81Când a rupt
Mielul pecetea a șaptea, s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas. 2Și
am văzut pe cei șapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu; și
li s-au dat șapte trâmbiţe. 3Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în faţa altarului cu o cădelniţă de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile
tuturor sfinţilor, pe altarul
de aur, care este înaintea scaunului de domnie. 4Fumul
de tămâie s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor. 5Apoi, îngerul a luat cădelniţa, a umplut-o din focul de pe altar și l-a aruncat pe pământ. Și s-au
stârnit tunete, glasuri, fulgere și un cutremur
de pământ. 6Și cei șapte îngeri care aveau cele șapte trâmbiţe s-au pregătit să sune din ele. 7Îngerul dintâi a sunat din trâmbiţă. Și
au venit grindină și foc amestecat cu sânge, care au fost aruncate pe
pământ: și a treia parte a pământului a fost ars și a treia parte din
copaci au fost arși și toată iarba verde a fost arsă. 8Al doilea înger a sunat din trâmbiţă. Și
ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare; și
a treia parte din mare s-a
făcut sânge 9și
a treia parte din făpturile care erau în mare și aveau viaţă au murit și a treia parte din corăbii au pierit. 10Al treilea înger a sunat din trâmbiţă. Și
a căzut din cer o stea mare, care ardea ca o făclie; a
căzut peste a treia parte din râuri și peste izvoarele apelor. 11Steaua
se chema „Pelin”; și
23:15
a treia parte din ape s-au prefăcut în pelin. Și mulţi oameni au murit din pricina apelor, pentru că fuseseră făcute amare. 12Al
patrulea înger a sunat din trâmbiţă. Și a fost lovită a treia parte din soare și a treia parte din lună și a treia parte din stele, pentru ca a treia parte din ele să fie întunecată, ziua să-și piardă a treia parte din lumina ei și noaptea, de asemenea. 13M-am uitat și am
auzit un vultur care zbura prin mijlocul cerului și zicea cu glas tare: „Vai
, vai, vai de locuitorii pământului din pricina celorlalte sunete de trâmbiţă ale celor trei îngeri care au să mai sune!”
91Îngerul al cincilea a sunat din trâmbiţă. Și
am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ. I s-a dat cheia fântânii
adâncului 2și a deschis fântâna adâncului. Din fântână s-a
ridicat un fum ca fumul unui cuptor mare. Și soarele și văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii. 3Din fum au ieșit niște lăcuste
pe pământ. Și li s-a dat o putere ca
puterea pe care o au scorpiile pământului. 4Li s-a zis să
nu vatăme iarba
pământului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n-aveau pe frunte pecetea
lui Dumnezeu. 5Li s-a dat putere nu să-i omoare, ci
să-i chinuiască cinci luni; și chinul lor era cum e chinul scorpiei când înţeapă pe un om. 6În acele zile, oamenii vor căuta
moartea și n-o vor găsi; vor dori să moară și moartea va fugi de ei. 7Lăcustele acelea semănau
cu niște cai pregătiţi de luptă. Pe
capete aveau un fel de cununi care păreau de aur. Feţele
lor semănau cu niște feţe de oameni. 8Aveau părul ca părul de femeie și dinţii
lor erau ca dinţii de lei. 9Aveau niște platoșe ca niște platoșe de fier; și vuietul pe care-l făceau aripile lor era ca
vuietul unor care trase de mulţi cai care se aruncă la luptă. 10Aveau
niște cozi ca de scorpii, cu bolduri. Și în cozile lor stătea puterea pe care o aveau ca să vatăme pe oameni cinci luni. 11Peste ele aveau ca împărat
pe îngerul
adâncului, care pe evreiește se cheamă „Abadon”, iar pe grecește, „Apolion”. 12Cea dintâi
nenorocire a trecut. Iată că mai vin încă două nenorociri după ea. 13Îngerul al șaselea a sunat din trâmbiţă. Și am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu 14și zicând îngerului al șaselea, care avea trâmbiţa: „Dezleagă pe cei patru îngeri care sunt legaţi la
râul cel mare Eufrat!” 15Și cei patru îngeri care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna și anul acela au fost dezlegaţi, ca să omoare a treia parte din oameni. 16Oștirea
lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece mii de călăreţi
; le-am
auzit numărul. 17Și iată cum mi s-au arătat în vedenie caii și călăreţii: aveau platoșe ca focul, iacintul și pucioasa. Capetele
cailor erau ca niște capete de lei și din gurile lor ieșeau foc, fum și pucioasă. 18A treia parte din oameni au fost uciși de aceste trei urgii: de focul, de fumul și de pucioasa care ieșeau din gurile lor. 19Căci puterea cailor stătea în gurile și în cozile lor. Cozile
lor erau ca niște șerpi cu capete și cu ele vătămau. 20Ceilalţi oameni, care n-au fost uciși de aceste urgii, nu
s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine dracilor
și idolilor
135:15Dan. 5:23
de aur, de argint, de aramă, de piatră și de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble. 21Și nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile
lor, nici de curvia lor, nici de furtișagurile lor.
101Apoi am văzut un alt înger puternic, care se cobora din cer învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul
; faţa
lui era ca soarele și picioarele
lui erau ca niște stâlpi de foc. 2În mână ţinea o cărticică deschisă. A pus piciorul
drept pe mare și piciorul stâng pe pământ 3și a strigat cu glas tare, cum răcnește un leu. Când a strigat el, cele șapte
tunete au făcut să se audă glasurile lor. 4Și când au făcut cele șapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; și am auzit din cer un glas, care zicea: „Pecetluiește
12:4,9
ce au spus cele șapte tunete și nu scrie ce au spus!” 5Și îngerul pe care-l văzusem stând în picioare pe mare și pe pământ și-a
ridicat mâna dreaptă spre cer 6și a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care
a făcut cerul și lucrurile din el, pământul și lucrurile de pe el, marea și lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă
, 7ci că, în
zilele în care îngerul al șaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârși taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi prorocilor. 8Și glasul
pe care-l auzisem din cer mi-a vorbit din nou și mi-a zis: „Du-te de ia cărticica deschisă din mâna îngerului care stă în picioare pe mare și pe pământ!” 9M-am dus la înger și i-am cerut să-mi dea cărticica. „Ia-o”
3:1-3
, mi-a zis el, „și mănânc-o; ea îţi va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.” 10Am luat cărticica din mâna îngerului și am mâncat-o: în gura
mea a fost dulce ca mierea, dar, după ce am mâncat-o, mi s-a umplut pântecele de amărăciune
. 11Apoi mi-a zis: „Trebuie să prorocești din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi și împăraţi.”
