141Apoi m-am uitat și iată că Mielul
stătea pe muntele Sionului și împreună cu El stăteau o
sută patruzeci și patru de mii, care
aveau scris pe frunte Numele Său și Numele Tatălui Său. 2Și am auzit venind din cer un glas ca
un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; și glasul pe care l-am auzit era ca al celor ce cântă cu alăuta
și cântau
din alăutele lor. 3Cântau o cântare
nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii și înaintea bătrânilor. Și nimeni nu putea să înveţe cântarea afară de cei o sută patruzeci și patru de mii, care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ. 4Ei nu s-au întinat cu femei, căci
sunt verguri14:4 Virgini., și
urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost
răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi rod
pentru Dumnezeu și pentru Miel. 5Și în
gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt
fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu. 6Și am văzut un alt înger, care zbura
prin mijlocul cerului cu o
Evanghelie veșnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui
neam, oricărei seminţii, oricărei limbi și oricărui norod. 7El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă
de Dumnezeu și daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui, și închinaţi-vă
124:8
146:5,6Fapte 14:15
17:24
Celui ce a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele apelor!” 8Apoi a urmat un alt înger, al doilea, și a zis: „A
căzut, a căzut Babilonul, cetatea
17:2,5
18:2,10,18,21
19:2
cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!” 9Apoi a urmat un alt înger, al treilea, și a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva
fiarei și icoanei ei și primește semnul ei pe frunte sau pe mână, 10va bea
și el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat
neamestecat în
paharul mâniei Lui, și va fi chinuit
în foc
și în pucioasă înaintea sfinţilor îngeri și înaintea Mielului. 11Și fumul
chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Și nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei și icoanei ei și oricine primește semnul numelui ei! 12Aici
este răbdarea sfinţilor, care
păzesc poruncile lui Dumnezeu și credinţa lui Isus.” 13Și am auzit un glas din cer care zicea: „Scrie: Ferice
de acum încolo de morţii care
mor în Domnul!” „Da”, zice Duhul, „ei
se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!” 14Apoi m-am uitat, și iată un nor alb; și pe nor ședea cineva care semăna
cu un fiu al omului; pe cap avea
o cunună de aur, iar în mână, o seceră ascuţită. 15Și un alt înger a
ieșit din Templu și striga cu glas tare Celui ce ședea pe nor: „Pune secera
Ta și seceră, pentru că a venit ceasul să seceri și secerișul pământului
este copt.” 16Atunci, Cel ce ședea pe nor Și-a aruncat secera pe pământ. Și pământul a fost secerat. 17Și din Templul care este în cer a ieșit un alt înger, care avea și el un cosor ascuţit. 18Și un alt înger, care avea stăpânire asupra focului, a ieșit
din altar și a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuţit: „Pune
cosorul tău cel ascuţit și culege strugurii viei pământului, căci strugurii ei sunt copţi.” 19Și îngerul și-a aruncat cosorul pe pământ, a cules via pământului și a aruncat strugurii în teascul
cel mare al mâniei lui Dumnezeu. 20Și teascul
a fost călcat în picioare afară
din cetate; și din teasc a ieșit sânge până la zăbalele cailor
, pe o întindere de o mie șase sute de stadii.
151Apoi am
văzut în cer un alt semn mare și minunat: șapte
îngeri care aveau șapte urgii, cele din urmă, căci
cu ele s-a isprăvit mânia lui Dumnezeu. 2Și am văzut ca o
mare de sticlă amestecată
cu foc și
pe marea de sticlă, cu
alăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei și ai numărului numelui ei. 3Ei cântau cântarea
lui Moise, robul lui Dumnezeu, și cântarea Mielului. Și ziceau: „Mari
139:14
și minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice! Drepte
și adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor! 4Cine
nu se va teme, Doamne, și cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu ești Sfânt și toate
neamurile vor veni și se vor închina înaintea Ta, pentru că judecăţile Tale au fost arătate!” 5După aceea, am văzut deschizându-se în cer Templul
cortului mărturiei. 6Și
din Templu au ieșit cei șapte îngeri care ţineau cele șapte urgii. Erau îmbrăcaţi
în in curat, strălucitor, și erau încinși împrejurul pieptului cu brâie de aur. 7Și
una din cele patru făpturi vii a dat celor șapte îngeri șapte potire de aur pline de mânia lui Dumnezeu, care
este viu în vecii vecilor. 8Și Templul
s-a umplut de fum din
slava lui Dumnezeu și a puterii Lui. Și nimeni nu putea să intre în Templu până se vor sfârși cele șapte urgii ale celor șapte îngeri.
161Și am auzit un glas tare, care venea din Templu și care zicea celor
șapte îngeri: „Duceţi-vă și vărsaţi pe pământ cele șapte potire ale mâniei
lui Dumnezeu!” 2Cel dintâi s-a dus și a vărsat potirul lui pe
pământ. Și o rană rea și dureroasă a lovit
pe oamenii care
aveau semnul fiarei și care
se închinau icoanei ei. 3Al doilea a vărsat potirul lui în
mare. Și marea s-a
făcut sânge, ca sângele unui om mort. Și
a murit orice făptură vie, chiar și tot ce era în mare. 4Al treilea a vărsat potirul lui în
râuri și în izvoarele apelor. Și apele s-au
făcut sânge. 5Și am auzit pe îngerul apelor zicând: „Drept
ești Tu, Doamne, care
ești și care erai! Tu ești Sfânt, pentru că ai judecat în felul acesta. 6Fiindcă aceștia au
vărsat sângele sfinţilor
și al prorocilor, le-ai dat și Tu să bea sânge
. Și sunt vrednici.” 7Și am auzit altarul zicând: „Da, Doamne
Dumnezeule, Atotputernice, adevărate
și drepte sunt judecăţile Tale!” 8Al patrulea a vărsat potirul lui peste
soare. Și
soarelui i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui. 9Și oamenii au fost dogoriţi de o arșiţă mare și au
hulit Numele Dumnezeului care are stăpânire peste aceste urgii și
nu s-au pocăit ca să-I
dea slavă. 10Al cincilea a vărsat potirul lui peste
scaunul de domnie al fiarei. Și
împărăţia fiarei a fost acoperită de întuneric. Oamenii își
mușcau limbile de durere. 11Și au
hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor lor și din pricina rănilor
lor rele și
nu s-au pocăit de faptele lor. 12Al șaselea a vărsat potirul lui peste
râul cel mare, Eufrat. Și
51:36
apa lui a secat, ca
să fie pregătită calea împăraţilor care au să vină din Răsărit. 13Apoi am văzut ieșind din gura balaurului
și din gura fiarei și din gura prorocului mincinos
trei duhuri necurate
, care semănau cu niște broaște. 14Acestea sunt
duhuri de draci, care fac
semne nemaipomenite și care se duc la împăraţii pământului întreg
, ca să-i strângă pentru războiul
zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic. 15„Iată
, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează și își păzește hainele, ca
să nu umble gol și să i se vadă rușinea!” 16Duhurile
cele rele i-au strâns în locul care pe evreiește se cheamă Armaghedon. 17Al șaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Și din Templu, din scaunul de domnie, a ieșit un glas tare, care zicea: „S-a
isprăvit!” 18Și au urmat
fulgere, glasuri, tunete și s-a
făcut un mare cutremur de pământ, așa de tare cum
, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur așa de mare. 19Cetatea
cea mare a fost împărţită în trei părţi și cetăţile neamurilor s-au prăbușit. Și Dumnezeu Și-a
adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i
dea potirul de vin al furiei mâniei Lui. 20Toate
ostroavele au fugit și munţii nu s-au mai găsit. 21O
grindină mare, ale cărei boabe cântăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Și oamenii
au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei
grindinei, pentru că această urgie era foarte mare.
