121În cer s-a arătat un semn mare – o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare și cu o cunună de douăsprezece stele pe cap. 2Ea era însărcinată, ţipa în durerile nașterii și avea un mare chin
ca să nască. 3În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un
mare balaur roșu, cu
șapte capete, zece coarne și
șapte cununi împărătești pe capete. 4Cu coada
trăgea după el a treia parte din
stelele cerului și
le arunca pe pământ.
Balaurul a stat înaintea
femeii care stătea să nască, pentru ca
să-i mănânce copilul, când îl va naște. 5Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El
are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu și la scaunul Lui de domnie. 6Și femeia
a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o
mie două sute șaizeci de zile. 7Și în cer s-a făcut un război. Mihail
12:1
și îngerii lui s-au luptat cu
balaurul. Și balaurul cu îngerii lui s-au luptat și ei, 8dar n-au putut birui; și locul lor nu li s-a mai găsit în cer. 9Și balaurul cel mare, șarpele cel vechi
, numit diavolul și Satana, acela care
înșală întreaga lume, a fost
aruncat pe pământ și împreună cu el au fost
aruncaţi și îngerii lui. 10Și am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum
au venit mântuirea, puterea și împărăţia Dumnezeului nostru și stăpânirea Hristosului Lui, pentru că pârâșul fraţilor noștri, care zi și noapte îi
2:5Zah. 3:1
pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. 11Ei
16:20
l-au biruit prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturisirii lor și nu
și-au iubit viaţa chiar până la moarte. 12De aceea bucuraţi-vă
, ceruri și voi care locuiţi în ceruri! Vai
de voi, pământ și mare! Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă
știe că are puţină vreme.” 13Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să urmărească pe
femeia care născuse copilul de parte bărbătească. 14Și
cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii ca
să zboare cu ele în
pustie, în locul ei, unde este hrănită o
12:7
vreme, vremi și jumătatea unei vremi, departe de faţa șarpelui. 15Atunci, șarpele a
aruncat din gură apă, ca un râu, după femeie, ca s-o ia râul. 16Dar pământul a dat ajutor femeii. Pământul și-a deschis gura și a înghiţit râul pe care-l aruncase balaurul din gură. 17Și balaurul, mâniat pe femeie, s-a
dus să facă război cu rămășiţa seminţei ei, cu cei care
păzesc poruncile lui Dumnezeu și ţin mărturia
lui Isus Hristos.
131Apoi am stat pe nisipul mării. Și am văzut ridicându-se din mare o
fiară cu
zece coarne și șapte capete; pe coarne avea zece cununi împărătești și pe capete avea nume de hulă. 2Fiara
pe care am văzut-o semăna cu un leopard, avea labe
ca de urs și gură ca o gură
de leu. Balaurul i-a
dat puterea lui, scaunul
lui de domnie
și o stăpânire mare. 3Unul din capetele ei părea rănit
de moarte, dar rana de moarte fusese vindecată. Și tot
pământul se mira după fiară. 4Și au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Și au început să se închine fiarei, zicând: „Cine
se poate asemăna cu fiara și cine se poate lupta cu ea?” 5I s-a dat o gură
11:36
care rostea vorbe mari și hule. Și i s-a dat putere să lucreze patruzeci
și două de luni. 6Ea și-a deschis gura și a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul
și pe cei ce locuiesc în cer. 7I s-a dat să facă
război cu sfinţii și
să-i biruiască. Și i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă și peste orice neam. 8Și toţi locuitorii pământului i
se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris de la
întemeierea lumii în cartea vieţii Mielului, care a fost înjunghiat. 9Cine
are urechi, să audă! 10Cine
duce pe alţii în robie va merge și el în robie. Cine
ucide cu sabia trebuie să fie ucis cu sabie. Aici
este răbdarea și credinţa sfinţilor. 11Apoi am văzut ridicându-se
din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel și vorbea ca un balaur. 12Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei și făcea ca pământul și locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a
cărei rană de moarte fusese vindecată. 13Săvârșea
semne mari, până acolo
că făcea chiar să se coboare foc din cer pe pământ, în faţa oamenilor. 14Și amăgea
pe locuitorii pământului prin
semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie și
trăia. 15I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească și
să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. 16Și a făcut ca toţi: mici și mari, bogaţi și săraci, slobozi și robi, să
primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte 17și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele
fiarei, sau
numărul numelui ei. 18Aici
e înţelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul
fiarei. Căci
este un număr de om. Și numărul ei este șase sute șaizeci și șase.
141Apoi m-am uitat și iată că Mielul
stătea pe muntele Sionului și împreună cu El stăteau o
sută patruzeci și patru de mii, care
aveau scris pe frunte Numele Său și Numele Tatălui Său. 2Și am auzit venind din cer un glas ca
un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; și glasul pe care l-am auzit era ca al celor ce cântă cu alăuta
și cântau
din alăutele lor. 3Cântau o cântare
nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii și înaintea bătrânilor. Și nimeni nu putea să înveţe cântarea afară de cei o sută patruzeci și patru de mii, care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ. 4Ei nu s-au întinat cu femei, căci
sunt verguri14:4 Virgini., și
urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost
răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi rod
pentru Dumnezeu și pentru Miel. 5Și în
gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt
fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu. 6Și am văzut un alt înger, care zbura
prin mijlocul cerului cu o
Evanghelie veșnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui
neam, oricărei seminţii, oricărei limbi și oricărui norod. 7El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă
de Dumnezeu și daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui, și închinaţi-vă
124:8
146:5,6Fapte 14:15
17:24
Celui ce a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele apelor!” 8Apoi a urmat un alt înger, al doilea, și a zis: „A
căzut, a căzut Babilonul, cetatea
17:2,5
18:2,10,18,21
19:2
cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!” 9Apoi a urmat un alt înger, al treilea, și a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva
fiarei și icoanei ei și primește semnul ei pe frunte sau pe mână, 10va bea
și el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat
neamestecat în
paharul mâniei Lui, și va fi chinuit
în foc
și în pucioasă înaintea sfinţilor îngeri și înaintea Mielului. 11Și fumul
chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Și nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei și icoanei ei și oricine primește semnul numelui ei! 12Aici
este răbdarea sfinţilor, care
păzesc poruncile lui Dumnezeu și credinţa lui Isus.” 13Și am auzit un glas din cer care zicea: „Scrie: Ferice
de acum încolo de morţii care
mor în Domnul!” „Da”, zice Duhul, „ei
se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!” 14Apoi m-am uitat, și iată un nor alb; și pe nor ședea cineva care semăna
cu un fiu al omului; pe cap avea
o cunună de aur, iar în mână, o seceră ascuţită. 15Și un alt înger a
ieșit din Templu și striga cu glas tare Celui ce ședea pe nor: „Pune secera
Ta și seceră, pentru că a venit ceasul să seceri și secerișul pământului
este copt.” 16Atunci, Cel ce ședea pe nor Și-a aruncat secera pe pământ. Și pământul a fost secerat. 17Și din Templul care este în cer a ieșit un alt înger, care avea și el un cosor ascuţit. 18Și un alt înger, care avea stăpânire asupra focului, a ieșit
din altar și a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuţit: „Pune
cosorul tău cel ascuţit și culege strugurii viei pământului, căci strugurii ei sunt copţi.” 19Și îngerul și-a aruncat cosorul pe pământ, a cules via pământului și a aruncat strugurii în teascul
cel mare al mâniei lui Dumnezeu. 20Și teascul
a fost călcat în picioare afară
din cetate; și din teasc a ieșit sânge până la zăbalele cailor
, pe o întindere de o mie șase sute de stadii.
