71După aceea am văzut patru îngeri care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau
cele patru vânturi ale pământului, ca
să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. 2Și am văzut un alt înger care se suia dinspre răsăritul soarelui și care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri cărora le fusese dat să vatăme pământul și marea, 3zicând: „Nu
vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii până nu vom pune pecetea
pe fruntea
slujitorilor Dumnezeului nostru!” 4Și
am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o
sută patruzeci și patru de mii din toate seminţiile fiilor lui Israel. 5Din seminţia lui Iuda, douăsprezece mii erau pecetluiţi; din seminţia lui Ruben, douăsprezece mii; din seminţia lui Gad, douăsprezece mii; 6din seminţia lui Așer, douăsprezece mii; din seminţia lui Neftali, douăsprezece mii; din seminţia lui Manase, douăsprezece mii; 7din seminţia lui Simeon, douăsprezece mii; din seminţia lui Levi, douăsprezece mii; din seminţia lui Isahar, douăsprezece mii; 8din seminţia lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminţia lui Iosif, douăsprezece mii; din seminţia lui Beniamin, douăsprezece mii au fost pecetluiţi. 9După aceea m-am uitat și iată că era o mare
gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din
orice neam, din orice seminţie, din orice norod și de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului, îmbrăcaţi
în haine albe, cu ramuri de finic în mâini, 10și strigau cu glas tare și ziceau: „Mântuirea
este a Dumnezeului nostru, care
șade pe scaunul de domnie, și a Mielului!” 11Și
toţi îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor și împrejurul celor patru făpturi vii. Și s-au aruncat cu feţele la pământ în faţa scaunului de domnie și s-au închinat lui Dumnezeu 12și au zis
: „Amin. Ale Dumnezeului nostru să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţumirile, cinstea, puterea și tăria în vecii vecilor! Amin.” 13Și unul din bătrâni a luat cuvântul și mi-a zis: „Aceștia, care sunt îmbrăcaţi în haine
albe, cine sunt oare? Și de unde au venit?” 14„Doamne”, i-am răspuns eu, „tu știi.” Și el mi-a zis: „Aceștia
vin din necazul cel mare; ei și-au spălat
hainele și le-au albit în sângele Mielului. 15Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu și-I slujesc zi și noapte în Templul Lui. Cel ce șade pe scaunul de domnie Își va întinde
peste ei cortul Lui. 16Nu
le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici
soarele, nici vreo altă arșiţă. 17Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor
36:8Ioan 10:11,14
, îi va duce la izvoarele apelor vieţii și
Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.”
81Când a rupt
Mielul pecetea a șaptea, s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas. 2Și
am văzut pe cei șapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu; și
li s-au dat șapte trâmbiţe. 3Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în faţa altarului cu o cădelniţă de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile
tuturor sfinţilor, pe altarul
de aur, care este înaintea scaunului de domnie. 4Fumul
de tămâie s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor. 5Apoi, îngerul a luat cădelniţa, a umplut-o din focul de pe altar și l-a aruncat pe pământ. Și s-au
stârnit tunete, glasuri, fulgere și un cutremur
de pământ. 6Și cei șapte îngeri care aveau cele șapte trâmbiţe s-au pregătit să sune din ele. 7Îngerul dintâi a sunat din trâmbiţă. Și
au venit grindină și foc amestecat cu sânge, care au fost aruncate pe
pământ: și a treia parte a pământului a fost ars și a treia parte din
copaci au fost arși și toată iarba verde a fost arsă. 8Al doilea înger a sunat din trâmbiţă. Și
ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare; și
a treia parte din mare s-a
făcut sânge 9și
a treia parte din făpturile care erau în mare și aveau viaţă au murit și a treia parte din corăbii au pierit. 10Al treilea înger a sunat din trâmbiţă. Și
a căzut din cer o stea mare, care ardea ca o făclie; a
căzut peste a treia parte din râuri și peste izvoarele apelor. 11Steaua
se chema „Pelin”; și
23:15
a treia parte din ape s-au prefăcut în pelin. Și mulţi oameni au murit din pricina apelor, pentru că fuseseră făcute amare. 12Al
patrulea înger a sunat din trâmbiţă. Și a fost lovită a treia parte din soare și a treia parte din lună și a treia parte din stele, pentru ca a treia parte din ele să fie întunecată, ziua să-și piardă a treia parte din lumina ei și noaptea, de asemenea. 13M-am uitat și am
auzit un vultur care zbura prin mijlocul cerului și zicea cu glas tare: „Vai
, vai, vai de locuitorii pământului din pricina celorlalte sunete de trâmbiţă ale celor trei îngeri care au să mai sune!”
91Îngerul al cincilea a sunat din trâmbiţă. Și
am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ. I s-a dat cheia fântânii
adâncului 2și a deschis fântâna adâncului. Din fântână s-a
ridicat un fum ca fumul unui cuptor mare. Și soarele și văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii. 3Din fum au ieșit niște lăcuste
pe pământ. Și li s-a dat o putere ca
puterea pe care o au scorpiile pământului. 4Li s-a zis să
nu vatăme iarba
pământului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n-aveau pe frunte pecetea
lui Dumnezeu. 5Li s-a dat putere nu să-i omoare, ci
să-i chinuiască cinci luni; și chinul lor era cum e chinul scorpiei când înţeapă pe un om. 6În acele zile, oamenii vor căuta
moartea și n-o vor găsi; vor dori să moară și moartea va fugi de ei. 7Lăcustele acelea semănau
cu niște cai pregătiţi de luptă. Pe
capete aveau un fel de cununi care păreau de aur. Feţele
lor semănau cu niște feţe de oameni. 8Aveau părul ca părul de femeie și dinţii
lor erau ca dinţii de lei. 9Aveau niște platoșe ca niște platoșe de fier; și vuietul pe care-l făceau aripile lor era ca
vuietul unor care trase de mulţi cai care se aruncă la luptă. 10Aveau
niște cozi ca de scorpii, cu bolduri. Și în cozile lor stătea puterea pe care o aveau ca să vatăme pe oameni cinci luni. 11Peste ele aveau ca împărat
pe îngerul
adâncului, care pe evreiește se cheamă „Abadon”, iar pe grecește, „Apolion”. 12Cea dintâi
nenorocire a trecut. Iată că mai vin încă două nenorociri după ea. 13Îngerul al șaselea a sunat din trâmbiţă. Și am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu 14și zicând îngerului al șaselea, care avea trâmbiţa: „Dezleagă pe cei patru îngeri care sunt legaţi la
râul cel mare Eufrat!” 15Și cei patru îngeri care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna și anul acela au fost dezlegaţi, ca să omoare a treia parte din oameni. 16Oștirea
lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece mii de călăreţi
; le-am
auzit numărul. 17Și iată cum mi s-au arătat în vedenie caii și călăreţii: aveau platoșe ca focul, iacintul și pucioasa. Capetele
cailor erau ca niște capete de lei și din gurile lor ieșeau foc, fum și pucioasă. 18A treia parte din oameni au fost uciși de aceste trei urgii: de focul, de fumul și de pucioasa care ieșeau din gurile lor. 19Căci puterea cailor stătea în gurile și în cozile lor. Cozile
lor erau ca niște șerpi cu capete și cu ele vătămau. 20Ceilalţi oameni, care n-au fost uciși de aceste urgii, nu
s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine dracilor
și idolilor
135:15Dan. 5:23
de aur, de argint, de aramă, de piatră și de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble. 21Și nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile
lor, nici de curvia lor, nici de furtișagurile lor.
