Predarea în slujba lui Dumnezeu
121Vă îndemn
dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să
aduceţi
trupurile voastre ca o jertfă
vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. 2Să
nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi
4:23Col. 1:21,22
3:10
prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi
bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită. 3Prin harul
care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să
nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia
. 4Căci, după cum
într-un trup avem mai multe mădulare, și mădularele n-au toate aceeași slujbă, 5tot așa și noi
12:20,27Efes. 1:23
4:25
, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos, dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora. 6Deoarece avem
felurite daruri, după
harul care ne-a fost dat, cine are darul prorociei
14:1,6,29,31
să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui. 7Cine este chemat la o slujbă să se ţină de slujba lui. Cine
învaţă pe alţii să se ţină de învăţătură. 8Cine
îmbărbătează pe alţii să se ţină de îmbărbătare. Cine
dă să dea cu inimă largă. Cine
cârmuiește să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie s-o facă cu
bucurie.
Dragostea să se arate în toate
9Dragostea
să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază
36:4
97:10Amos 5:15
de rău și lipiţi-vă tare de bine. 10Iubiţi-vă unii pe alţii cu
2:17
3:82 Pet. 1:7
o dragoste frăţească. În cinste
, fiecare să dea întâietate altuia. 11În sârguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului. 12Bucuraţi-vă
4:41 Tes. 5:16Evr. 3:61 Pet. 4:13
în nădejde. Fiţi răbdători
12:1Iac. 1:4
5:71 Pet. 2:19,20
în necaz. Stăruiţi
12:5Efes. 6:18Col. 4:21 Tes. 5:17
în rugăciune. 13Ajutaţi
13:161 Ioan 3:17
pe sfinţi când sunt în nevoie. Fiţi primitori
de oaspeţi. 14Binecuvântaţi
23:34Fapte 7:601 Cor. 4:121 Pet. 2:23
3:9
pe cei ce vă prigonesc: binecuvântaţi și nu blestemaţi. 15Bucuraţi-vă
cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng. 16Aveţi
aceleași simţăminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi
după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite. Să nu
26:12Is. 5:21
vă socotiţi singuri înţelepţi.
Răzbunarea este a Domnului
17Nu
întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi
ce este bine înaintea tuturor oamenilor. 18Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi
în pace cu toţi oamenii. 19Preaiubiţilor, nu
vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris: „Răzbunarea
este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul. 20Dimpotrivă
, „dacă îi este foame vrăjmașului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci, dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinși pe capul lui.” 21Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine.
Supunerea faţă de stăpânire
131Oricine
să fie supus stăpânirilor celor mai înalte, căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Și
4:32Ioan 19:11
stăpânirile care sunt au fost rânduite de Dumnezeu. 2De aceea, cine se împotrivește stăpânirii
se împotrivește rânduielii puse de Dumnezeu, și cei ce se împotrivesc își vor lua osânda. 3Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă
3:13
binele și vei avea laudă de la ea. 4El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune și să pedepsească pe cel ce face rău. 5De aceea trebuie
să fiţi supuși nu numai de frica pedepsei, ci
și din îndemnul cugetului. 6Tot pentru aceasta să plătiţi și birurile. Căci dregătorii sunt niște slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta. 7Daţi
tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea.
Dragostea este împlinirea Legii
8Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii, căci cine
iubește pe alţii a împlinit Legea. 9De fapt: „Să
nu preacurvești, să nu ucizi, să nu furi, să nu faci nicio mărturisire mincinoasă, să nu poftești” și orice altă poruncă mai poate fi se cuprind în porunca aceasta: „Să
iubești pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” 10Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea
deci este împlinirea Legii.
Veghere și curăţie
11Și aceasta cu atât mai mult, cu cât știţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă
treziţi în sfârșit din somn, căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. 12Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să
ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului și să
ne îmbrăcăm cu armele luminii. 13Să
trăim frumos, ca în timpul zilei, nu
în chefuri și în beţii; nu
în curvii și în fapte de rușine; nu
în certuri și în pizmă, 14ci îmbrăcaţi-vă
în Domnul Isus Hristos și nu purtaţi grijă
de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele.
Îngăduinţa creștinească
141Primiţi bine pe cel slab
în credinţă și nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice. 2Unul crede că poate
să mănânce de toate, pe când altul, care este slab, nu mănâncă decât verdeţuri. 3Cine mănâncă să nu dispreţuiască pe cine
nu mănâncă și cine nu mănâncă să nu judece pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit. 4Cine ești tu
, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuși va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea. 5Unul
socotește o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui. 6Cine
face deosebire între zile pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă pentru Domnul mănâncă, pentru că aduce mulţumiri
lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă și aduce și el mulţumiri lui Dumnezeu. 7În adevăr, niciunul
din noi nu trăiește pentru sine și niciunul din noi nu moare pentru sine. 8Căci, dacă trăim, pentru Domnul trăim și, dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. 9Căci Hristos
pentru aceasta a murit și a înviat, ca să aibă stăpânire
și peste cei morţi, și peste cei vii. 10Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispreţuiești tu pe fratele tău? Căci toţi
17:312 Cor. 5:10Iuda 14,15
ne vom înfăţișa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. 11Fiindcă este scris: „Pe viaţa
Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea și orice limbă va da slavă lui Dumnezeu.” 12Așa că fiecare
din noi are să dea socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu.
Să nu jignim pe fratele nostru
13Să nu ne mai judecăm dar unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să
10:32
nu faceţi nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire. 14Eu știu și sunt încredinţat în Domnul Isus că
nimic nu este necurat în sine și că un lucru nu este necurat decât pentru cel
ce crede că este necurat. 15Dar, dacă faci ca fratele tău să se mâhnească din pricina unei mâncări, nu mai umbli în dragoste! Nu
nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos! 16Nu
faceţi ca binele vostru să fie grăit de rău. 17Căci
Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfânt. 18Cine slujește lui Hristos în felul acesta este plăcut
lui Dumnezeu și cinstit de oameni. 19Așadar
să urmărim lucrurile care duc la pacea și zidirea noastră
. 20Să nu nimicești pentru
o mâncare lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate
lucrurile sunt curate. Totuși
a mânca din ele, când faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere, este rău. 21Bine este să nu mănânci carne
, să nu bei vin și să te ferești de orice lucru care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire. 22Încredinţarea pe care o ai, păstreaz-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice
de cel ce nu se osândește singur în ce găsește bine. 23Dar cine se îndoiește și mănâncă este osândit, pentru că nu mănâncă din încredinţare. Tot
ce nu vine din încredinţare e păcat.
