161Și am auzit un glas tare, care venea din Templu și care zicea celor
șapte îngeri: „Duceţi-vă și vărsaţi pe pământ cele șapte potire ale mâniei
lui Dumnezeu!” 2Cel dintâi s-a dus și a vărsat potirul lui pe
pământ. Și o rană rea și dureroasă a lovit
pe oamenii care
aveau semnul fiarei și care
se închinau icoanei ei. 3Al doilea a vărsat potirul lui în
mare. Și marea s-a
făcut sânge, ca sângele unui om mort. Și
a murit orice făptură vie, chiar și tot ce era în mare. 4Al treilea a vărsat potirul lui în
râuri și în izvoarele apelor. Și apele s-au
făcut sânge. 5Și am auzit pe îngerul apelor zicând: „Drept
ești Tu, Doamne, care
ești și care erai! Tu ești Sfânt, pentru că ai judecat în felul acesta. 6Fiindcă aceștia au
vărsat sângele sfinţilor
și al prorocilor, le-ai dat și Tu să bea sânge
. Și sunt vrednici.” 7Și am auzit altarul zicând: „Da, Doamne
Dumnezeule, Atotputernice, adevărate
și drepte sunt judecăţile Tale!” 8Al patrulea a vărsat potirul lui peste
soare. Și
soarelui i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui. 9Și oamenii au fost dogoriţi de o arșiţă mare și au
hulit Numele Dumnezeului care are stăpânire peste aceste urgii și
nu s-au pocăit ca să-I
dea slavă. 10Al cincilea a vărsat potirul lui peste
scaunul de domnie al fiarei. Și
împărăţia fiarei a fost acoperită de întuneric. Oamenii își
mușcau limbile de durere. 11Și au
hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor lor și din pricina rănilor
lor rele și
nu s-au pocăit de faptele lor. 12Al șaselea a vărsat potirul lui peste
râul cel mare, Eufrat. Și
51:36
apa lui a secat, ca
să fie pregătită calea împăraţilor care au să vină din Răsărit. 13Apoi am văzut ieșind din gura balaurului
și din gura fiarei și din gura prorocului mincinos
trei duhuri necurate
, care semănau cu niște broaște. 14Acestea sunt
duhuri de draci, care fac
semne nemaipomenite și care se duc la împăraţii pământului întreg
, ca să-i strângă pentru războiul
zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic. 15„Iată
, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează și își păzește hainele, ca
să nu umble gol și să i se vadă rușinea!” 16Duhurile
cele rele i-au strâns în locul care pe evreiește se cheamă Armaghedon. 17Al șaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Și din Templu, din scaunul de domnie, a ieșit un glas tare, care zicea: „S-a
isprăvit!” 18Și au urmat
fulgere, glasuri, tunete și s-a
făcut un mare cutremur de pământ, așa de tare cum
, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur așa de mare. 19Cetatea
cea mare a fost împărţită în trei părţi și cetăţile neamurilor s-au prăbușit. Și Dumnezeu Și-a
adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i
dea potirul de vin al furiei mâniei Lui. 20Toate
ostroavele au fugit și munţii nu s-au mai găsit. 21O
grindină mare, ale cărei boabe cântăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Și oamenii
au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei
grindinei, pentru că această urgie era foarte mare.