61Când a rupt Mielul cea dintâi din cele șapte peceţi, m-am
uitat și am auzit pe una
din cele patru făpturi vii zicând cu un glas ca de tunet: „Vino și vezi!” 2M-am uitat și iată că s-a arătat un
cal alb. Cel ce
sta pe el avea un arc; i
s-a dat o cunună și a pornit biruitor și ca să biruiască. 3Când a rupt Mielul a doua pecete, am
auzit pe a doua făptură vie zicând: „Vino și vezi!” 4Și
s-a arătat un alt cal, un cal roșu. Cel ce sta pe el a primit puterea să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se înjunghie unii pe alţii, și i s-a dat o sabie mare. 5Când a rupt Mielul pecetea a treia, am
auzit pe a treia făptură vie zicând: „Vino și vezi!” M-am uitat și iată că s-a arătat un
cal negru. Cel ce sta pe el avea în mână o cumpănă. 6Și, în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: „O măsură de grâu pentru un leu6:6 Grecește: dinar! Trei măsuri de orz pentru un leu! Dar să nu vatămi untdelemnul
și vinul!” 7Când a rupt Mielul pecetea a patra, am
auzit glasul făpturii a patra zicând: „Vino și vezi!” 8M-am uitat
și iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el se numea Moartea și împreună cu el venea după el Locuinţa morţilor. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului ca să
ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă și
cu fiarele pământului. 9Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar
sufletele
celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina
Cuvântului lui Dumnezeu și din pricina mărturisirii
pe care o ţinuseră. 10Ei strigau cu glas tare și ziceau: „Până
când, Stăpâne, Tu, care
ești sfânt și adevărat, zăbovești să
judeci și să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” 11Fiecăruia din ei i s-a dat o haină
albă și i s-a spus să
se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarășilor lor de slujbă și al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca și ei. 12Când a rupt Mielul pecetea a șasea, m-am uitat și iată
că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele
3:15Mat. 24:29Fapte 2:20
s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele 13și
stelele au căzut din cer pe pământ cum cad smochinele verzi din pom când este scuturat de un vânt puternic. 14Cerul
s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul. Și toţi
4:24
munţii și toate ostroavele s-au mutat din locurile lor. 15Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oștilor, cei bogaţi și cei puternici, toţi robii și toţi oamenii slobozi s-au
ascuns în peșteri și în stâncile munţilor. 16Și
ziceau munţilor și stâncilor: „Cădeţi peste noi și ascundeţi-ne de Faţa Celui ce șade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului, 17căci
a venit ziua cea mare a mâniei Lui și
cine poate sta în picioare?”
71După aceea am văzut patru îngeri care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau
cele patru vânturi ale pământului, ca
să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. 2Și am văzut un alt înger care se suia dinspre răsăritul soarelui și care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri cărora le fusese dat să vatăme pământul și marea, 3zicând: „Nu
vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii până nu vom pune pecetea
pe fruntea
slujitorilor Dumnezeului nostru!” 4Și
am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o
sută patruzeci și patru de mii din toate seminţiile fiilor lui Israel. 5Din seminţia lui Iuda, douăsprezece mii erau pecetluiţi; din seminţia lui Ruben, douăsprezece mii; din seminţia lui Gad, douăsprezece mii; 6din seminţia lui Așer, douăsprezece mii; din seminţia lui Neftali, douăsprezece mii; din seminţia lui Manase, douăsprezece mii; 7din seminţia lui Simeon, douăsprezece mii; din seminţia lui Levi, douăsprezece mii; din seminţia lui Isahar, douăsprezece mii; 8din seminţia lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminţia lui Iosif, douăsprezece mii; din seminţia lui Beniamin, douăsprezece mii au fost pecetluiţi. 9După aceea m-am uitat și iată că era o mare
gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din
orice neam, din orice seminţie, din orice norod și de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului, îmbrăcaţi
în haine albe, cu ramuri de finic în mâini, 10și strigau cu glas tare și ziceau: „Mântuirea
este a Dumnezeului nostru, care
șade pe scaunul de domnie, și a Mielului!” 11Și
toţi îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor și împrejurul celor patru făpturi vii. Și s-au aruncat cu feţele la pământ în faţa scaunului de domnie și s-au închinat lui Dumnezeu 12și au zis
: „Amin. Ale Dumnezeului nostru să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţumirile, cinstea, puterea și tăria în vecii vecilor! Amin.” 13Și unul din bătrâni a luat cuvântul și mi-a zis: „Aceștia, care sunt îmbrăcaţi în haine
albe, cine sunt oare? Și de unde au venit?” 14„Doamne”, i-am răspuns eu, „tu știi.” Și el mi-a zis: „Aceștia
vin din necazul cel mare; ei și-au spălat
hainele și le-au albit în sângele Mielului. 15Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu și-I slujesc zi și noapte în Templul Lui. Cel ce șade pe scaunul de domnie Își va întinde
peste ei cortul Lui. 16Nu
le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici
soarele, nici vreo altă arșiţă. 17Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor
36:8Ioan 10:11,14
, îi va duce la izvoarele apelor vieţii și
Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.”
81Când a rupt
Mielul pecetea a șaptea, s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas. 2Și
am văzut pe cei șapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu; și
li s-au dat șapte trâmbiţe. 3Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în faţa altarului cu o cădelniţă de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile
tuturor sfinţilor, pe altarul
de aur, care este înaintea scaunului de domnie. 4Fumul
de tămâie s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor. 5Apoi, îngerul a luat cădelniţa, a umplut-o din focul de pe altar și l-a aruncat pe pământ. Și s-au
stârnit tunete, glasuri, fulgere și un cutremur
de pământ. 6Și cei șapte îngeri care aveau cele șapte trâmbiţe s-au pregătit să sune din ele. 7Îngerul dintâi a sunat din trâmbiţă. Și
au venit grindină și foc amestecat cu sânge, care au fost aruncate pe
pământ: și a treia parte a pământului a fost ars și a treia parte din
copaci au fost arși și toată iarba verde a fost arsă. 8Al doilea înger a sunat din trâmbiţă. Și
ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare; și
a treia parte din mare s-a
făcut sânge 9și
a treia parte din făpturile care erau în mare și aveau viaţă au murit și a treia parte din corăbii au pierit. 10Al treilea înger a sunat din trâmbiţă. Și
a căzut din cer o stea mare, care ardea ca o făclie; a
căzut peste a treia parte din râuri și peste izvoarele apelor. 11Steaua
se chema „Pelin”; și
23:15
a treia parte din ape s-au prefăcut în pelin. Și mulţi oameni au murit din pricina apelor, pentru că fuseseră făcute amare. 12Al
patrulea înger a sunat din trâmbiţă. Și a fost lovită a treia parte din soare și a treia parte din lună și a treia parte din stele, pentru ca a treia parte din ele să fie întunecată, ziua să-și piardă a treia parte din lumina ei și noaptea, de asemenea. 13M-am uitat și am
auzit un vultur care zbura prin mijlocul cerului și zicea cu glas tare: „Vai
, vai, vai de locuitorii pământului din pricina celorlalte sunete de trâmbiţă ale celor trei îngeri care au să mai sune!”
