Urarea
11Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat
2:72 Tim. 1:11
să fie apostol, pus deoparte
13:2Gal. 1:15
ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu, 2pe care o
făgăduise mai înainte prin
prorocii Săi în Sfintele Scripturi. 3Ea privește pe Fiul Său, născut
din sămânţa lui David, în ce privește trupul, 4iar în ce privește
duhul
sfinţeniei, dovedit cu putere
că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru, 5prin care am
primit harul și apostolia, ca să aducem, pentru
Numele Lui, la ascultarea
credinţei pe toate neamurile, 6între care sunteţi și voi, cei chemaţi să fiţi ai lui Isus Hristos. 7Deci, vouă tuturor, care sunteţi preaiubiţi ai lui Dumnezeu în Roma, chemaţi
să fiţi sfinţi: Har
și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos!
Pavel și creștinii din Roma
8Mai întâi mulţumesc
Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toţi, căci credinţa
voastră este vestită în toată lumea. 9Dumnezeu
, căruia Îi slujesc
în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, îmi este martor că vă pomenesc neîncetat
în rugăciunile mele 10și cer totdeauna
ca, prin voia
lui Dumnezeu, să am, în sfârșit, fericirea să vin la voi. 11Căci doresc să vă văd, ca să
vă dau vreun dar duhovnicesc pentru întărirea voastră 12sau, mai degrabă, ca să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credinţa
pe care o avem împreună, și voi, și eu. 13Nu vreau să nu știţi, fraţilor, că de
multe ori am avut de gând să vin la voi, ca să culeg vreun rod
printre voi, ca printre celelalte neamuri, dar
am fost împiedicat până acum. 14Eu
sunt dator și grecilor, și barbarilor, și celor învăţaţi, și celor neînvăţaţi. 15Astfel, în ce mă privește pe mine, am o vie dorinţă să vă vestesc Evanghelia vouă, celor din Roma.
Neprihănirea se capătă prin credinţă
16Căci
mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă
15:2
ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a
24:47Fapte 3:26
13:26,46
iudeului, apoi a grecului; 17deoarece în
ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin credinţă și care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit
va trăi prin credinţă.”
Starea de păcat a omenirii
18Mânia
lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înădușă adevărul în nelegiuirea lor. 19Fiindcă
ce se poate cunoaște despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu
. 20În adevăr, însușirile nevăzute
17:27
ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăţi, 21fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au dedat la gândiri deșarte
și inima lor fără pricepere s-a întunecat. 22S-au
fălit că sunt înţelepţi și au înnebunit 23și au schimbat slava Dumnezeului
nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare și târâtoare. 24De aceea
, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor, așa că
își necinstesc singuri
trupurile, 25căci au schimbat în minciună adevărul
lui Dumnezeu și au slujit și s-au închinat făpturii în
13:25Amos 2:4
locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin. 26Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi
scârboase, căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii; 27tot astfel, și bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârșit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase și au primit în ei înșiși plata cuvenită pentru rătăcirea lor. 28Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoștinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite
. 29Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înșelăciune, de porniri răutăcioase; sunt șoptitori, 30bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufași, lăudăroși, născocitori de rele, neascultători de părinţi, 31fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. 32Și, măcar că știu
hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt
vrednici de moarte, totuși ei nu numai că le fac, dar și găsesc de buni
pe cei ce le fac.
Nepocăinţa iudeilor
21Așadar, omule, oricine ai fi tu care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi
, căci
prin faptul că judeci pe altul, te osândești singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleași lucruri. 2Știm, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârșesc astfel de lucruri este potrivită cu adevărul. 3Și crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârșesc astfel de lucruri și pe care le faci și tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? 4Sau dispreţuiești tu bogăţiile
bunătăţii, îngăduinţei
și îndelungii
Lui răbdări? Nu vezi
tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? 5Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi
aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, 6care
32:19Mat. 16:271 Cor. 3:82 Cor. 5:10Apoc. 2:23
20:12
22:12
va răsplăti fiecăruia după faptele lui. 7Și anume va da viaţa veșnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea și nemurirea, 8și va da mânie și urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc
adevărului și ascultă de nelegiuire. 9Necaz și strâmtorare vor veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi
peste iudeu, apoi peste grec. 10Slavă
, cinste și pace vor veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec. 11Căci
înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului. 12Toţi cei ce au păcătuit fără lege vor pieri fără lege, și toţi cei ce au păcătuit având lege vor fi judecaţi după lege. 13Pentru că nu
cei ce aud Legea sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea aceasta vor fi socotiţi neprihăniţi. 14Când neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, își sunt singuri lege, 15și ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, fiindcă despre lucrarea aceasta mărturisește cugetul lor și gândurile lor, care sau se învinovăţesc, sau se dezvinovăţesc între ele. 16Și faptul acesta se va vedea în
ziua când, după Evanghelia
17:312 Tim. 4:1,81 Pet. 4:5
mea, Dumnezeu va judeca, prin
Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.
Iudeii nu se pot dezvinovăţi
17Tu
, care te numești iudeu, care te
rezemi pe o Lege, care
48:2Ioan 8:41
te lauzi cu Dumnezeul tău, 18care cunoști
voia Lui, care știi să faci deosebire
între lucruri, pentru că ești învăţat de Lege; 19tu, care te
23:16,17,19,24Ioan 9:34,40,41
măgulești că ești călăuza orbilor, lumina celor ce sunt în întuneric, 20povăţuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neștiutori, pentru că în Lege ai
dreptarul cunoștinţei depline și al adevărului; 21tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care propovăduiești: „Să nu furi”, furi? 22Tu
, care zici: „Să nu preacurvești”, preacurvești?
Tu, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuiești templele? 23Tu
, care te fălești cu Legea, necinstești pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi? 24„Căci din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între neamuri”, după cum este
scris.
Adevărata tăiere împrejur
25Tăierea împrejur
, negreșit, este de folos, dacă împlinești Legea, dar, dacă tu calci Legea, tăierea ta împrejur ajunge netăiere împrejur. 26Dacă
deci cel netăiat împrejur păzește poruncile Legii, netăierea lui împrejur nu i se va socoti ea ca o tăiere împrejur? 27Cel netăiat împrejur din naștere, care împlinește Legea, nu te
va osândi el pe tine, care o calci, măcar că ai slova Legii și tăierea împrejur? 28Iudeu nu
este acela care se arată pe dinafară că este iudeu, și tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne. 29Ci iudeu este acela
care este iudeu înăuntru, și tăiere împrejur
este aceea a inimii, în duh
, nu în slovă; un astfel de iudeu își scoate lauda
nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.
Întâietatea iudeului
31Care este deci întâietatea iudeului sau care este folosul tăierii împrejur? 2Oricum, sunt mari. Și mai întâi de toate, prin faptul că
lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu. 3Și ce are a face dacă unii
n-au crezut? Necredinţa
lor va nimici ea credincioșia lui Dumnezeu? 4Nicidecum
! Dimpotrivă, Dumnezeu
să fie găsit adevărat și toţi
116:11
oamenii să fie găsiţi mincinoși, după cum este scris: „Ca
să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale și să ieși biruitor când vei fi judecat.” 5Dar, dacă nelegiuirea noastră pune în lumină neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept când Își dezlănţuie mânia? (Vorbesc
în felul oamenilor.) 6Nicidecum! Pentru că, altfel, cum
34:17
va judeca Dumnezeu lumea? 7Și dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu strălucește și mai mult spre slava Lui, de ce mai sunt eu însumi judecat ca păcătos? 8Și de ce să
nu facem răul ca să vină bine din el, cum pretind unii, care ne vorbesc de rău, că spunem noi? Osânda acestor oameni este dreaptă.
Iudeii și neamurile sunt la fel
9Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi
, fie iudei, fie greci, sunt sub păcat, 10după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. 11Nu
53:1
este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. 12Toţi s-au abătut și au ajuns niște netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. 13Gâtlejul
lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înșele; sub buze au venin
de aspidă; 14gura
le este plină de blestem și de amărăciune; 15au picioarele grabnice
să verse sânge; 16prăpădul și pustiirea sunt pe drumul lor; 17nu cunosc calea păcii; 18frica de Dumnezeu nu
este înaintea ochilor lor.” 19Știm însă că tot ce
15:25
spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice
gură să fie astupată și toată
lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu. 20Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin
3:11Efes. 2:8,9Tit 3:5
faptele Legii, deoarece prin
Lege vine cunoștinţa deplină a păcatului.
Iertarea prin credinţă
21Dar acum s-a arătat o neprihănire
3:21 Grecește: dreptate. pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc
Legea și
Prorocii – 22și anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin
credinţa în Isus Hristos, pentru toţi și peste toţi cei ce cred în El. Nu
este nicio deosebire. 23Căci toţi
au păcătuit și sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. 24Și sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin
harul Său, prin
răscumpărarea care este în Hristos Isus. 25Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie
4:10
, prin credinţa în sângele
Lui, o jertfă de ispășire, ca să-Și arate neprihănirea Lui, căci
trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu, 26pentru ca, în vremea de acum, să-Și arate neprihănirea Lui în așa fel încât să fie neprihănit, și totuși să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus. 27Unde este dar
pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinţei. 28Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin
credinţă, fără faptele Legii. 29Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul iudeilor? Nu este și al neamurilor? Da, este și al neamurilor, 30deoarece Dumnezeu este unul
singur și El va socoti neprihăniţi prin credinţă pe cei tăiaţi împrejur și tot prin credinţă și pe cei netăiaţi împrejur.
Pilda lui Avraam
31Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.
