Supunerea faţă de stăpânire
131Oricine
să fie supus stăpânirilor celor mai înalte, căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Și
4:32Ioan 19:11
stăpânirile care sunt au fost rânduite de Dumnezeu. 2De aceea, cine se împotrivește stăpânirii
se împotrivește rânduielii puse de Dumnezeu, și cei ce se împotrivesc își vor lua osânda. 3Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă
3:13
binele și vei avea laudă de la ea. 4El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune și să pedepsească pe cel ce face rău. 5De aceea trebuie
să fiţi supuși nu numai de frica pedepsei, ci
și din îndemnul cugetului. 6Tot pentru aceasta să plătiţi și birurile. Căci dregătorii sunt niște slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta. 7Daţi
tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea.
Dragostea este împlinirea Legii
8Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii, căci cine
iubește pe alţii a împlinit Legea. 9De fapt: „Să
nu preacurvești, să nu ucizi, să nu furi, să nu faci nicio mărturisire mincinoasă, să nu poftești” și orice altă poruncă mai poate fi se cuprind în porunca aceasta: „Să
iubești pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” 10Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea
deci este împlinirea Legii.
Veghere și curăţie
11Și aceasta cu atât mai mult, cu cât știţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă
treziţi în sfârșit din somn, căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. 12Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să
ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului și să
ne îmbrăcăm cu armele luminii. 13Să
trăim frumos, ca în timpul zilei, nu
în chefuri și în beţii; nu
în curvii și în fapte de rușine; nu
în certuri și în pizmă, 14ci îmbrăcaţi-vă
în Domnul Isus Hristos și nu purtaţi grijă
de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele.
Îngăduinţa creștinească
141Primiţi bine pe cel slab
în credinţă și nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice. 2Unul crede că poate
să mănânce de toate, pe când altul, care este slab, nu mănâncă decât verdeţuri. 3Cine mănâncă să nu dispreţuiască pe cine
nu mănâncă și cine nu mănâncă să nu judece pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit. 4Cine ești tu
, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuși va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea. 5Unul
socotește o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui. 6Cine
face deosebire între zile pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă pentru Domnul mănâncă, pentru că aduce mulţumiri
lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă și aduce și el mulţumiri lui Dumnezeu. 7În adevăr, niciunul
din noi nu trăiește pentru sine și niciunul din noi nu moare pentru sine. 8Căci, dacă trăim, pentru Domnul trăim și, dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. 9Căci Hristos
pentru aceasta a murit și a înviat, ca să aibă stăpânire
și peste cei morţi, și peste cei vii. 10Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispreţuiești tu pe fratele tău? Căci toţi
17:312 Cor. 5:10Iuda 14,15
ne vom înfăţișa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. 11Fiindcă este scris: „Pe viaţa
Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea și orice limbă va da slavă lui Dumnezeu.” 12Așa că fiecare
din noi are să dea socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu.
Să nu jignim pe fratele nostru
13Să nu ne mai judecăm dar unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să
10:32
nu faceţi nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire. 14Eu știu și sunt încredinţat în Domnul Isus că
nimic nu este necurat în sine și că un lucru nu este necurat decât pentru cel
ce crede că este necurat. 15Dar, dacă faci ca fratele tău să se mâhnească din pricina unei mâncări, nu mai umbli în dragoste! Nu
nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos! 16Nu
faceţi ca binele vostru să fie grăit de rău. 17Căci
Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfânt. 18Cine slujește lui Hristos în felul acesta este plăcut
lui Dumnezeu și cinstit de oameni. 19Așadar
să urmărim lucrurile care duc la pacea și zidirea noastră
. 20Să nu nimicești pentru
o mâncare lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate
lucrurile sunt curate. Totuși
a mânca din ele, când faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere, este rău. 21Bine este să nu mănânci carne
, să nu bei vin și să te ferești de orice lucru care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire. 22Încredinţarea pe care o ai, păstreaz-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice
de cel ce nu se osândește singur în ce găsește bine. 23Dar cine se îndoiește și mănâncă este osândit, pentru că nu mănâncă din încredinţare. Tot
ce nu vine din încredinţare e păcat.
Cei tari să îngăduie pe cei slabi
151Noi
, care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile
celor slabi și să nu ne plăcem nouă înșine. 2Fiecare
10:24,33
13:5Filip. 2:4,5
din noi să placă aproapelui în ce este bine, în vederea zidirii
altora. 3Căci
6:38
și Hristos nu Și-a plăcut Lui Însuși, ci, după cum este scris: „Ocările
celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut peste Mine.” 4Și tot ce a fost
scris mai înainte a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea și prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde. 5Dumnezeul
răbdării și al mângâierii să vă facă să aveţi aceleași simţăminte unii faţă de alţii, după pilda lui Hristos Isus, 6pentru ca toţi împreună, cu
o inimă și cu o gură, să slăviţi pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos. 7Așadar primiţi-vă
unii pe alţii, cum
v-a primit și pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu.
Hristos a întărit făgăduinţele
8Hristos
13:46
a fost, în adevăr, un slujitor al tăierii împrejur, ca să dovedească credincioșia lui Dumnezeu și să
întărească făgăduinţele date părinţilor 9și ca neamurile să slăvească
pe Dumnezeu pentru îndurarea Lui, după cum este scris: „De aceea
Te voi lăuda printre neamuri și voi cânta Numelui Tău.” 10Este zis iarăși: „Veseliţi-vă
, neamuri, împreună cu poporul Lui.” 11Și iarăși: „Lăudaţi
pe Domnul, toate neamurile; slăviţi-L, toate noroadele.” 12Tot astfel, și Isaia zice: „Din Iese va
22:16
ieși o Rădăcină, care se va scula să domnească peste neamuri, și neamurile vor nădăjdui în El.” 13Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria
și pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!
Pavel despre slujba lui
14În ce vă privește pe voi, fraţilor, eu însumi sunt
încredinţat că sunteţi plini de bunătate, plini
și de orice fel de cunoștinţă și, astfel, sunteţi în stare să vă sfătuiţi unii pe alţii. 15Totuși, ici-colo, v-am scris mai cu îndrăzneală, ca să vă aduc din nou aminte de lucrurile acestea, în puterea harului
pe care mi l-a dat Dumnezeu, 16ca să
fiu slujitorul lui Isus Hristos între neamuri. Eu îmi împlinesc cu scumpătate slujba Evangheliei lui Dumnezeu, pentru ca neamurile să-I fie o jertfă
bine primită, sfinţită de Duhul Sfânt. 17Eu dar mă pot lăuda în
Isus Hristos, în slujirea lui Dumnezeu. 18Căci n-aș îndrăzni să pomenesc niciun lucru pe
care să nu-l fi făcut Hristos prin mine, ca
să aducă neamurile la ascultarea de El: fie prin cuvântul meu, fie prin faptele mele, 19fie prin
puterea semnelor și a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfânt. Așa că, de la Ierusalim și ţările de primprejur până la Iliric, am răspândit cu prisosinţă Evanghelia lui Hristos. 20Și am căutat să vestesc Evanghelia acolo unde Hristos nu fusese vestit, ca
să nu zidesc pe temelia pusă de altul, 21după cum este scris: „Aceia cărora
nu li se propovăduise despre El Îl vor vedea și cei ce n-auziseră de El Îl vor cunoaște.”
Planurile apostolului
22Iată ce m-a
împiedicat de multe ori să vin la voi. 23Dar acum, fiindcă nu mai am nimic care să mă ţină pe aceste meleaguri și
fiindcă de ani de zile doresc fierbinte să vin la voi, 24nădăjduiesc să vă văd în treacăt, când mă voi duce în Spania, și
să fiu însoţit de voi până acolo, după ce îmi voi împlini, măcar în parte, dorinţa de a fi stat la voi. 25Acum, mă duc
20:22
24:17
la Ierusalim să duc niște ajutoare sfinţilor. 26Căci cei din Macedonia și Ahaia au
avut bunătatea să facă o strângere de ajutoare pentru săracii dintre sfinţii care sunt în Ierusalim. 27Negreșit, au avut bunătatea, dar era și o datorie faţă de ei, pentru că, dacă
neamurile au avut parte de binecuvântările lor duhovnicești, este
de datoria lor să-i ajute și ele cu bunurile lor pământești. 28După ce-mi voi împlini dar însărcinarea aceasta și le voi încredinţa aceste daruri
, voi pleca în Spania și voi trece pe la voi. 29Știu
că, dacă vin la voi, voi veni cu o deplină binecuvântare de la Hristos. 30Vă îndemn dar, fraţilor, pentru Domnul nostru Isus Hristos și pentru
dragostea Duhului, să
vă luptaţi împreună cu mine în rugăciunile voastre către Dumnezeu pentru mine, 31ca să
fiu izbăvit de răzvrătiţii din Iudeea și pentru ca slujba
pe care o am pentru Ierusalim să fie bine primită de sfinţi; 32și astfel să ajung la voi cu bucurie, cu voia
lui Dumnezeu și să
mă răcoresc
puţin în mijlocul vostru. 33Dumnezeul
păcii să fie cu voi cu toţi! Amin.
