Orbirea lui Israel
111Întreb dar: „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?” Nicidecum! Căci și
eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin. 2Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a
cunoscut mai dinainte. Nu știţi ce zice Scriptura în locul unde vorbește despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice: 3„Doamne
, pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur și caută să-mi ia viaţa?” 4Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am
păstrat șapte mii de bărbaţi, care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.” 5Tot așa
, și în vremea de faţă, este o rămășiţă datorită unei alegeri prin har. 6Și dacă
este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Și dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă. 7Deci, ce urmează? Că Israel
n-a căpătat ce căuta, iar rămășiţa aleasă a căpătat, pe când ceilalţi au fost împietriţi, 8după cum este scris: „Dumnezeu
le-a dat un duh de adormire, ochi
ca să nu vadă și urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi.” 9Și David zice: „Masa lor să
li se prefacă într-o cursă, într-un laţ, într-un prilej de cădere și într-o dreaptă răsplătire. 10Să
li se întunece ochii ca să nu vadă și spinarea să le-o ţii mereu gârbovită.”
Înștiinţarea neamurilor
11Întreb dar: „S-au poticnit ei ca să cadă?” Nicidecum! Ci, prin
18:6
22:18,21
28:24,28
alunecarea lor, s-a făcut cu putinţă mântuirea neamurilor, ca să facă pe Israel gelos; 12dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăţie pentru lume și paguba lor a fost o bogăţie pentru neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor? 13V-o spun vouă, neamurilor: Întrucât sunt
13:2
22:21Gal. 1:16
2:2,7-9Efes. 3:81 Tim. 2:72 Tim. 1:11
apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujba mea 14și caut ca, dacă este cu putinţă, să stârnesc gelozia celor din neamul meu și să
9:221 Tim. 4:16Iac. 5:20
mântuiesc pe unii din ei. 15Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viaţă din morţi? 16Iar dacă cele dintâi roade
sunt sfinte, și plămădeala este sfântă; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt sfinte. 17Iar dacă unele
din ramuri au fost tăiate și dacă tu
, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor și ai fost făcut părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului, 18nu
te făli faţă de ramuri. Dacă te fălești, să știi că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine. 19Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.” 20Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, și tu stai în picioare prin credinţă: Nu
te îngâmfa dar, ci teme-te
! 21Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile firești, nu te va cruţa nici pe tine. 22Uită-te dar la bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut și bunătate faţă de tine, dacă
nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat și
tu. 23Și chiar ei, dacă
nu stăruiesc în necredinţă, vor fi altoiţi, căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăși. 24Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiţi ei, care sunt ramuri firești în măslinul lor?
Tot Israelul va fi mântuit
25Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi
, nu vreau să nu știţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire
care va ţine până
va intra numărul deplin al neamurilor. 26Și atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni
din Sion și va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov. 27Acesta
10:16
va fi legământul pe care-l voi face cu ei, când le voi șterge păcatele.” 28În ce privește Evanghelia, ei sunt vrăjmași, și aceasta spre binele vostru, dar în ce privește alegerea, sunt iubiţi
9:5
10:15
din pricina părinţilor lor. 29Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile și de chemarea făcută
. 30După cum voi odinioară
n-aţi ascultat de Dumnezeu și după cum prin neascultarea lor aţi căpătat îndurare acum, 31tot așa, ei, acum, n-au ascultat, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să capete și ei îndurare. 32Fiindcă Dumnezeu
a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi. 33O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii și știinţei lui Dumnezeu! Cât
de nepătrunse sunt judecăţile Lui și cât de neînţelese
sunt căile Lui! 34Și în adevăr
, „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine
a fost sfetnicul Lui? 35Cine
41:11
I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?” 36Din El
, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui
să fie slava în veci! Amin.
Predarea în slujba lui Dumnezeu
121Vă îndemn
dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să
aduceţi
trupurile voastre ca o jertfă
vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. 2Să
nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi
4:23Col. 1:21,22
3:10
prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi
bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită. 3Prin harul
care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să
nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia
. 4Căci, după cum
într-un trup avem mai multe mădulare, și mădularele n-au toate aceeași slujbă, 5tot așa și noi
12:20,27Efes. 1:23
4:25
, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos, dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora. 6Deoarece avem
felurite daruri, după
harul care ne-a fost dat, cine are darul prorociei
14:1,6,29,31
să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui. 7Cine este chemat la o slujbă să se ţină de slujba lui. Cine
învaţă pe alţii să se ţină de învăţătură. 8Cine
îmbărbătează pe alţii să se ţină de îmbărbătare. Cine
dă să dea cu inimă largă. Cine
cârmuiește să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie s-o facă cu
bucurie.
Dragostea să se arate în toate
9Dragostea
să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază
36:4
97:10Amos 5:15
de rău și lipiţi-vă tare de bine. 10Iubiţi-vă unii pe alţii cu
2:17
3:82 Pet. 1:7
o dragoste frăţească. În cinste
, fiecare să dea întâietate altuia. 11În sârguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului. 12Bucuraţi-vă
4:41 Tes. 5:16Evr. 3:61 Pet. 4:13
în nădejde. Fiţi răbdători
12:1Iac. 1:4
5:71 Pet. 2:19,20
în necaz. Stăruiţi
12:5Efes. 6:18Col. 4:21 Tes. 5:17
în rugăciune. 13Ajutaţi
13:161 Ioan 3:17
pe sfinţi când sunt în nevoie. Fiţi primitori
de oaspeţi. 14Binecuvântaţi
23:34Fapte 7:601 Cor. 4:121 Pet. 2:23
3:9
pe cei ce vă prigonesc: binecuvântaţi și nu blestemaţi. 15Bucuraţi-vă
cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng. 16Aveţi
aceleași simţăminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi
după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite. Să nu
26:12Is. 5:21
vă socotiţi singuri înţelepţi.
Răzbunarea este a Domnului
17Nu
întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi
ce este bine înaintea tuturor oamenilor. 18Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi
în pace cu toţi oamenii. 19Preaiubiţilor, nu
vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris: „Răzbunarea
este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul. 20Dimpotrivă
, „dacă îi este foame vrăjmașului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci, dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinși pe capul lui.” 21Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine.
Supunerea faţă de stăpânire
131Oricine
să fie supus stăpânirilor celor mai înalte, căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Și
4:32Ioan 19:11
stăpânirile care sunt au fost rânduite de Dumnezeu. 2De aceea, cine se împotrivește stăpânirii
se împotrivește rânduielii puse de Dumnezeu, și cei ce se împotrivesc își vor lua osânda. 3Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă
3:13
binele și vei avea laudă de la ea. 4El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune și să pedepsească pe cel ce face rău. 5De aceea trebuie
să fiţi supuși nu numai de frica pedepsei, ci
și din îndemnul cugetului. 6Tot pentru aceasta să plătiţi și birurile. Căci dregătorii sunt niște slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta. 7Daţi
tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea.
Dragostea este împlinirea Legii
8Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii, căci cine
iubește pe alţii a împlinit Legea. 9De fapt: „Să
nu preacurvești, să nu ucizi, să nu furi, să nu faci nicio mărturisire mincinoasă, să nu poftești” și orice altă poruncă mai poate fi se cuprind în porunca aceasta: „Să
iubești pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” 10Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea
deci este împlinirea Legii.
Veghere și curăţie
11Și aceasta cu atât mai mult, cu cât știţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă
treziţi în sfârșit din somn, căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. 12Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să
ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului și să
ne îmbrăcăm cu armele luminii. 13Să
trăim frumos, ca în timpul zilei, nu
în chefuri și în beţii; nu
în curvii și în fapte de rușine; nu
în certuri și în pizmă, 14ci îmbrăcaţi-vă
în Domnul Isus Hristos și nu purtaţi grijă
de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele.
