o, mi s-a umplut pântecele de amărăciune
. 11Apoi mi-a zis: „Trebuie să prorocești din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi și împăraţi.”
111Apoi mi s-a dat o trestie
asemenea unei prăjini și mi s-a zis: „Scoală-te
și măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul și pe cei ce se închină în el. 2Dar curtea
de afară a Templului las-o la o parte nemăsurată, căci
a fost dată neamurilor, care vor călca
în picioare sfânta cetate patruzeci
și două de luni. 3Voi da celor doi martori
ai Mei să prorocească
îmbrăcaţi în saci o
mie două sute șaizeci de zile.” 4Aceștia sunt cei doi
măslini și cele două sfeșnice care stau înaintea Domnului pământului. 5Dacă umblă cineva să le facă rău, le iese din gură un foc
5:14Ezec. 43:3Osea 6:5
care mistuie pe vrăjmașii lor; și dacă
vrea cineva să le facă rău, trebuie să piară în felul acesta. 6Ei au
putere să închidă cerul, ca să nu cadă ploaie în zilele prorociei lor, și au
putere să prefacă apele în sânge și să lovească pământul cu orice fel de urgie ori de câte ori vor voi. 7Când își vor
isprăvi mărturisirea lor, fiara
care se ridică din
adânc va
face război cu ei, îi va birui și-i va omorî. 8Și trupurile lor moarte vor zăcea în piaţa cetăţii
celei mari, care, în înţeles duhovnicesc, se cheamă „Sodoma” și „Egipt”, unde
a fost răstignit și Domnul lor. 9Și
oameni din orice norod, din orice seminţie, de orice limbă și de orice neam vor sta trei zile și jumătate și vor privi trupurile lor moarte și
nu vor da voie ca trupurile lor moarte să fie puse în mormânt. 10Și
locuitorii de pe pământ se vor bucura și se vor veseli de ei și își vor trimite daruri
unii altora, pentru că
acești doi proroci chinuiseră pe locuitorii pământului. 11Dar
, după cele trei zile și jumătate, duhul
de viaţă de la Dumnezeu a intrat în ei și s-au ridicat în picioare și o mare frică a apucat pe cei ce i-au văzut. 12Și au auzit din cer un glas tare, care le zicea: „Suiţi-vă aici!” Și
s-au suit într-un nor
spre cer, iar
vrăjmașii lor i-au văzut. 13În clipa aceea s-a
făcut un mare cutremur de pământ și s-a prăbușit a
zecea parte din cetate. Șapte mii de oameni au fost uciși în cutremurul acesta de pământ. Și cei rămași s-au îngrozit și au
dat slavă Dumnezeului cerului. 14A doua
nenorocire a trecut. Iată că a treia nenorocire vine curând. 15Îngerul
al șaptelea a sunat din trâmbiţă. Și
în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: „Împărăţia
lumii a trecut în mâinile Domnului nostru și ale Hristosului Său. Și
7:14,18,27
El va împărăţi în vecii vecilor.” 16Și cei
douăzeci și patru de bătrâni, care stăteau înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor de domnie, s-au aruncat cu feţele la pământ și s-au închinat lui Dumnezeu 17și au zis: „Îţi mulţumim, Doamne Dumnezeule, Atotputernice, care
ești și care erai și care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare și
ai început să împărăţești. 18Neamurile
se mâniaseră, dar a venit
mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplătești pe robii Tăi proroci, pe sfinţi și pe cei ce se tem de Numele Tău, mici
și mari, și să
prăpădești pe cei ce prăpădesc pământul!” 19Și Templul
lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis și s-a văzut chivotul legământului Său, în Templul Său. Și au
fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ și
o grindină mare.
121În cer s-a arătat un semn mare – o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare și cu o cunună de douăsprezece stele pe cap. 2Ea era însărcinată, ţipa în durerile nașterii și avea un mare chin
ca să nască. 3În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un
mare balaur roșu, cu
șapte capete, zece coarne și
șapte cununi împărătești pe capete. 4Cu coada
trăgea după el a treia parte din
stelele cerului și
le arunca pe pământ.
Balaurul a stat înaintea
femeii care stătea să nască, pentru ca
să-i mănânce copilul, când îl va naște. 5Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El
are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu și la scaunul Lui de domnie. 6Și femeia
a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o
mie două sute șaizeci de zile. 7Și în cer s-a făcut un război. Mihail
12:1
și îngerii lui s-au luptat cu
balaurul. Și balaurul cu îngerii lui s-au luptat și ei, 8dar n-au putut birui; și locul lor nu li s-a mai găsit în cer. 9Și balaurul cel mare, șarpele cel vechi
, numit diavolul și Satana, acela care
înșală întreaga lume, a fost
aruncat pe pământ și împreună cu el au fost
aruncaţi și îngerii lui. 10Și am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum
au venit mântuirea, puterea și împărăţia Dumnezeului nostru și stăpânirea Hristosului Lui, pentru că pârâșul fraţilor noștri, care zi și noapte îi
2:5Zah. 3:1
pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. 11Ei
16:20
l-au biruit prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturisirii lor și nu
și-au iubit viaţa chiar până la moarte. 12De aceea bucuraţi-vă
, ceruri și voi care locuiţi în ceruri! Vai
de voi, pământ și mare! Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă
știe că are puţină vreme.” 13Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să urmărească pe
femeia care născuse copilul de parte bărbătească. 14Și
cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii ca
să zboare cu ele în
pustie, în locul ei, unde este hrănită o
12:7
vreme, vremi și jumătatea unei vremi, departe de faţa șarpelui. 15Atunci, șarpele a
aruncat din gură apă, ca un râu, după femeie, ca s-o ia râul. 16Dar pământul a dat ajutor femeii. Pământul și-a deschis gura și a înghiţit râul pe care-l aruncase balaurul din gură. 17Și balaurul, mâniat pe femeie, s-a
dus să facă război cu rămășiţa seminţei ei, cu cei care
păzesc poruncile lui Dumnezeu și ţin mărturia
lui Isus Hristos.
