Pavel și mântuirea israeliţilor
91Spun
adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor 2că
simt o mare întristare și am o durere necurmată în inimă. 3Căci aproape să
doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupești. 4Ei
sunt israeliţi, au
înfierea, slava
78:61
, legămintele
, darea Legii
, slujba dumnezeiască
, făgăduinţele
, 5patriarhii
, și din
ei a ieșit, după trup, Hristosul, care
este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!
Dumnezeu este stăpân să aleagă
6Dar aceasta nu
înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu
toţi cei ce se coboară din Israel sunt Israel 7și, măcar că sunt sămânţa lui Avraam, nu
toţi sunt copiii lui Avraam, ci este scris: „În Isaac
vei avea o sămânţă, care-ţi va purta numele.” 8Aceasta înseamnă că nu copiii trupești sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii
făgăduinţei sunt socotiţi ca sămânţă. 9Căci cuvântul acesta este o făgăduinţă: „Pe vremea aceasta
Mă voi întoarce, și Sara va avea un fiu.” 10Ba mai mult; tot așa a fost cu Rebeca
. Ea a zămislit doi gemeni numai de la părintele nostru Isaac. 11Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă și nu făcuseră nici bine, nici rău – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin
Cel ce cheamă –, 12s-a zis Rebecăi: „Cel
mai mare va fi rob celui mai mic”, 13după cum este scris: „Pe Iacov
l-am iubit, iar pe Esau l-am urât.”
Dumnezeu se îndură de cine-I place
14Deci ce vom zice? Nu cumva
34:10Ps. 92:15
este nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum! 15Căci El a zis lui Moise: „Voi avea
milă de oricine-Mi va plăcea să am milă și Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.” 16Așadar nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu, care are milă. 17Fiindcă Scriptura
zice lui Faraon: „Te-am ridicat înadins
, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea și pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul.” 18Astfel, El are milă de cine vrea și împietrește pe cine vrea. 19Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci
23:13Dan. 4:35
cine poate sta împotriva voiei Lui?” 20Dar, mai degrabă, cine ești tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va
45:6
64:8
zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut așa?” 21Nu este olarul
stăpân pe lutul lui ca, din aceeași frământătură de lut, să facă un
vas pentru o întrebuinţare de cinste și un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară? 22Și ce putem spune dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Și arate mânia și să-Și descopere puterea, a suferit cu multă răbdare niște vase
ale mâniei, făcute
pentru pieire, 23și să-Și arate bogăţia
slavei Lui faţă de niște vase ale îndurării, pe care le-a pregătit
mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)? 24Astfel, El ne-a chemat nu
numai dintre iudei, ci și dintre neamuri, 25după cum zice în Osea: „Voi
numi popor al Meu pe cel ce nu era poporul Meu și preaiubită pe cea care nu era preaiubită. 26Și
acolo unde li se zicea: ‘Voi nu sunteţi poporul Meu’, vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui viu.” 27Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel:
„Chiar
dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămășiţa va fi mântuită. 28Căci Domnul va împlini pe deplin
și repede, pe pământ, cuvântul Lui.” 29Și, cum zisese Isaia mai înainte: „Dacă
nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămânţă, am fi ajuns ca
Sodoma și ne-am fi asemănat cu Gomora.”
Neamurile au căpătat mântuirea
30Deci ce vom zice? Neamurile
, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea, și anume neprihănirea care
se capătă prin credinţă; 31pe când Israel, care umbla
după o Lege care să dea neprihănirea, n-a
ajuns la Legea aceasta. 32Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s-au
lovit de piatra de poticnire, 33după cum este scris: „Iată
28:16Mat. 21:421 Pet. 2:6-8
că pun în Sion o piatră de poticnire și o stâncă de cădere, și
cine crede în El nu va fi dat de rușine.”
Mântuirea este aproape
101Fraţilor, dorinţa inimii mele, și rugăciunea mea către Dumnezeu, pentru israeliţi este să fie mântuiţi. 2Le mărturisesc că
22:3Gal. 1:14
4:17
ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere, 3pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu
, au căutat să-și pună înainte o neprihănire a lor înșiși
și nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu. 4Căci Hristos
este sfârșitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea. 5În adevăr, Moise scrie că omul
care împlinește neprihănirea pe care o dă Legea va trăi prin ea. 6Pe când iată cum vorbește neprihănirea pe care o dă credinţa: „Să
nu zici în inima ta: ‘Cine se va sui în cer?’ (Să coboare adică pe Hristos din cer.) 7sau: ‘Cine se va coborî în adânc?’ (Să scoale adică pe Hristos din morţi.)” 8Ce zice ea deci? „Cuvântul este aproape
de tine: în gura ta și în inima ta.” Și cuvântul acesta este cuvântul credinţei, pe care-l propovăduim noi. 9Dacă
mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. 10Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, 11după cum zice Scriptura: „Oricine
49:23Ier. 17:7
crede în El nu va fi dat de rușine.” 12În adevăr, nu
este nicio deosebire între iudeu și grec, căci toţi au același
Domn, care
2:4,7
este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă. 13Fiindcă
oricine va chema Numele
Domnului va fi mântuit.
Lucrul acesta a fost vestit
14Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Și cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor? 15Și cum vor propovădui, dacă nu sunt trimiși? După cum este scris: „Cât
de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!” 16Dar nu
toţi au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: „Doamne
, cine a crezut propovăduirea noastră?” 17Astfel, credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. 18Dar eu întreb: „N-au auzit ei?” Ba da, căci „glasul lor a răsunat prin
28:19Marcu 16:15Col. 1:6,23
tot pământul și
cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii”. 19Dar întreb iarăși: „N-a știut Israel lucrul acesta?” Ba da, căci Moise, cel dintâi, zice: „Vă
voi întărâta la pizmă prin ceea ce nu este neam, vă voi aţâţa mânia printr-un neam
fără pricepere.” 20Și Isaia merge cu îndrăzneala până acolo că zice: „Am fost
găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.” 21Pe când, despre Israel zice: „Toată
ziua Mi-am întins mâinile spre un norod răzvrătit și împotrivitor la vorbă.”
Orbirea lui Israel
111Întreb dar: „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?” Nicidecum! Căci și
eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin. 2Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a
cunoscut mai dinainte. Nu știţi ce zice Scriptura în locul unde vorbește despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice: 3„Doamne
, pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur și caută să-mi ia viaţa?” 4Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am
păstrat șapte mii de bărbaţi, care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.” 5Tot așa
, și în vremea de faţă, este o rămășiţă datorită unei alegeri prin har. 6Și dacă
este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Și dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă. 7Deci, ce urmează? Că Israel
n-a căpătat ce căuta, iar rămășiţa aleasă a căpătat, pe când ceilalţi au fost împietriţi, 8după cum este scris: „Dumnezeu
le-a dat un duh de adormire, ochi
ca să nu vadă și urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi.” 9Și David zice: „Masa lor să
li se prefacă într-o cursă, într-un laţ, într-un prilej de cădere și într-o dreaptă răsplătire. 10Să
li se întunece ochii ca să nu vadă și spinarea să le-o ţii mereu gârbovită.”
Înștiinţarea neamurilor
11Întreb dar: „S-au poticnit ei ca să cadă?” Nicidecum! Ci, prin
18:6
22:18,21
28:24,28
alunecarea lor, s-a făcut cu putinţă mântuirea neamurilor, ca să facă pe Israel gelos; 12dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăţie pentru lume și paguba lor a fost o bogăţie pentru neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor? 13V-o spun vouă, neamurilor: Întrucât sunt
13:2
22:21Gal. 1:16
2:2,7-9Efes. 3:81 Tim. 2:72 Tim. 1:11
apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujba mea 14și caut ca, dacă este cu putinţă, să stârnesc gelozia celor din neamul meu și să
9:221 Tim. 4:16Iac. 5:20
mântuiesc pe unii din ei. 15Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viaţă din morţi? 16Iar dacă cele dintâi roade
sunt sfinte, și plămădeala este sfântă; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt sfinte. 17Iar dacă unele
din ramuri au fost tăiate și dacă tu
, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor și ai fost făcut părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului, 18nu
te făli faţă de ramuri. Dacă te fălești, să știi că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine. 19Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.” 20Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, și tu stai în picioare prin credinţă: Nu
te îngâmfa dar, ci teme-te
! 21Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile firești, nu te va cruţa nici pe tine. 22Uită-te dar la bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut și bunătate faţă de tine, dacă
nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat și
tu. 23Și chiar ei, dacă
nu stăruiesc în necredinţă, vor fi altoiţi, căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăși. 24Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiţi ei, care sunt ramuri firești în măslinul lor?
Tot Israelul va fi mântuit
25Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi
, nu vreau să nu știţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire
care va ţine până
va intra numărul deplin al neamurilor. 26Și atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni
din Sion și va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov. 27Acesta
10:16
va fi legământul pe care-l voi face cu ei, când le voi șterge păcatele.” 28În ce privește Evanghelia, ei sunt vrăjmași, și aceasta spre binele vostru, dar în ce privește alegerea, sunt iubiţi
9:5
10:15
din pricina părinţilor lor. 29Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile și de chemarea făcută
. 30După cum voi odinioară
n-aţi ascultat de Dumnezeu și după cum prin neascultarea lor aţi căpătat îndurare acum, 31tot așa, ei, acum, n-au ascultat, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să capete și ei îndurare. 32Fiindcă Dumnezeu
a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi. 33O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii și știinţei lui Dumnezeu! Cât
de nepătrunse sunt judecăţile Lui și cât de neînţelese
sunt căile Lui! 34Și în adevăr
, „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine
a fost sfetnicul Lui? 35Cine
41:11
I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?” 36Din El
, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui
să fie slava în veci! Amin.
