Îngăduinţa creștinească
141Primiţi bine pe cel slab
în credinţă și nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice. 2Unul crede că poate
să mănânce de toate, pe când altul, care este slab, nu mănâncă decât verdeţuri. 3Cine mănâncă să nu dispreţuiască pe cine
nu mănâncă și cine nu mănâncă să nu judece pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit. 4Cine ești tu
, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuși va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea. 5Unul
socotește o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui. 6Cine
face deosebire între zile pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă pentru Domnul mănâncă, pentru că aduce mulţumiri
lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă și aduce și el mulţumiri lui Dumnezeu. 7În adevăr, niciunul
din noi nu trăiește pentru sine și niciunul din noi nu moare pentru sine. 8Căci, dacă trăim, pentru Domnul trăim și, dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. 9Căci Hristos
pentru aceasta a murit și a înviat, ca să aibă stăpânire
și peste cei morţi, și peste cei vii. 10Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispreţuiești tu pe fratele tău? Căci toţi
17:312 Cor. 5:10Iuda 14,15
ne vom înfăţișa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. 11Fiindcă este scris: „Pe viaţa
Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea și orice limbă va da slavă lui Dumnezeu.” 12Așa că fiecare
din noi are să dea socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu.
Să nu jignim pe fratele nostru
13Să nu ne mai judecăm dar unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să
10:32
nu faceţi nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire. 14Eu știu și sunt încredinţat în Domnul Isus că
nimic nu este necurat în sine și că un lucru nu este necurat decât pentru cel
ce crede că este necurat. 15Dar, dacă faci ca fratele tău să se mâhnească din pricina unei mâncări, nu mai umbli în dragoste! Nu
nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos! 16Nu
faceţi ca binele vostru să fie grăit de rău. 17Căci
Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfânt. 18Cine slujește lui Hristos în felul acesta este plăcut
lui Dumnezeu și cinstit de oameni. 19Așadar
să urmărim lucrurile care duc la pacea și zidirea noastră
. 20Să nu nimicești pentru
o mâncare lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate
lucrurile sunt curate. Totuși
a mânca din ele, când faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere, este rău. 21Bine este să nu mănânci carne
, să nu bei vin și să te ferești de orice lucru care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire. 22Încredinţarea pe care o ai, păstreaz-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice
de cel ce nu se osândește singur în ce găsește bine. 23Dar cine se îndoiește și mănâncă este osândit, pentru că nu mănâncă din încredinţare. Tot
ce nu vine din încredinţare e păcat.