171Apoi unul
din cei șapte îngeri care ţineau cele șapte potire a venit de a vorbit cu mine și mi-a zis: „Vino să-ţi
arăt judecata curvei
celei mari, care
șade pe ape mari. 2Cu
ea au curvit împăraţii pământului și locuitorii pământului s-au
îmbătat de vinul curviei ei!” 3Și m-a dus, în Duhul, într-o
pustie. Și am văzut o femeie șezând pe
o fiară de culoare stacojie, plină cu nume
de hulă, și
avea șapte capete și zece
coarne. 4Femeia aceasta era
îmbrăcată cu purpură și stacojiu, era împodobită
cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare. Ţinea
în mână un potir de aur plin
de spurcăciuni și de necurăţiile curviei ei. 5Pe frunte purta scris un nume, o taină
: „Babilonul cel
mare, mama
curvelor și spurcăciunilor pământului”. 6Și am văzut pe
femeia aceasta îmbătată de
sângele sfinţilor și de sângele mucenicilor
lui Isus. Când am văzut-o, m-am mirat minune mare. 7Și îngerul mi-a zis: „De ce te miri? Îţi voi spune taina acestei femei și a fiarei care o poartă și care are cele șapte capete și cele zece coarne. 8Fiara pe care ai văzut-o era și nu mai este. Ea are
să se ridice din adânc și are să
se ducă la pierzare. Și locuitorii pământului ale
căror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în cartea vieţii se
vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este și va veni. 9Aici
este mintea plină de înţelepciune: cele
șapte capete sunt șapte munţi pe care șade femeia. 10Sunt și șapte împăraţi: cinci au căzut, unul este, celălalt n-a venit încă și, când va veni, el va rămâne puţină vreme. 11Și fiara, care era și nu mai este, ea însăși este al optulea împărat: este din numărul celor șapte și
merge la pierzare. 12Cele
zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împăraţi care n-au primit încă împărăţia, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara. 13Toţi au același gând și dau fiarei puterea și stăpânirea lor. 14Ei
se vor război cu Mielul, dar Mielul îi va birui, pentru că
El este Domnul domnilor și Împăratul împăraţilor. Și
cei chemaţi, aleși și credincioși care sunt cu El, de asemenea, îi vor birui.” 15Apoi mi-a zis: „Apele
pe care le-ai văzut, pe care șade curva, sunt
noroade, gloate, neamuri și limbi. 16Cele zece coarne pe care le-ai văzut și fiara vor
urî pe curvă, o vor pustii și o vor lăsa goală
. Carnea i-o vor mânca și o
vor arde cu foc. 17Căci
Dumnezeu le-a pus în inimă să-I aducă la îndeplinire planul Lui: să se învoiască pe deplin și să dea fiarei stăpânirea lor împărătească până
se vor îndeplini cuvintele lui Dumnezeu. 18Și femeia pe care ai văzut-o este
cetatea cea mare, care
are stăpânire peste împăraţii pământului.”
181După
aceea, am văzut coborându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; și
pământul s-a luminat de slava lui. 2El a strigat cu glas tare și a zis: „A
21:9Ier. 51:8
căzut, a căzut Babilonul cel mare! A
21:8
34:14Ier. 50:39
51:37
ajuns un locaș al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare
34:11Marcu 5:2,3
a oricărei păsări necurate și urâte, 3pentru că toate neamurile au
băut din vinul mâniei curviei ei și împăraţii pământului au curvit cu ea și negustorii
pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei.” 4Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieșiţi
52:11Ier. 50:8
51:6,452 Cor. 6:17
din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtași la păcatele ei și să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! 5Pentru că
păcatele ei s-au îngrămădit și au ajuns până în cer și Dumnezeu
Și-a adus aminte de nelegiuirile ei. 6Răsplătiţi-i
51:24,492 Tim. 4:14
cum v-a răsplătit ea și întoarceţi-i de două ori cât faptele ei. Turnaţi-i
îndoit în potirul în care a amestecat
ea! 7Pe cât
s-a slăvit pe sine însăși și s-a desfătat în risipă, pe atât daţi-i chin și tânguire! Pentru că zice în inima ei: ‘Șed ca împărăteasă
, nu sunt văduvă și nu voi ști ce este tânguirea!’ 8Tocmai pentru aceea într-o
singură zi vor veni urgiile ei: moartea, tânguirea și foametea. Și va fi arsă de tot în
foc, pentru că
Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare. 9Și împăraţii
pământului, care au curvit și s-au dezmierdat în risipă cu ea, când
vor vedea fumul arderii ei, o
vor plânge și o vor boci. 10Ei vor sta departe, de frică să nu cadă în chinul ei, și vor zice: ‘Vai!
vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-o
clipă ţi-a venit judecata!’ 11Negustorii
pământului o plâng și o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa: 12marfă
de aur, de argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, de in subţire, de purpură, de mătase și de stacojiu; nici feluritele lor soiuri de lemn de tiin, tot felul de vase de fildeș, tot felul de vase de lemn foarte scump, de aramă, de fier și de marmură; 13nici scorţișoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tămâia, nici vinul, nici untdelemnul, nici făina bună de tot, nici grâul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruţele, nici robii, nici sufletele
oamenilor. 14Și roadele atât de dorite sufletului tău s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese, strălucite, sunt pierdute pentru tine și nu le vei mai găsi. 15Cei ce fac negoţ
cu aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plânge, se vor tângui 16și vor zice: ‘Vai! vai! Cetatea cea mare, care
era îmbrăcată cu in foarte subţire, cu purpură și cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare! 17Atâtea bogăţii într-un
ceas s-au prăpădit!’ Și
toţi cârmacii, toţi cei ce merg cu corabia pe mare, marinarii și toţi cei ce câștigă din mare stăteau departe 18și
, când au văzut fumul arderii ei, strigau: ‘Care
cetate era ca cetatea cea mare?’ 19Și își aruncau
ţărână în cap, plângeau, se tânguiau, ţipau și ziceau: ‘Vai! vai! Cetatea cea mare, al cărei belșug de scumpeturi a îmbogăţit pe toţi cei ce aveau corăbii pe mare, într-o clipă
a fost prefăcută într-un pustiu!’ 20Bucură-te de ea, cerule!
49:13Ier. 51:48
Bucuraţi-vă și voi, sfinţilor, apostolilor și prorocilor! Pentru că
Dumnezeu v-a făcut dreptate și a judecat-o.” 21Atunci, un înger puternic a ridicat de jos o piatră ca o mare piatră de moară, a aruncat-o în mare și a zis: „Cu
așa repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, și nu
va mai fi găsit! 22Și
16:9
25:10Ezec. 26:13
nu se va mai auzi în tine nici sunet de alăute, nici cântece din instrumente, nici cântători din fluiere, nici cântători din trâmbiţe; nu se va mai găsi la tine niciun meșter în vreun meșteșug oarecare. Nu se va mai auzi în tine vuietul morii. 23Lumina
lămpii nu va mai lumina în tine și nu se va mai auzi în tine glasul mirelui
16:9
25:10
33:11
și al miresei, pentru că negustorii
tăi erau mai-marii pământului, pentru că
toate neamurile au fost amăgite de vrăjitoria ta 24și pentru că
acolo a fost găsit sângele prorocilor și al sfinţilor și al tuturor celor ce au fost înjunghiaţi
pe pământ.”
191După aceea, am auzit
în cer ca un glas puternic de gloată multă, care zicea: „Aleluia! Ale Domnului Dumnezeului nostru sunt mântuirea
, slava, cinstea și puterea! 2Pentru că judecăţile Lui sunt adevărate
și drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pământul cu curvia ei, și a răzbunat
sângele robilor Săi din mâna ei.” 3Și au zis a doua oară: „Aleluia! Fumul
ei se ridică în sus în vecii vecilor!” 4Și cei
douăzeci și patru de bătrâni și cele patru făpturi vii s-au aruncat la pământ și s-au închinat lui Dumnezeu, care ședea pe scaunul de domnie. Și au zis: „Amin!
8:6
Aleluia!” 5Și din scaunul de domnie a ieșit un glas care zicea: „Lăudaţi
135:1
pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui, voi, care vă temeţi de El, mici și
mari!” 6Și
43:2
am auzit ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: „Aleluia! Domnul
Dumnezeul nostru cel Atotputernic a început să împărăţească. 7Să ne bucurăm, să ne veselim și să-I dăm slavă! Căci a
25:102 Cor. 11:2Efes. 5:32
venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit 8și i s-a dat
să se îmbrace cu in subţire, strălucitor și curat.” (Inul
subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor.) 9Apoi mi-a zis: „Scrie: Ferice
de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!” Apoi mi-a zis: „Acestea
sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!” 10Și m-am
aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui, dar el mi-a zis: „Ferește-te
14:14,15
să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine și cu fraţii tăi, care
păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te!” (Căci mărturia lui Isus este duhul prorociei.) 11Apoi
am văzut cerul deschis și iată că s-a arătat un
cal alb! Cel ce sta pe el se cheamă „Cel credincios”
și „Cel adevărat” și El judecă
și Se luptă cu dreptate. 12Ochii
Lui erau ca para focului; capul
îl avea încununat cu multe cununi împărătești și
purta un nume scris pe care nimeni nu-l știe decât numai El singur. 13Era
îmbrăcat cu o haină înmuiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul
lui Dumnezeu”. 14Oștile
din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate
cu in subţire, alb și curat. 15Din gura
Lui ieșea o sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea, pe care
le va cârmui cu un toiag de fier. Și
va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu. 16Pe haină și pe coapsă avea
scris numele acesta: „Împăratul
împăraţilor și Domnul domnilor”. 17Apoi am văzut un înger care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare și a zis tuturor
păsărilor care zburau prin mijlocul cerului: „Veniţi
, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu, 18ca
să mâncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor și a călăreţilor și carnea a tot felul de oameni, slobozi și robi, mici și mari!” 19Și
am văzut fiara și pe împăraţii pământului și oștile lor, adunate ca să facă război cu Cel ce ședea călare pe cal și cu oastea Lui. 20Și
fiara a fost prinsă. Și, împreună cu ea, a fost prins prorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei și
se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceștia
au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care
arde cu pucioasă. 21Iar ceilalţi au fost uciși
cu sabia care ieșea din gura Celui ce ședea călare pe cal. Și toate
păsările s-au săturat din carnea
lor.
